Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Madeleine DAVIDSOHN: FLOARE DE NISIP (POEME)

Madeleine DAVIDSOHN: FLOARE DE NISIP (POEME)

FLOARE DE NISIP

 

Ascunsă în nisip

sămânţa

a aşteptat smerită

prima ploaie.

A aşteptat o toamna

şi-o iarna secetoasa,

a aşteptat să iasă,

cu stăruinţă şi răbdare

să nască-n primăvară,

floare.

 

Învaţă răbdarea de la flori,

muritorule!

 

 

DORUL

 

Pe-un picior de plai

m-am născut

Dintr-o gură de rai

am băut

Şi m-au învăţat atunci

să iubesc acele plaiuri

munţii şi cu văile

mioarele, cântările.

 

Şi-am lăsat în urmă dorul,

doar amintirile mi-am luat

într-un geamantan uzat

şi m-am dus şi m-am tot dus

după alte cântece

zilele să-mi farmece

 

Dar când migdalul înfloreşte

tot mi se pare că-i cireş.

Atunci dorul se trezeşte

Şi-mi lasă pe hârtie-un vers.

 

 

PIATRA  PREŢIOASĂ

(micuţei etiopience)

 

Venită de departe,

dintr-un ţinut sărac.

tărâm secat de apă

şi chinuit de foame,

pe drumuri de tină,

prin arşiţe şi ploi,

mica piatră preţioasă

A ajuns la noi.

 

Frântă de talazuri,

purtată de vânt

zbuciumată-n unde,

netezită-n val,

în cele din urmă

a ajuns la mal.

 

Timidă, stingheră,

plăpândă şi gingaşă,

cu forme alungite,

cu ochi migdalaţi,

şi-un trup iubit de soare

s-a odihnit o clipă

pe plaja primitoare.

 

Aici e ţărmul,

ţi-au spus

Aici e casa”.

Dar între pietrele din jur

Alese, cizelate, lucitoare

Erai o piatră de culoare.

 

 

PRIMĂVARA

 

E primăvară.

O strig  în gura mare

să audă întreaga suflare,

o strig în româneşte,

franceză, ruseşte

şi bine-nţeles în ivrit,

atât de greu

şi la scris

şi la citit…

 

Inima mea

o ia razna din loc

cuprinsă de-amoc

şi tot fug după ea

s-o întorc,

prin câmpii şi păduri

fără drum, sau cărare,

mă urzică hain

buruieni pe picioare,

n-am odihnă nici spor

nu-s bună de nimic

şi de orice m-apuc

mai mult stric.

 

Dar când vara începe

cu zile fierbinţi,

iar  păsări prin ramuri

aşteaptă cuminţi pe ouă…

puii să iasă

inima mea ostenită deja

se întoarce acasă.

 

 

SEARA  DE  PAŞTI

 

E din nou sărbătoare.

Tu stai în capul mesei,

cu paharul plin

şi „agadaua”*-n faţă.

 

În dreapta ta

pe masa scundă

un vas cu apă şi-un ştergar

şi-i atâta lumină-n odaie,

că vinul scânteiază în pahar,

adevărat rubin

 

„Aficomanul”**-aşteaptă în sertar,

să-l căutăm.

E-ntodeauna în acelaş loc,

ca să-l găsim uşor,

dar noi jucăm acelaş joc

sertarele le răscolim

an după an

 

Numai dorinţele se schimbă.

Tu dai din cap

în semn că  “da”

orice-aşi dori,

orice-aşi ruga

cu zâmbetul din colţul gurii

ivit acolo numai pentru noi.

Azi nu-i „aficoman” pe lume

Să mi-l aducă înapoi…

————————————-

*Agada (ivr. Aggadah – texte rabinice)

**Aficoman (ivr. Afikoman. grk. Epikomen – desert, bucăţică de pască ascunsă de adulţi

la masa de Paşte )Pesah) şi cautată de copii pentru o recompensă în bani sau dulciuri)  

 

 

DESPĂRŢIRE

 

Mi-au spus că trebuie

să ne despărţim.

De-atâta vreme mă-nsoţeşti

prietenă fidelă,

tovarăşă la greu şi bine,

deşi cam scumpă pentru mine,

ca un magnet, atrăgătoare.

Dar, vai!

Nu m-am simţit în stare

Să-mi umplu vremea fără tine.

 

Zadarnic  îmi spuneau

că eşti nocivă,

amăgitoare şi parşivă

că anulezi orice parfum,

atunci când te prefaci în scrum

şi nu-i de fel un joc banal

pe care mâine-l voi uita.

Dar ani în şir din viaţa mea

ai fost suportul meu moral

 

Şi totuşi  ne vom despărţi

oricât de mult îmi vei lipsi

ţigara mea,

în zilele ce vor urma

şi cel mai mult….

la o cafea

 

 

TREC  ÎNVINŞII

 

Priviţi! Trec învinşii,

cu suliţa-n coaste,

cu lanţ ala picioare,

căci ei sunt învinşii.

În urmă-le,

toţi pot să-şi strige ocara,

să scuipe,

s-arunce cu pietre, de vor

căci ei sunt învinşii

Cu umeri plecaţi,

cu ruşinea-n obraz.

Dar vai! Nu uitaţi

când huliţi, când strigaţi:

că dânşii sunt

numai învinşii de azi!

——————————–

Madeleine DAVIDSOHN

Haifa, Israel

7 martie 2016