Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Tóth Mónika – POEZII

Tóth Mónika – POEZII

insomnie
umbra lumii
se mişcă
pe ritm de salsa
ai devenit
în poezie nu ai devenit
un trifoi uitat în iarbă
câmp de maci
frunze reci
dimineață de mătase
un fluture fără aripi
ori un fior de adiere
în poezie ai devenit
glasul doinei neobosite
o veste
ştirea zilei
o veste
cutremurătoare
s-a sinucis
poezia
definiții
iubirea –
este o fântână arteziană
speranța –
este o căsuță părăsită
credința –
este umbra mea de pază
noi
mi s- a părut că eram
doar noi
pe dealul pustiu
și ne țineam în brațe
iar în urma noastră
un fluture bătrân și urât
ne bârfea
în urechea vântului
oare doar mi s- a părut
sau timpul era invidios?
joc
joc de-a v-aţi ascunselea
iubite
te strig
te caut
nu eşti
în lipsa ta
până diseară voi tăia
crengile moarte ale cireşului
din inimă
Numai
N-am timp…
N-am timp.
N-am bani.
N-am chef.
N-am suflet.
N-am inimă.
Numai un trup am
cu cicatrice
zgărieturi
riduri
și miros de toamnă
vino la mine, Gheorghe
 
vino la mine
să spălăm hainele lumii
repede să scoatem petele de vin și cafea
apoi să privim cerul catifelat
să căntăm împreună cu păsările
să dansăm cu fluturii
sunt fericită
viața- i o bijuterie rară
are strălucirea ochii tăi
copilul meu
 
copilul meu
desenează o minge
apoi adoarme
pe braţele mele
în palmele tale iubite
odihnesc şi eu
o floare obosită şi abătută
Tóth Mónika