Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » PAMFLET » VALERIU CERCEL: Limba noastră-i o comoară

VALERIU CERCEL: Limba noastră-i o comoară

Am ajuns să am coşmaruri, nopţi bălane fără leac,

De când s-au trezit nătângii, dup-un somn de-un sfert de veac,

Şi-mi fac cruci plin de fiori, implorând oastea cerească,

Să mai pot vorbi în zori dulcea limbă românească;

 

Plini de fală şi mândrie,-i doare-n şpiţ de viitor,

Se tot laudă-n prostie, moară toţi duşmanii lor!

De-aia, nene, imediat, când i-aud, pe româneşte

Le-o spun franc, manierat, delicat şi omeneşte:

 

Băi, deştepţilor ce sunteţi, nătărăi şi naşparlii,

Terminaţi cu chestii d-astea, bateţi tobele-n pustii!

Când ne va lovi năpasta, peste-atâta chin şi-amar,

N-oţi putea pe lumea asta nici să-i înjuraţi măcar,

 

Iară voi, cu doctorate, bacuri, diplome, la fel,

Vă veţi da singuri carate, făr’ a scoate-un cuvinţel,

Şi-o să vină ziua-n care, socoteală tre’ să daţi,

Chiar de cereţi îndurare, de prăjeală nu scăpaţi,

 

Aşa că, tăceţi odat’, nu vedeţi ce e în ţară?

Tot stigând prin târg, prin sat “Limba noastră-i o comoară”

Or s-audă toţi şacalii, hoţi, bandiţi de drumul mare,

Şi-or s-o fure şi pe asta şi-o vor pune la vânzare!

 

Valeriu Cercel