Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ANIVERSĂRI » Virginia-Vini POPESCU: GRUPAJ POETIC DEDICAT ZILEI NAŢIONALE A ROMÂNIEI

Virginia-Vini POPESCU: GRUPAJ POETIC DEDICAT ZILEI NAŢIONALE A ROMÂNIEI

SĂ NE UNIM DIN NOU, LA ALBA !

 

Român frumos, născut din mare,

Din Dunăre şi din Carpaţi,

Ridică-ţi fruntea  către Soare,

Adună-ţi mândru, ai tăi fraţi!

 

Să ne unim din nou, la Alba,

De ziua României Sfinte!

Să-i strângem de prin lume, salba,

Să-i punem jerbe pe morminte!

 

Să ne cinstim înaintaşii,

Să ridicăm spre Cer, drapel!

Regii Unirii şi ostaşii

Să îi pictăm din nou, pe el!

 

Să mai sorbim din Cer şi Mare,

Puterea de a înflori!

Să rezistăm la încercare

Şi să trăim spre a iubi!

 

 

ARGINTUL BRAZILOR CĂRUNŢI !

 

Argintul brazilor cărunţi

Depus pe fruntea milenară

Şi azi vorbeşte despre mulţi,

Care-au slujit această ţară!

 

Ş-acum îşi amintesc destui,

Prin datul Domnului rămaşi,

Cum în tranşee n-aveau cui

Să-şi plângă dorul de urmaşi.

 

Dorinţa pentru pacea gliei

Şi pentru tihna-n cuibul lor,

Pentru sădirea bucuriei,

Le-a fost marcaj învingător!

 

Am datoria de-a cinsti,

Prin versul meu de închinare,

Pe cei ce veşnic vor clădi

Istoria nemuritoare!

 

 

NEMURITORII

 

Nu vin, nu pleacă şi nu spun!

Au fost tot oameni, sunt apoi,

S-au dus fără de rămas bun,

Dar sunt mereu prezenţi în noi!

 

Eu cred în nemurirea lor!

Le simt în mine trăinicia!

Sufletul lor îmi e izvor

Şi mă uimeşte veşnicia!

 

Încerc de dragul lor, de dor,

Către urmaşi o plecăciune:

Să facă nemurirea lor

Icoană pentru rugăciune!

 

Acestui neam nemuritor

Să-i fie veşnică trăirea!

Să mor în locul tuturor,

Spre a-şi păstra el nemurirea!

 

 

APARE DECEBAL, DIN STÂNCĂ !

 

Loveşte Cerul gândul vieţii

Şi Creatorul Talentat

Frământă Dunarea şi Marea,

Pamântul nostru minunat!

 

Din taina Lui şi a iubirii

Apar podisuri, râd Carpaţii,

Răsare soarele-mplinirii,

Se nasc copiii, zâmbesc fraţii…

 

Apare Decebal din stâncă,

Pe malul Dunării-nspumate,

Purtand o dragoste adâncă

Pentru popor, pentru dreptate!

 

Urmaşii lui, copii de dac,

Poartă în suflet bucurie.

Se duce veacul peste veac

Şi timpul naşte veşnicie!

 

  1. Grigorescu, un drapel,

Pictează-n Cerul Cerului!

Brâncuşi înalţă către el

Coloana Infinitului!

 

Îşi scrie versul Eminescu

Pentru tabloul mult iubit!

Cântă vioara lui Enescu

Concertul vieţii-n infinit…

 

 

LACRIMA PRIMEI UNIRI

 

O mare nedreptate mă frământă,

La gândul tău, Viteaz -Mihai,

Şă nu accept ideea înfrântă,

Chiar dacă ştiu că eşti în rai.

 

Eu îl blestem, în gând, pe Basta,

Căci, încă, nu mi-am revenit,

Şi nu mă împac pe lumea asta,

Cât trupul tău e risipit!

 

Să mori sub semnul de unire,

Şi trupul să ţi-l descompui,

Şi să rămâi fără întregire,

E culmea paradoxului !

 

Dar, blestemat să fie Basta

Şi veşnică să-i fie truda,

Căci el te-a dus din lumea asta,

Rupându-ţi inima la Turda!

 

Ţi-am pus tablou în casa mea,

Să-ţi fac o veşnică cinstire

Şi mă tot rog în vremea grea,

Să-ţi dea şi Cerul -Sfânt slăvire.

 

Mă închin la candela aprinsă,

Te dau copiilor în dar,

Să fie harta lor întinsă,

Iar tu, înscris în calendar!

 

Mereu, de tine îmi amintesc,

Mă dor profundele trăiri,

Şi ochii mi se umezesc

Cu lacrima Primei Uniri!

 

 

ŞARJA DE LA PRUNARU

 

Mă doare ziua de decizii,

Când vieţii i se taie dreptul,

Când hărţii i se fac incizii,

Când sabia pătrunde pieptul!

 

Un glas colonel răsună!

Apare regimentu-n stele!

Şarja Prunaru se răzbună!

Soldaţii strălucesc în ele!

 

Imnul se-nalţă către Cer,

Statuia-şi pleacă fruntea lată,

Prin ea vorbeşte-un cavaler

Cu vocea calmă, măsurată:

 

Trăi-vom într-o altă lume,

Prin jertfa noastră săvârşită!

Şarja Prunaru e un nume,

Pentru o ţară reîntregită!

 

 

S-A ÎNTORS C-O STEA, RANIŢA TA !

 

Soldatule! Simbol de ţară,

Plecat în lupte –mbărbătat!

Eu ţi-am dorit o primăvară,

Dar gloanţele te-au secerat!

 

S-a întors c-o stea raniţa ta,

Soldatule iubit de Zei!

Într-un catarg s-o ridica,

Când tu te vei uni cu ei!

 

Va flutura drapelul ţării,

Vei fi slăvit şi decorat,

Trecut în cartea neuitării,

Tu, vei rămâne neplecat!

 

Soldatule, simbol de ţara!

Eu nu te mai pot ajuta,

Dar voi sădi în primăvară,

Un pom în amintirea ta!

 

 

PLÂNGE BALCICUL !

 

Iubirea ei nu va apune,

Soarele ei mereu răsare,

Simbol de patrie rămâne,

O inimă nemuritoare!

 

Secunda vieţii-i se aude

De la plecarea-n veşnicie

Şi rezonanţa ei ascunde,

Multe tristeţi şi bucurie!

 

O plânge Balcicul şi ţara!

O plângem noi şi nemurirea!

Uşoară să-i fie povara,

Reginei, ce-a făcut Unirea!

—————————————

Virginia-Vini POPESCU

Alexandria, Teleorman

1 Decembrie 2015