Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » Jurnalul Rodicăi (fragment de roman)

Jurnalul Rodicăi (fragment de roman)

În aerul acela închis, stătut, până şi păianjenii rămăseseră inerţi. Atârnau de pânze,  istoviţi, în aşteptare, ca şi cum nu mai aveau loc unde să şi le brodeze: proiectau altă strategie. În cameră nu se mai văruise de ani de zile iar pereţii erau afumaţi de la maşina de gătit, veche, dotată cu o plită la care se gătise, probabil, cândva. Avea chiar şi o sobiţă ataşată, unde se făcea focul iarna, semn că mai locuise cineva aici. Aproape tot peretele unde se afla patul era acoperit cu o carpetă ţărănească, ţesută în război, în culori vii, iar în colţul de la răsărit, o icoană cu Maica Domnului împodobită pe deasupra cu un ştergar din in cusut cu motive naţionale. În cameră se mai aflau: o masă cu două scaune şi un tranzistor care se alimenta cu energie electrică printr-un  prelungitor, de la vecini. Pe plită era un castron în care trona un boţ de mămăligă cu brânză, uscat, rămas din seara trecută. Sărăcia, deopotrivă cu mizeria de dinăuntru puteau fi observate dacă te apropiai de uşa de la intrare, lăsată special întredeschisă, pentru a pătrunde cât de cât, aer. Gemuleţul camerei era nespălat de ani de zile şi astupat cu un ziar, astfel că, tot pe uşă pătrundea o lumină difuză care făcea ca umbrele pânzelor de păianjeni reflectate pe pereţi să fie pregnante. Curăţenie generală nu se făcuse de mult timp. Stela, care o îngrijea pe femeia paralizată era angajată doar să se ocupe de bolnavă, nu şi pentru a face curăţenie.

Pe un pat din lemn, lipit de perete, dotat cu o saltea din paie, stă la orizontală Rodica,  femeia de 50 de ani care este paralizată de câteva luni de zile la membrele inferioare din cauza unui accident banal: i-au alunecat papucii cu care era încălţată, pe scări- grăbită fiind să ducă gunoiul afară- şi s-a rostogolit de la etajul trei până la doi, proptindu-se de perete cu picioarele. În timpul căderii s-a lovit cumplit la coloană, şi, în zona lombară i s-a deplasat un disc al coloanei vertebrale. Asta îi mai lipsea! Trecuse prin încercări grele: rămăsese văduvă la revoluţie, soţul ei fiind împuşcat, confundat cu un terorist, apoi divorţul Annei, singurul copil pe care îl are. Fiica ei a găsit-o nemişcată, în locul unde căzuse, a dus-o la spital şi a fost operată de urgenţă. Din păcate, operaţia nu a reuşit şi a rămas paralizată. Anna locuia după divorţ, împreună cu mama şi cu fiul ei într-o garsonieră, în Bucureşti, într-un cartier mărginaş. Din gospodăria pe care au avut-o rudele de la ţară, din partea Rodicăi, trecute la cele veşnice, a rămas doar acest grajd care stă să cadă pentru că nimeni nu s-a mai îngrijit de el, iar casa, care fusese construită din chirpici, s-a ruinat şi aceea. Anna nu a avut posibilitatea să o ducă într-un azil de bătrâni, pensia de boală a Rodicăi fiind mai mică în raport cu cheltuielile care necesitau întreţinerea într-o astfel de locaţie socială. Neavând altă soluţie, a instalat-o aici, alegând locul acesta retras, liniştit, venind din când în când să o vadă şi să-i aducă cele necesare: medicamente, pampărşi, alimente. Stela, femeia care are grijă de Rodica a fost recomandată de preotul din localitate, plătită de Anna cu aproape toată pensia pe care o avea mama ei. Chiar dacă exista o diferenţă de educaţie, între cele două s-a înfiripat repede o prietenie frumoasă. Rodica s-a adaptat situaţiei şi îi aprecia Stelei omenia care i se părea cea mai importantă calitate a ei.


Etichete: