Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » GEORGE PETROVAI: Balada fiinţării-n timp

GEORGE PETROVAI: Balada fiinţării-n timp

GEORGE PETROVAI: Balada fiinţării-n timp

 

Motto: Înfipţi în timp, de timp striviţi,

suntem ai timpului faliţi…

 

(Timpul către om)

Nu doar că m-ai măcelărit

(trecut, prezent şi viitor),

crezând c-aşa o să cunoşti

a mea esenţă mai uşor,

 

dar – neputând să desluseşti

ce-i de la facere-ncifrat –

rău mă consideri şi bolnav,

de parc-ai fi al meu fârtat.

 

Ce glumă bună – noi fârtaţi!

Tu boţ de humă efemer,

iar eu, supranemuritor

stăpân pe-olatul pân’ la cer,

 

cu sublunarul la picioare

şi multe alte lumi aparte,

unde doar spaţiul şi cu mine

suntem repere-ngemănate.

 

Chiar moartea activează-n timp

recunoscând că-mi e vasală –

ea ştie c-o să vină ziua

când va muri de plictiseală.

 

După a Judecăţii Zi

ştiută doar de Genitor,

voi deveni prezent continuu

pentru un viu nemuritor.

 

Exact de-atuncea Universul

va fi etern netulburat

prin armonia susului vărsată

peste un om remodelat.

 

De fapt chiar asta ceri tu-n rugă:

„Precum în cer şi pe pământ” –

un necuprins al împăcării

cu vegetarea-n neavânt.

 

E drept că lesne nu-mi va fi

s-admit că sunt necurgător,

dar rostul de prezent etern

este-ntrucâtva-ntremător.

 

Întreb atuncea: Dacă ştii

că înţelepţii-s derutaţi

de firea mea capricioasă,

de ce dositul tu-l mai caţi?

 

 

(Omul către timp)

De ce-mi bag nasul peste tot?

Păi dacă rostul tău fidel

e de reper al fiinţării,

să ştiu e-al meu c-aşa-i ori altfel.

 

Cu-aşa distanţă între noi,

să fim fârtaţi nu-i cu putinţă:

Eu sunt un muritor fragil,

tu eşti nemuritor întru fiinţă.

 

Din viul sublunar ce-l îngrozeşti,

doar eu încerc să te disec –

subiectiv şi-obiectiv deodată,

eşti pentru mine rău, bolnav şi sec.

 

Curgi monoton din veci în veci

înspre trecut şi a lui groapă,

purtând în pântece uzura

cu care moartea se îndoapă.

 

Dar tu aduci şi alte cele,

precum speranţa şi visarea

ce-s pentru suflet mai ceva

decât e pentru trup mâncarea.

 

Cu toate astea-ţi spun în faţă

că nu de tine-s înfricat

oricât eşti de cu moţ în frunte,

ci doar de-Acel ce chip ţi-a dat.

 

Căci numai El a zămislit

– imperativ şi-original –

văzute lumi şi nevăzute

prin a Cuvântului vârtute,

aşa numiţii creatori

fiind doar buni imitatori,

pentru că voia Lui înfăptuită

se-ntoarce înmiit,

ba prin favoarea inspiraţiei,

ba prin minunea revelaţiei.

 

Sighetu Marmaţiei,                                                        George PETROVAI

27-28 ian. 2016