Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » MARICICA STROIA: TIMPUL…

MARICICA STROIA: TIMPUL…

Timpul

 

Timpul
deapănă mai strâns ghemul.
Nemilos,
ne transformă în statui uitate de vreme.
Tăcerea
se-așterne tot mai adâncă.
Porți
învechite ferecă
Uitarea,
conturând poteci neatinse.
Lumina
ne zâmbește timid în față.
Speranța,
în culori de curcubeu, revigorează
Lacrimile
ce spală rănile trecutului.
Dorul
își strigă nerăbdarea,
Inima,
cuprinsă de cântecul
Iubirii,
mistuie clipa,
oprind parcă timpul în loc…

 

 

Cine sunt eu?

 

Cine sunt eu?
M-am tot întrebat,
Răspunsul prea mult
Se lasă-așteptat…

Pot fi eu oare
O pasăre-n zbor
Sau raza firavă
Pierdută în nor?

Un bob de nisip
Din adânc de ocean
Apusul de soare,
Cumplit uragan.

Ori marea cea mare
Întindere-albastră
Cerul cu stele…
O floare din glastră?

Cine sunt eu?
Un nor de furtună,
Veninul sorbit
Din cupa cea plină,
Focul ce mistuie totul în cale,
Amestec de doruri,
Un cântec de jale…

Cine sunt eu?
Un biet visător
Pe-ntinderea vieții
Umil trecător…

 

MARICICA STROIA

Gerar 2016