Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Florin T. Roman: Vis de iarnă

Florin T. Roman: Vis de iarnă

Să-mi cânte inima un cântec lin, şoptit,
să beau un ceai cu Eminescu, la zenit,
să-mi cadă fulgi de nea pe zâmbet, iară,
să îmi colinde-un ţurţur la ghitară,

să zbor pe cer cu razele de soare,
să strig în cor cu corbii o urare,
să scutur norii de zăpadă, blând,
să invit stelele la dans, pe rând,

să stau la gura sobei cu o zână
şi când mă culc ea să îmi spună Noapte bună!
Când mă trezesc să fiu doar eu şi bradul,
să-mi fac bagajele, să părăsesc Aradul…

si să călătoresc cu magii-alăturea,
urmând cu sufletul pe cer aceeaşi stea,
printre troiene de lumină nins, pe jos,
să mă-ntâlnesc şi eu la iesle, cu Hristos.

Păi nu-i aşa că e un vis frumos?