Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ANIVERSĂRI » 8 MARTIE » DOMINIC DIAMANT: CAPTATIO BENEVOLENTIAE

DOMINIC DIAMANT: CAPTATIO BENEVOLENTIAE

                    APEL DE SUFLET

                            Slăvite fie sfintele precepte

                   Lăsate omenirii moştenire

                   Slăvite şi urmate de-nţelepte

                   Întruchipări, nu doar de patrafire

                            Cu cât mai mari dezastrele comise

                   De liberul arbitru-n acţiune

                   Cu-atât mai vii şi aprige să ni se

                   Dezvăluie credinţele străbune

                            Cu cât mai multe semne şi indicii

                   Degringolada lumii ne-o atestă

                   Cu-atât mai forte cei lipsiţi de vicii

                   Să-şi onoreze dragostea celestă

                            Demonizată, lumea nu mai ştie

                   Ce-i bine şi ce-i rău şi se desfată

                   Cu actele pieirii, mărturie

                   Vizibilă cât e de vinovată

                            O şansă, în extremis, tot mai are

                   S-abandoneze căile inepte

                   Şi să-şi refacă drumu-n sanctuare

                   Ce dau viaţă sacrelor precepte.

                                               ***

                            DE DOR ŞI INIMĂ ALBASTRĂ

                            Am obosit, iubito, să te caut

                   Deşi mi-este un dor nebun de tine

                   Şi fericit aş fi să-ţi cânt din flaut

                   Oriunde-am fi pe culmile divine

                            De-o veşnicie în singurătate

                   N-am mai simţit parfumu-ţi de femeie

                   Şi inima zadarnic îmi mai bate

                   Cât simt că nu mai ştiu iubirea ce e

                            Atâta frumuseţe şi splendoare

                   Cu frenezie-n juru-mi se răsfaţă

                   Doar eu nu am acces şi crunt mă doare

                   Această interdicţie la viaţă

                            Iubito,unde-ai fi şi orice-ai face

                   Ne-nfiorându-te discursu-mi antic

                   Mi-e dor de nurii tăi ce nu-mi dau pace

                   Fiind acelaşi visător romantic

                            Poate că Demiurgul ne încearcă

                   Să vadă ce-a creat pentru iubire

                   Şi dacă ne-am putea salva-ntr-o arcă

                   Iubito, orice-ar fi, să-mi dai de ştire.

                                               ***

                            FĂCÂNDU-MI RUTA ZILNICĂ

                            Ce-ar fi să mă-ntâlnesc acum cu Niky

                   Prietenul de table de-altădată

                   Ce, de şi-ar fi reînoit rinichii,

                   E apt şi cartierul să-l străbată

                            Ce-ar fi ca orbul, surdul şi ologul

                   Să mi se opintească drept în faţă

                   Şi, teafăr şi ferice, ca un mogul

                   Să-mi ţină noi tirade despre viaţă

                            Ce-ar fi, înmărmurit să cad pe spate

                   Şi el să mă ridice în picioare

                   Râzând de spaima care mă străbate

                   Atât miracolul să mă-nfioare

                            Şi cum ar fi să mi se-ntâmple mie

                   O întâmplare nemaiîntâmplată

                   Nu m-aş scrânti, cum ar putea să fie

                   O astfel de minune-adevărată

                            Nu am purcede-n trombă la o bere

                   Cu noi dezbateri ample, gratuite

                   Şi n-am petrece clipa cu-o plăcere

                   De nedescris ? Răspunde-mi, ţi-ai permite ?

                                               ***

                            INSCRIPŢIE PE-O PIATRĂ FUNERARĂ

                            Cu skiurile nu m-am dat

                   Cu avionul n-am zburat

                   N-am practicat vreun sport extrem

                   N-am avut propriul harem

                   În croaziere nu am fost

                   Şi nici pe front în avanpost

                   Nu mi-am permis să văd măcar

                   Nu Cuba sau Madagascar

                   Dar nici întreagă ţara mea

                   Cum, în principiu, se putea

                            Am fost un om obişnuit

                   Cum nici că v-aţi fi-nchipuit

                   Cu un destin şi-un avatar

                   De Donchi din Dejagaskar

                   Şi am iubit ca posedat

                   Însă iubire n-am aflat

                   Şi mi-a plăcut în viers să cânt

                   Femeia şi acest pământ

                            Dar, chiar aşa de urgisit,

                   Să nu credeţi că n-am trăit

                   Vibrând în fiecare zi

                   Cu fericirea de a fi

                   Căci toate le-am recuperat

                   În universul meu creat

                   Miraculos, ce mi-a permis

                   O existenţă ca de vis.

                                               ***

                                      MĂRŢIŞOR

                            Don Pedro Donchi Candid se înclină

                   Până-n pământ, ca om şi (Di)amant

                   Întreaga-ntruchipare feminină

                   Să aibă mărţişoru-i fascinant

                            E o plăcere super- palpitantă

                   Să dăruieşti din inimă ce ai

                   O poezie electrocutantă

                   Ce-ţi propulsează sufletul în Rai

                            Frumoaselor zeiţe ale lumii

                   De ziua voastră dublă vă închin

                   Superbul madrigal, cum altul nu mi-i,

                   Înfiorat de-al vostru hram divin

                            Ce mărţişor mai cool ca o iubire

                   Nemărginită-n taină vă visaţi

                   Iar farmecul discret să vi-l admire

                   Cohorta nesfârşită de bărbaţi

                            Sfios mă-nclin şi mâna vă sărută

                   Cum, poate, nici nu v-aţi fi aşteptat,

                   CEL CE IUBEŞTE , veşnic în derută,

                   Misterul vostru-n veci nedezlegat.

                                               ***

                                     EMPATICĂ

                            Stimate mame, doamne şi domniţe

                   Din tăinuitul meu colimator

                   Vă rog frumos, nu mai umblaţi cu fiţe

                   Dacă vă îndrăgesc şi vă ador

                            Angelice, lolite, majorete

                   Sau amazoane-n stare de război

                   Parfumul vostru poate să ne-mbete

                   Şi toate sunteţi bune pentru noi

                            E un moment în prag de primăvară

                  Atât de potrivit pentru festin

                   Încât mă bate gându-a câta oară ?-

                   Un toast inubliabil să vă-nchin

                            Voi sunteţi sarea şi piperul vieţii

                   Reprezentaţi bomboana de pe tort

                   Miracolul ce bântuie poeţii

                   Şi-mi dă putere demn să mă comport

                            Fiţi veşnic proslăvite şi iubite

                   Chiar şi atunci când ne dezamăgiţi

                   Căci doar prin voi iubirea ne permite

                   S-ajungem împliniţi şi fericiţi.

                                               ***

DOMINIC DIAMANT