Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » TEONA SCOPOS: DOR DE IARNĂ ȘI CRĂCIUN (Grupaj liric)

TEONA SCOPOS: DOR DE IARNĂ ȘI CRĂCIUN (Grupaj liric)

DOR  DE  IARNĂ

 

 

Mi-i dor de iarnă frumoasă ,

De jarul din sobă mi-i dor  –

Cocea bunica-n cuptor

Gutui și pâine de casă .

 

 

 

Mâncam sub lampa de gaz ,

În jurul plitei , mereu –

Păziți doar de DUMNEZEU

N-avem , sub geruri ,necaz .

 

 

 

Prin munții grei de zăpadă ,

Bunicul săpa un tunel  –

Pășeam alături de el

Cu grija la ce-i în ogradă .

 

 

 

Românii legați de pământ

Ca bunii și dragii bunici ,

Ce rar mai sunt pe aici …

Dar sunt prea mulți în mormânt .

 

 

 

S-au dus … grădină și casă …

Bunic, bunică …s-au dus …

Mă-ndrept spre propriul apus ,

Cu dor de iarnă frumoasă .

 

 

 

 

CREDINȚĂ  ÎN  MOȘ  CRĂCIUN

 

 

 

Mai credem noi în Moș Crăciun ?

Dar astăzi în ce credem oare ?

Ce-a mai rămas normal sub soare ,

Cum mai vedem ce-i rău sau bun ?

 

 

 

Sunt legi ce apără hoția  –

Sunt biruri care umilesc –

Cei buni și harnici sărăcesc …

E tristă astăzi România .

 

 

 

Munții , de ani sunt rană vie –

Străini știu stăpâni pământul –

Prin buzunare bate vântul …

Abia te târâi Românie ! …

 

 

 

Privim în jos , zâmbim mai rar ,

Trăim lipsiți de dor de viață –

E trist pe drumul drept din față …

E trist și gestul unui dar .

 

 

 

Ramuri de brad împodobim

Cu poleieli de ani și ani …

Suntem mult mai atenți la bani

Și-i greu prin iarnă să răzbim.

 

 

 

Dar miezul ne rămâne bun –

În suflet mai sperăm spre mâine

Și-n grija codrului de pâine ,

Mai credem   , da  , în Moș Crăciun .

 

 

 

 

 

DOR  DE  IARNĂ  ȘI  CRĂCIUN

 

 

 

Parfum de toamnă   –   decembrie blând  –

Soare cuminte din cald mărțișor  –

Mi-i dor de zăpadă,de iarnă mi-i dor  –

De gerul curat mi-i gândul flămând .

 

 

 

Zăpada , sub pași , tăcerea să frângă  –

Roșii măceșe să ardă culoarea  –

În alb înghețat să tremure zarea ,

Argint efemer pe crengi să se strângă .

 

 

 

Aripă de corb să sprijine cerul  –

Să ningă steluțe și fluturi de gheață  –

Să simt iarna-n gene,pe frunte,pe față ,

Să simt în plămâni și-n inimă gerul .

 

 

 

Amestec de mart și toamnă târzie

Fac timpul să pară și cald și ciudat  –

Pădurea vrea tihnă în albul curat ,

Să doarmă-n zăpezi și iarăși să-nvie .

 

 

 

Va ninge curând   –  Crăciunu-i aproape  –

Mi-i dor de colinde,de brad,de gutui ,

De-arome de cetini , reci  –  amărui …

Simt iarna în suflet,simt iarna sub pleoape .

 

 

 

 

 

RUGĂ

 

 

Ajută , DOAMNE , românul cuminte  –

Ajută-l pe cel cinstit să răzbată ,

La uși dușmănoase nicicând să nu bată ,

În el și în TINE să creadă fierbinte.

 

 

 

Să știe că ești în jur și în sine ,

Să-ți simtă căldura sfatului bun  –

Mereu și acum , în prag de Crăciun ,

Să-și crească puterea prin faceri de bine .

 

 

 

Românul să aibă respect pentru toți ,

Dar nimeni , în lume , să nu-l umilească  –

Demn și cinstit copilul să-și crească ,

Departe de leneși ,de lacomi , de hoți .

 

 

 

Ajută românul și fă-l să-nțeleagă

Că are un rost în propria glie –

Să fie-nțelept și mândru să fie

Prin tot ce clădește în lumea întreagă .

 

 

 

În miezul de om , în miez de român ,

Să-și știe trecutul luptând pentru mâine  –

Să-și afle puterea în codrul de pâine

Și-n pofta de-a fi în țară stăpân .

 

 

 

În sfânt respect de glie să modeleze lutul ,

Să-și venereze codrii și apele și-ogorul  –

Citind din Eminescu să-și potolească dorul

Și prin învățătură să-și apere avutul .

 

 

 

Ajută , BUN PĂRINTE , românul OM să fie  –

Să fugă , cât mai poate , de tot ce-i pervertit  –

Cu fruntea înspre TINE , să fie om cinstit ,

Iubindu-și neamul tot,familie și glie .

 

 

 

Ajută-l zi de zi , ajută-l de Crăciun  –

Să simtă bucuria colindului la geam ,

Să simtă că e parte din românescul neam

Ce speră într-un an mai bun,cu mult mai bun .

 

 

 

 

 

 

DOR  DE  MUNTE  ȘI  PRIETENI

 

 

Mi-i dor de munți în alb cu verde stins la poale  –

Mi-i dor de jar în sobă și fum suit la cer  –

Mi-i dor,lângă prieteni,s-ascult iar ”leru-i ler”…

Și sărmăluțe calde să forfotească-n oale.

 

 

Pe plită , vinul fiert ,înmiresmat și bun ,

Cu multă scorțișoară să-ndemne să ciocnim  –

Cu drag,unii pe alții , în ochi să ne privim ,

Uniți , ca altă dată , în seară de Ajun .

 

 

Să-mpodobim toți bradul , simțindu-ne copii  –

Să ne urăm , pe rând,noroc și sănătate ,

Putere să răzbim printre necazuri toate ,

Fiind în suflet tineri și cu speranțe vii .

 

 

Mi-i dor de oameni buni , de zâmbet și de glume  –

Mi-i dor să n-avem griji , doar sănătoși să fim ,

Să râdem,să mâncăm,să bem și să vorbim ,

Prieteni buni de-o viață,cum nu mai sunt în lume .

 

 

Frumoase zile-au fost … și poate vor mai fi …

Acum…aștept Crăciunul … să vină și să plece …

Îmi tot repet în minte că totul trece , trece …

Doar timpul și destinul știu cum vom mai trăi .

 

 

Oricât aș încerca să aflu-n toate rost ,

Tot simt un dor de  munte și de prieteni buni  –

Fă , DOAMNE , un miracol ,pe toți să ne aduni

Și sănătoși și veseli cum mai demult am fost .

 

 

Găseam prilej de bine și-n buzunare goale ,

Ne bucuram ades să mergem toți la munte …

Mă rog la DUMNEZEU ca ruga să-mi asculte …

Mi-i dor de munți în alb cu verde stins la poale .

 

 

 

 

TEONA SCOPOS

IAȘI, DEC 2015