Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Dominic Diamant: Amonte si Aval

Dominic Diamant: Amonte si Aval

MOMENT CRUCIAL

Planeta noastră suferă şi tace
Desfigurată într-un mod barbar
De specia cupidă şi vorace
A omului căpos şi temerar

Am fi putut-o face o grădină
Cum doar în basme s-a mai pomenit
De-am fi văzut cum poate să devină
Şi-n grija noastră cum a devenit

Ca orbii, neputând altfel să fie,
Am tăbărît pe ea inconştienţi
Şi-am violat-o cu sălbăticie
Cum numai cei mai distructivi agenţi

Ne-am comportat cu maica noastră sfântă
Ca nişte posedaţi şi huligani
Puţin interesaţi cum se frământă
În agonia miilor de ani

Acum vedem cât de desfigurată
Cu răni nevindecate a ajuns
Şi nu ne vine-a crede cum deodată
E parcă un mister de nepătruns

Dar vinovaţii noi suntem, se ştie,
Şi dacă vrem să supravieţuim
N-avem decât s-o luăm în custodie
Cu tot devotamentul unanim

Avem o mamă binecuvântată
Ce poate să se năruie cu noi.
Lume de plâns, trezeşte-te odată
Şi scoate-o din marasm şi din gunoi !
***

DOR DE DUCĂ

Tot mai des mi se face de ducă
Undeva, să dansez şi să cânt
Dar să fiu însoţit de-o duducă
Şi de cel mai curat legământ

Într-un spaţiu virgin şi mirific
Ca un nou, insolit paradis
Avântat noul curs să amplific
Epopeii ce-aici ne-a trimis

Amândoi fremătând de-o iubire
Cum nicicând nu va fi existat
Creatorul să-l facem s-admire
Incredibilul nostru păcat

Universul cuprins de magie
Şi de spiritul nostru-nflorit
Un fecund areal să devie
Pentru faptul că ne-am dăruit

Galaxii, constelaţii şi stele
Nunta noastră de vis onorând
Să preia sentimentele grele
De atâta rodire de gând
***
ODĂ PLANETEI ALBASTRE
Sunt fericit că sufletu-mi prea plin
Reverberează-n avântatu-mi cânt
Şi cu-o iubire-adâncă ţi-l închin
Măicuţă Gea, şi dator îţi sînt

Noi, fără tine, nici n-am exista,
Cu-atâta-nfrigurare tu ne dai
Tot sângele ce curge-n fibra ta
Să ne simţim la sânu-ţi ca în Rai
Dar, mamă-Gaia, ce folos că eu
Cu-atâta pietate te iubesc
Când cei mai mulţi, străini de Dumnezeu,
Te siluie demonic-diavolesc ?
Şi nu-s în stare, orbi neisprăviţi,
Să vadă şi-nţeleagă acest fapt
Miraculos, de care nu profiţi
Şi pentru care, singur, sunt inapt

O, mamă-Gaia, Gea, tu Pământ,
Slăvit să fii, cu chipul tău divin,
Nu mi-a rămas decât să mi te cânt
Îndatorat cu viaţa mea. Amin
***

SENTIMENTALĂ

Ce bine e ca, neluat în seamă,
Să-ţi faci de cap, exact cum ţi-ai dorit,
Să te avânţi frenetic, fără teamă,
În universul tău nemărginit

Ce satisfacţii poţi să ai, talentul
Când îţi irumpe-n trombă, debordant,
Cutremurând mirific firmamentul
Cu dulci străfulgerări de diamant

Şi satisfacţia-i cu-atât mai mare
Cu cât te ştii mai dezinteresat
Să fii descoperit de-un oarecare
Aflat pe val şi-asiduu cultivat

În universul libertăţii tale
Atât de magic poţi să te exprimi
Dezvăluind virtuţi fenomenale
Şi nemaiîntâlniţi agenţi sublimi

Încât nimic nu te-ar putea reţine
Să te realizezi cum ţi-ai visat
Decât, mai ştii, resursele din tine
Când te trezeşti cu sufletul secat

Cât despre mine, nu am a mă plânge
Cât liber sunt ca pasărea în zbor
Doar teama că, trecând prin foc şi sânge,
Nevinovat s-ar întâmpla să mor

Şi-ar fi păcat atâta energie
Subtilă să se spulbere-n neant
Cu epopeea ce-ar putea-o scrie
Transfigurarea unui diamant.
***

Dominic Diamant