Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » JURNAL » EUGEN ONISCU: ALFABETUL EMIGRANȚILOR

EUGEN ONISCU: ALFABETUL EMIGRANȚILOR

De mai bine de un an de zile îmi desfășor viața în Berlin. În tot acest timp am învățat lucruri interesante despre procesul integrării într-o țară ca Germania și mai ales despre natura omului. Pe măsură ce am parcurs tot acest timp am avut tot mai mult convingerea că toată experiența mea despre ce înseamnă integrarea într-o țară străină acumulată în Spania dea lungul anilor este foarte mică în comparație cu ceea ce înseamnă să te integrezi în Germania unde noii sosiți întâmpină un teren foarte ostil pentru integrare.

Prima școală de limbă germană pentru emigranți la care am participat era situată într-un cartier predominant de emigranți în mod special de turci ce aveau mici negoțuri la parterele acelor blocuri vechi în care marea majoritate dintre ei locuiau, de fapt ei se simt în Berlin ca la ei acasă. Pentrucă după terminarea celui de-al doilea război mondial turcii au ajutat la reconstruirea Berlinului și așa se face că au rămas continuu în Berlin iar copii lor ce se nasc aici merg la școli germane și adoptă mentalitatea germană ce este atât de diferită de cea a turcilor și bineînțeles de cea românească. Niciodată acești copii născuți și crescuți în Germania nu vor dori să se întoarcă în țările lor de baștină, bineînțeles că sunt și excepții însă eu mă refer la modul general.

În acel cartier în care eram înconjurat de emigranți aveam impresia că nu sunt un străin ci unul ca și ceilalți ce caută un nou început. Am înțeles că în alte părți ale Germaniei emigranții sunt priviți mai rău însă în Berlin nu pentrucă locuiesc aici foarte mulți străini din aproape toate colțurile lumii, de asemenea în acel cartier puteai întâlni unii oameni cu niște fețe pe care era puternic accentuată degenerarea morală în care ei ajunseseră, iar unii după fizionomiile și atitudinile lor îți dădeau impresia că probaseră absolut totul în materie de plăceri păcătoase ce contravin bunului simț și că nimic nu îi mai putea surprinde.

În acea clasă a școlii de limbă germană eram în jur de treizeci și cinci de persoane am observat ca participau la acea școală oameni din Mongolia, Ecuador, Rusia, Siria, Pakistan, Africa și chiar o persoană din America de nord bineînțeles ca erau și din alte țări ale Europei însă am enumerat ținuturile cele mai îndepărtate de unde veneau toți acei oameni pentru a scoate în relief diversitatea mare de persoane ce se putea întâlni în acea școală. Privind acele fețe citeam în ele dorința lor de a avea un nou început în Berlin, se simțea în acea sală zbuciumul acelor vieți ce nu doreu să eșueze ci să se integreze și să triumfe iar pentru aceasta eram cu toții conștienți că aveam mare nevoie să învățăm limba germană fără de care este foarte greu de reușit, pentrucă poporul german nu iartă faptul că cineva stă de mult timp în țara lor și nu știe să vorbească limba lor, nemaipunând în calcul faptul că au și un dialect berlinez.

Iar în timp ce învățam alături de acei oameni alfabetul limbii germane pronunțându-l cu toții în același timp cu voce tare, aveam impresia că de fapt noi toți pronunțam în același timp și alfabetul emigrantului a celui ce luptă pentru a se integra, dispus fiind să sufere pentru a triumfa. Unii dintre noi mai pronunțasem doar acest alfabet al emigranților, pentruca cei mai mulți dintre noi veneam din Italia, Spania, Anglia unde trecuserăm prin procesul integrării într-o țară străină, iar din cauza crizei economice alesesem Germania pentru a trăi o viață decentă.

Acest alfabet al emigranților se învață pas cu pas în timp ce un om parcurge tot procesul de integrare într-o țară străină. Uneori sunt pași marcați de suferință, urmați chiar imediat uneori și de oaze de fericire ce un emigrant le găsește și de care poate disfruta din plin, alteori eșecuri din care un om cu o strategie bună în mintea sa poate învăța și ajunge la triumf pe plan material. De asemenea sunt și momente când pașii învățării acestui alfabet duc pe cărările unde trebuie suportate umilinți și batjocuri însă nu totul e pierdut pentrucă așa cum îmi spunea un prieten ce trecea prin niște situații umilitoare: ,, Mâine va fi o nouă zi, soarele va răsări din nou vor fi ocazii pe care dacă știu să le fructific voi ieși din situația în care mă aflu acum așa că eu mereu trăiesc cu idea că nu totul este pierdut de aceea nu disper ci cred că ziua de mâine îmi va aduce ceva mai bun.”

Unii încep să învețe acest alfabet al emigranților însă cum dau de greu își spun: ,,Este prea dureros să pronunți literele acestui alfabet, așa că mai bine renunț mă întorc acasă, nu este pentru mine.” Iar ei apoi pleacă însă după un timp unii se reîntorc și încep din nou să parcurgă pas cu pas acest intinerariu al emigrantului, pentrucă au constatat că în țările lor sau lovit de greutăți financiare cărora nu le mai puteau face față, și se unesc din nou în corul celor ce învață să pronunțe literele acestui interesant alfabet. Privind spre cei ce l-au învățat și au ajuns la o experiență înaltă în ceea ce înseamnă viața în străinătate și disfrută pe cât e posibil de toate avantajele ei. Cred că știind că alții au reușit trecănd cu bine probele cu care acum ei se luptă, asta îi face pe mulți să continue cursa pentru a triumfa, nimeni nu își angrenează toate puterile în această luptă gândind că va eșua nu ci există o viziune a triumfului însă atunci când un astfel de luptător începe să se lovească de greutăți există marele pericol de a cădea într-o descurajare adâncă sau mai rău chiar în depresie.

Privind acei emigranți din acea clasă aveam impresia că ne asemănam cu acei căutători de aur din povestirile lui Jack London care atunci când auzeau că într-un anume loc din vestul sălbatic s-a găsit aur năvăleau pur și simplu în acea regiune riscându-și viața doar ca să își poată atinge scopul. Mă întrebam atunci privind toți acei emigranți: ,,Oare dacă Germania va ajunge din punct de vedere economic ca Spania sau Italia, unde ne vom mai îndrepta, ce țări prospere vom mai căuta, vom știi oare să ne oprim și să ne îndreptăm liniștiși spre țările noastre?

Deși sunt persoane ce afirmă sus și tare că Germania nu va cade din punct de vedere economic. Însă lucrurile se pot schimba foarte mult, ba mai mult de atât am întâlnit cetățeni germani care spun că nu va dura mult și țara lor va cade economic cu toate că acum este o putere economică, nu este imposibil ca și această țară să ajungă în criză economică. Profeția biblică de asemenea ne vorbește de o criză economică de proporții universale ce va avea loc chiar înainte de sfârșitul istoriei planetei pământ ce va culmina cu cea dea doua venire a Lui Iisus Hristos în glorie. Dar despre acest subiect voi scrie în alte articole, în cadrul acestor însemnări doresc să scriu despre ceea ce înseamnă procesul integrării unui emigrant în Berlin pentru că este cadrul în care eu în ultimul timp am trăit și am urmărit viețile emigranților de aici.
Un om pe nume Victor ce avea în jur de șaizeci de ani și era în Berlin de mai bine de treizeci și cinci de ani mi-a spus: ,,Vin mulți aici, cu dorința de a se integra și a prospera în această țară având de asemenea bune intenții printre care aceea de aș ajuta familiile lor rămase în țările de unde ei vin, însă mulți renunță puțini rămân în mare parte din cauza limbii care este grea apoi în Berlin se găsesc greu locuințe iar la locurile de muncă se cere să faci lucru de calitate și se muncește cu rapiditate. Dumnezeu să te ajute să reușești nu îți spun toate aceste lucruri ca să te descurajez ci doar ca tu să iți dai seama de ceea ce îți stă în față, nu îți pierde speranța și curajul luptă si vei reuși. Eu când am emigrat, condițiile în care eu am sosit erau cu totul altele am ajuns prima dată în Republica Democrată Germană unde erau comuniștii, a trebuit ca forțat să învăț limba și o meserie. Mi s-a pus înainte foarte clar condiția dacă nu reușesc să învăț limba germană la timpul stabilit de ei mă vor repatria și imaginează-ți presiunea sub care trăiam pe atunci nu are rost să-ți mai spun toate detaliile ale faptului că veneam din Peru unde regimul politic de atunci mă considera un element periculos iar întoarcerea mea acolo nu mi-ar fi cauzat decât probleme. Așa că învățam foarte mult ca să pot trece examenele pentru limba germană. Când mă culcam visam și noaptea lecțiile pe care le învățam ziua iar înainte de a adormi când închideam ochii vedeam paginile manualelor din care învățam ziua. Așa că îți spun totul aici este o luptă ce necesită un mare efort din partea ta, poți reuși nu este imposibil să înveți limba acestei țări și să te integrezi aici, eu am reușit copiii i-am crescut și educat în școlile germane și alții au reușit așa că succes.”

Unul din marile obstacole ce se ridică înaintea noilor sosiți sunt intermediarii și am să încerc să redau câteva opinii ale unor oameni de treabă ce au venit să muncească și sau lovit de acest obstacol. Ștefan un bărbat de cincizeci de ani ce trăise zece ani în Spania îmi spunea: ,,Am trei luni aici în Berlin și sunt îngrozit de cea ce văd, mă refer în mod special la acești intermediari ce se interpun între noi muncitorii ce nu vorbim germană și patronii nemți. Am lucrat aici și la a treia mână și rămân îngrozit cu ce sete te exploatează unii români și doar suntem din același popor, însă când e vorba să scoată bani de pe urma ta nimic nu mai contează doar banii primează suntem ca niște unelte în mâinile lor. Nu înțeleg cum e posibil ca aici în Berlin să existe atâta muncă la negru și exploatare iar pe de altă parte există legi atât de stricte pentru diverse infracțiuni. Imaginea pe care eu o aveam în minte cu privire la Germania înainte de a veni aici a căzut acum am o cu totul altă părere. Mă înspăimântă forța și zelul cu care pe cât le e posibil oamenii se calcă în picioare unul pe altul mă refer la exploatarea ființei umane ce am întâlnit-o aici. Dar ce să-i faci există și speranța că dacă învăț germana pot lucra direct cu nemții și îmi pot închiria o locuință, și aduce familia din Spania și pot scăpa de toți acești exploatatori.”

Îmi aduc aminte de cuvintele unei prietene ce trăia de șaptesprezece ani în Berlin ea îmi spunea: ,,Ai mare grijă acest oraș poate pierde suflete valoroase aici o persoană foarte ușor poate decade și renunța la tot ce e nobil, de asemenea sunt destui care din cauza stresului și a depresiei și-au pierdut facultățile mintale, ai mare grijă trăiește echilibrat, pornește în acest proces al integrării pas cu pas nu aștepta rezultate uriașe deodată ci mulțumeștete cu ce ai deocamdată căci viitorul îți va aduce și prosperitate traiește cu un optimism realist ce îți poate aduce echilibru interior, de asemenea încredete în Dumnezeu și nu înceta în a trăi o viață spirituală autentică.”

Iar la întrebarea mea: ,,Ce fel de oameni sunt germanii.” Ea mi-a răspuns: ,, Eu îi admir pentrucă ei gândesc că în absolut totul ei trebuie să fie primii, mai ales în domeniul educației, iar unii dintre ei din mândrie vor să fie mai presus de noi. Însă ai dintre ei unii ce sunt foarte culți și pasionați de filozofie și literatură, de asemenea mulți dintre ei trăiesc în stres pentrucă nu sunt mai bogați. În general sunt foarte muncitori și bine pregătiți profesional în orice domeniu, vei întâlni însă aici în Berlin și a cea clasă dintre ai lor ce nu au educație sunt rasiști de fapt există în Oranienburg și un partid al naziștilor destul de periculoși pentru mulatri și negri, însă vorbind de acea clasă ce nu are multă educație ei îți fac cele mai multe probleme în societate pentrucă mereu au impresia că noi emigranții concurăm cu ei și le luăm locurile de muncă și ne înălțăm mai presus de ei în societate, trebuie să ai grijă cu astfel de oameni. Însă în general germanii au un orgoliu puternic de a demonstra că ei sunt cei mai buni în toate, de asemenea sunt foarte rezervați și țin mult la confortul lor personal.”

Dincolo de orice altă argumentație unii dintre noi emigranții avem o certitudine și anume faptul că mâna cea bună a Dumnezeului nostru se află peste fiecare dintre noi într-un mod cu totul special și de aceea atunci când ne lovesc valurile furioase ale vieții din străinătate nu ne prăbușim ci avem puterea de a merge înainte nedisprețuind nici începuturile slabe ale noastre în Germania.

EUGEN ONISCU


2 Comentarii

  1. admin

    Felicitări EUGEN ONISCU! Ești de o hărnicie demnă de admirație. Materialele tale sunt scrise cu penița înmuiată în cerneala sufletului! FELICITĂRI!George STROIA

    Recomandare publicare: textul integral e bine să aibă aliniere stânga-dreapta. Apare mult mai frumos așa. Paragrafele ideatice ar trebui să fie separate printr-un spațiu, să se vizualizeze disctinct! E FOARTE BINE!

  2. Eugen ONISCU

    Va multumesc, oricum mai am mult de invatat.

Comments are closed.