Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » DOMINIC DIAMANT: NOCTURNE

DOMINIC DIAMANT: NOCTURNE

O BOALA  FĂRĂ LEAC

 

Stimate hombre Sergiu Găbureac,

Vă inoportunez doar să vă spun

Că suferim de-o boală fără leac

Făcând ravagii într-un mod imun

 

În van o înfierăm, mereu şocaţi

De anvergura şi puterea ei

Pe ea mizează hoţii înhăitaţi

Purtându-se cu noi ca nişte z(m)ei

 

Pe-această maladie fără leac

E construit şi statul mafiot

Pe care, mult stimate Găbureac,

Nu-l zguduiţi, precum nici eu nu pot

 

Or, mafioţii criptocomunişti

Încârdăşiţi, au devenit experţi

Şi nici cu viaţa, dacă vrei să rişti,

Nu-i poţi anihila cum nici să-i ierţi

 

Ticăloşia care a pătruns

Adânc în fibra neamului acest

E tristul rezultat de nepătruns

Al celui mai degenerat incest

 

PROSTIA, că, doar despre ea vorbim,

Prin stilul mafiot a izbutit

Să ne aducă-n halul unanim

În care strălucim abramburit

 

Poate c-aveţi un alt cuvânt de spus

Eu mi l-am spus, dorind să îmi salvez

Îndureratul suflet, ca supus

Al unui stat fantastic-mamonez.

***

 

ETERNA NOSTALGIE

-acrostih-

Copil, copilăros, copilărie

Unde m-am rupt de voi, de ce şi când ?

Ruptura e o rană veşnic vie

Ce-mi supurează-n suflet şi în gând

 

Am fost cândva copil, ca niciodată,

Nu sufeream aproape de nimic

Iubit eram de-o lume minunată

Aripi de înger mă purtau de mic

 

Trăiam cu toţi ai mei un vis extatic

Eram cum numai soarele pe cer

Iubirea m-a nvăţat să fiu empatic

Uimit de aştrii ce răsar şi pier

 

Bătrân, mă obsedezi, copilărie,

Eşti şi nu eşti cu mine pe deplin

Stafia-ţi vie sufletu-mi îmbie

Cât  voi trăi la tine să revin.

***

 

PUTEREA IUBIRII

-acrostih-

 

Iubesc la nebunie tot ce mişcă

Umil şi-nfrigurat îndrăgostit

Batâr de merg cu-o dronă sau cu-o drişcă

I-un privilegiu nemaipomenit

 

Natura m-a-nzestrat cu o mulţime

De însuşiri ce mă împodobesc

Mi-a dat puteri, din plin să se exprime

Aproape într-un mod dumnezeiesc

 

Iubirea-mi defineşte şi exprimă

Zalmoxianul chip înaripat

Bravura ei e sacră şi sublimă

Având un sfânt blazon de apărat

 

Viaţa pe pământ, sub orice formă,

E un miracol infinit divin

Să o iubesc e zestre mea enormă

Cu-adâncă umilinţă ei mă-nchin.

***

 

ATLEŢILOR CUCERITORI

 

Când te confrunţi cu demonii în draci

Tu câte runde ai putea să faci

Şi cum mai speri moralul iar să-ţi suie

Când  angela  te-a stors ca pe-o lămâie ?

 

Eu ştiu că ai resurse de atlet

Şi n-are nici un rost să mă repet

Dar totdeauna o să mă-nfior

Cât poate o expertă în amor

 

Până şi eu, un tip mai tare-n glas,

Vreo şase runde într-o noapte-am tras

Şi posesiva tot ar mai vrut

Când eu eram de nerecunoscut

 

Aşa că, avântat cuceritor,

Fii precaut, că nici nu ştii ce vor

Atletele cu care ai de dat

Concurs, să nu rămâi  amanetat.

***

 

MEA CULPA

 

N-am mai citit o carte-adevărată

De nu ştiu când şi tare mi-e ruşine

Dar asta nu înseamnă că-s o pată

Pe creştetul creaţiei divine

 

Scăparea mea, putând să uluiască

Elita şi grupări mai rafinate,

E motivată doar de o firească

Dorinţă, mai aprinsă decât decât toate

 

Încredinţat fiind c-o să am parte

Şi eu de şansa mea la nemurire

M-am dedicat, scriind o nouă carte

Ce nu se ştie câţi o s-o admire

 

Dar astfel m-amăgesc şi eu că poate

Îmi voi salva ameţitoarea clipă

Iar Cel de Sus mă va ierta de toate

Păcatele ce-n suflet se-nfiripă.

***