Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » CARMEN ELENA CARAGIU: Prefațare la Fericiri

CARMEN ELENA CARAGIU: Prefațare la Fericiri

Fericirea. Despre fericire nu-i ușor să vorbești. De obicei reducem fericirea la senzație, care-i mai degrabă un răspuns local la un stimul material. Fericirea ține în mod intim de cunoaștere, printr-o mișcare lăuntrică de aprofundare. Fericirea este calea atracției dintre suflete, care e pusă în mișcare de magnetismul miezului existenței. Dacă urmărim mișcarea adâncă a muzicii, vom afla câte ceva despre natura fericirii autentice.

Mișcarea muzicii e lunecătoare și nedeterminată strict spațial, egal repartizată, ca tonus al afecțiunii și al atenției, în orice punct al traiectoriei sale libere. Motivația acestei atitudini este că din orice punct se poate înainta în dimensiunea profunzimii.


Orice ușă se poate deschide. Materia însăși nu se acumulează ca pură cantitate, ci respiră tainic din profunzimea densității ei. Densitățile se desfac sub aburii răsuflării unei scântei de viață, așa cum cețurile se risipesc înțepate de primele raze. Deci, fericirea, asemeni muzicii, beneficiază de o atenție lărgit distributivă și chiar infinit distributivă.
Pe de altă parte, muzica este expresia prin excelență a duratei interioare. Una din proprietățile fundamentale ale sunetului muzical este capacitatea sa de a acumula timp calitativ, durată. Durata în muzică este calitate sufletească pură, condens de eternitate. Raportul cu existența nu are loc în mod expeditiv, ci investind timp într-o relație, „ținând” în durată sunetul. La rândul său ritmul reflectă fericirea legănării, continua mișcare recuperativă a memoriei, dispariția blocajelor psihice, rotirea liberă înainte și înapoi. Ritmul este expresia unificării psihice, prin asimilarea celuilalt (fie el alter-ego); astfel aflăm ce înseamnă suspendarea reacției de respingere. Ca și muzica, fericirea cere tonalitate și timbru. Tonalitatea poate fi tristă sau veselă, sumbră sau luminoasă, dar fericirea e mereu aceeași, o mișcare de adâncire în adevăr.


Așadar, în acest post vom prefața Fericirile cu acest scurt îndreptar muzical. Fie ca atenția noastră să se lărgească infinit cuprinzătoare, îmbrățișând partea cea mai ascunsă a vieții lumii; fie ca iluminările conștiinței noastre să fie statornice și timpul lăuntric să nască în noi condensuri de eternitate; iar ritmul, această legănare a sufletului și mișcare a totalității, să ne călăuzească pașii.

Carmen Caragiu (1965-2015)

SURSA: http://carmenelenacaragiu.blogspot.ro/