Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CARTI » CARTI PRIMITE LA REDACTIE » CĂRȚI PRIMITE LA REDACȚIE ION N. OPREA: FRAGILITATE – CUVINTE PE VERTICALĂ –

CĂRȚI PRIMITE LA REDACȚIE ION N. OPREA: FRAGILITATE – CUVINTE PE VERTICALĂ –

Autor: ION N. OPREA

Titlu: Fragilitate  – Cuvinte pe verticală – 

Editura PIM, Iași, 2016

Grafica și coperta: RADU BERCEA – Gura Humorului

*

*                 *

Fragilitatea rămâne totuși o schimbare de macaz în creația lui Ion N. Oprea. Poate nu ați observat dar se vede de departe pentru că în ultima scriere am impresia că INO privește lumea cu sentimentul alpinistului ajuns pe creasta muntelui și nu numai o privește, cu satisfacția învingătorului, ci o și descrie, o admiră, dar tot nemulțumit rămâne, și caută, caută, luminozitatea, care nu-l satisface. Fragilitatea este o încununare a unui drum lung prin țara cuvintelor. Sărbătoriți-i evenimentul! Să-i sărbătorim evenimentul!

Un admirator,

Constantin Hușanu

*

*                 *

      În zilele noastre, un cunoscut istoric al culturii şi publicist, Ion N. Oprea, a „hotărât:/ gata cu hârtiile,/ azi-ncep cu versurile”. După numeroase volume, articole, studii, recenzii etc., a decis să pună pe/în picioare gânduri, însemnări, poveţe, în vers liber. Este aşa-zisa „poezie neprozodică”, care anulează canoanele privind rima, ritmul şi măsura. Aşa a ieşit volumul experimental „Fragilitate: cuvinte pe verticală” (Iaşi, PIM, 2016), care aduce în faţa cititorului un posibil manual de filozofie a vieţii şi nu neapărat un ciclu de poezii. Cele mai multe dintre fostele prozopoeme, cu încărcătură lirică ştiută doar de autor, alcătuiesc un cod moral de care Ion N. Oprea (n. 1932) ne sugerează să ţinem seama. „Dintre toate fiinţele lumii,/ omul se crede cel mai puternic:/ cucereşte cosmosul,/ dar nu se ştie pe sine”, „fragilitatea şi efemeritatea/ fiind dovadă micimii noastre”. Salvarea ar veni din neizgonirea vârstnicilor din cetate: „A fost o perioadă când/ pe aceste meleaguri,/ în România străbună,/ bătrânii erau din toate/ cei mai buni şi întrebaţi/ sfătuitori,/ /…/ un fel de adjuncţi ai primarului,/ sprijinitori ai învăţătorului,/ /…/ până dincolo de zare”. Tradiţia e vizibilă peste tot: „Noi,/ românii,/ ţinem la faima familiei,/ ne cinstim cu respect neamul”. Fără de moarte este graiul: „Dispărea-va/ România?/ Niciodată limba!”, în „scris sau virtual,/ prin calculator/ sau cu <>:/ gesturi,/ ridicări din umeri,/ clătinări din cap,/ clipit din ochi” (Vorbim).

        Dar înainte de a enunţa adevărurile de până aici, autorul ne reaminteşte definiţiile cuvintelor-cheie: „Timpul e mare învăţător”, iar „ arta de a trăi/ devine arta de a uita”. „Fericirea adevărată/ nu poate fi deplină/ decât în mijlocul oamenilor”, chiar dacă „Moartea,/ o altă certitudine,/ e doliul de ieri, de azi şi de mâine”. A dispărut folclorul? „Unde-s cele zicători/ Care ne dădeau fiori/ Şi un sfat adevărat/ Pentru neuitat?” Şi ne reaminteşte o strigătură uitată azi: „Fata mamei jucăuşă,/ Cu gunoiul după uşă!/ Pune boii la tânjală,/ Să-i scoatem gunoiu-afară!” (Obiceiuri).
Cavaler al cuvântului scris, posesor al unei experienţe de viaţă extrem de utile celor de azi, Ion N. Oprea propune o cronică vie a contemporaneităţii, într-o manieră care combină fericit fondul cu forma.

sursa: IOAN DĂNILĂ – Verticalitatea poeziei, deșteptarea.ro