Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Lilioara Macovei: CEAS DE TRIST FINAL

Lilioara Macovei: CEAS DE TRIST FINAL

Ceas de trist final

 

Ard lacrimile pe obrajii prinşi între două mâini,

Rânjeşte ceasornicul unealta umilă a domnului Timp,

Se surpă în inimă dureri după suferinţi şi invers

Şi nu ştiu dacă este vreo întâmplare cu tâlc.

 

Nopţile-s trudnice şi viaţa e prinsă-n clenciuri

Strânse între două pâlpâieli de candelă nouă

Şi tare bine se vede câmpul care veghează

Sclaviile în ale lumii neştiute sensuri.

 

Prea multe păsări negre roiesc pe cer mereu

Dar s-au găsit baghete de dirijat şi-acolo,

Până şi semnele de întrebare se ruşinează în sine

Alături de enigmele  atâtor spaţii neumblate-n gând.

 

Se-apropie cumva un ceas de trist final terest

Sau trebuie ştiută scrierea unui epitaf oricum banal?

 

 

Plâns în alb

 

S-a-ngreunat crucea de-atâta omăt

şi literele nu se mai cunosc,

dar eu ştiu cine plânge de dincolo de rece

şi-mi fac rugăciunea cu inima.

 

Plânge lumânarea în greul alb

aşa cum iernile de-acum aşteaptă,

dar eu ştiu cine plânge mai mult de-atunci

şi-ntinderile de-acuma sunt infinite.

 

Nu-i nimeni să cânte, să spună, să spună

de cântec, de dor, de viaţă, de noi

doar eu ştiu câte nopţi sunt albe de-amarul

de dor, de dor, de dor, de dor.

 

Şi doare, mă doare, mă sfarmă în mii

şi nicio speranţă uşa nu deschide.

 

 

LILIOARA MACOVEI