Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » FLORIAN SAIOC – POESEURI ȘI PAMFLETE (I)

FLORIAN SAIOC – POESEURI ȘI PAMFLETE (I)

omul minimal

 

în sine şi în lume

aproape-n mod fatal

noi toţi ne întâlnim cu

omul minimal

dar mai puţini îl văd fiindcă

nu se-aşteaptă

ca omul minimal să stea

pe-aceeaşi treaptă

cu-o hienă cu-o maimuţă cu-n lup

sau c-un şacal

la fel ca ei el are şi viaţa lui secretă

la fel ca ei mănâncă la fel ca noi excretă

iar după cercetări profunde şi recente

el are – o fi având – ca noi şi sentimente

mârlirea şi plozirea e mai instinctuală

dar nu dă niciun semn că are vreo morală

chiar dacă stă-ntre noi (şi-n noi?)

nu cocoţat pe-o cracă

cu viscerală forţă el vrea să-şi satisfacă

întâi şi-ntâi de toate instinctele

primare

de nimeni de nimic nu-i pasă

şi nu-l doare

că pentru el desigur – cu poftă –

a constatat

că tot ce mişcă-n juru-i

nu e decât vânat

de-aceea viaţa lui e-o pândă

nesfârşită

şi tot ce e vânat e-o veşnică ispită

ucide cât pofteşte şi când se poate fură

înşeală escrochează când dă vreo lovitură

îşi ţine bine prada dar neputând

s-o-nghită –

el după-mprejurare corupe şi dă mită

astfel se poartă el – când aspru când duios –

cu cei mai slabi e dur cu durii îi generos

dar când găseşte-o breşă-i de-a dreptul

crunt viral

e bine niciodată să nu-i devii rival

atât deocamdată despre – omul minimal

dar noi să fim atenţi că poate fi mortal

voi spune mai puţine despre – OMUL MAXIMAL

probabil e ca tine ca toţi ceilalţi –

BANAL

dar are-n plus ceva ce-atârnă foarte greu:

bă are omenie şi-un pic de Dumnezeu

din el de te pătrunde  o ţandără – un atom

eşti omul maximal eşti om adică  OM!

 

 

 

declaraţie de dragoste

 

eu te iubesc iubire colosală

că tu ai fost şi eşti fenomenală

pe longitudini şi pe latitudini

mi-ai dat şi îndoieli şi certitudini

şi-atâtea-ai biruit vicisitudini

 

tu ai trecut prin vămi ai dat şi vamă

ai rupt şi lanţuri şi ai spart cătuşă

ţi-ai vindecat în timp rană cu rană

şi-ai înviat din propria-ţi cenuşă

 

eu te iubesc iubire colosală

chiar dacă fiii tăi te lasă goală

chiar dacă unii-ţi zic că eşti penală

şi-ţi e umilă starea socială

chiar dacă aci pe glia ta iubita

te umilesc corupţia şi mita

iar hoţii criminalii se-nmulţesc

eu te iubesc tu ai să-nvingi eu te iubesc

eu te iubesc nespus tu ai să-nvingi

când unii au să creadă că te stingi

sub vifore năpraznice şi ger

tu vei sui ca soarele pe cer

căci fiii ţi-or veni din pribegie

şi vor clădi o nouă Românie

aşa cum azi doar o visează poate

istoria-ţi va merge iar pe roate

cu tine mai prosperă mai departe

iar eu te voi iubi şi peste moarte

şi-am să-mi îmbrac cămaşa de ţărână

ţărâna mea din glia mea română

şi-am să mă-mbrac în nouri şi-n zăpezi

şi te-oi iubi şi când te îniernezi

am să mă-mbrac şi-n flori de primăvară

şi-am să te iubesc iubită ţară

şi pentru cei ce poate te uitară

cu dorul meu nestins de România

am să le spăl cât pot nemernicia

 

P.S. copii mai mulți fac tot cei mai săraci

că ei iubesc mai mult iubesc în draci

iubesc profund ci nu-şi fac doar damblaua

ei viaţa o iubesc ci nu paraua

iar ţara pentru ei nu-i doar pământ şi roci

ei nu-i iubesc pe hoţi şi pe escroci

ci nu-i acceptă nici pe dobitoci

 

 

 

 

vetustă

o stai aşa floriane

că nu-mi miroase-a

bine

ce suflete putori ce suflete

meschine

mi se zburleşte părul mă scutură

fiori

ce suflete meschine ce suflete

putori

păi ăştia mai sunt oameni

îşi fac din furt blazoane

cu-n ochi stau la cucoane cu altul

la plocoane

visează zi şi noapte şi glorii şi palate

moşii nemărginite averi nemăsurate

prin furturi adunate corupţie şi mită –

nu mai e a noastră ţara bolnavă

sărăcită

dar nici a lor nu mai e c-aproape

sută-n sută

e târguită prost şi ieftin e vândută

de nişte terchea-berchea

care-n amiaza mare

mereu şi fără frică ne umblă-n

buzunare

ne fură şi ne mint şi mai neruşinaţi

iar noi prostimea toată din deal şi până-n vale

ca nişte idioţi drogaţi hipnotizaţi

aplaudăm şi credem lichelele penale

ci nu-i luăm de moţ nu spunem stop!

lichea

de ce-ţi bagi mă tu laba când vrei

în punga mea

şi poc şi dă-i cu legea ci nu

cu liturghia

pe jumătate viaţă să-nfunde puşcăria

nu doar cum se întâmplă

pe câte-un an sau doi

bă hoţule să-i zicem dă banii

înapoi

tu stai puţin acolo ca într-un pension

şi-atunci când eşti afară mai furi un

milion

sau zece poate-o sută şi furi de te speteşti

mai intri-n pension mai stai te odihneşti

ne mai înjuri pe noi pe guvernanți

i-njuri

pe urmă ieşi afară şi mai al dracu’

furi

am învăţat şi noi această

strategie

dar cine să te-nchidă pe viaţă-n

puşcărie

că-astfel ar fi OK

dar toată lumea ştie

de nu te scapi de hoţi nu scapi

nici de hoţie

corupţia la fel – aşa-i părerea mea

de-i termini pe corupţi să vezi cum scapi

de ea

cu judecata blândă sau unsă

cu parale

în veci nu vor pieri lichelele penale

că până nu zmulgi răul cu tot cu

rădăcină

justiţia rămâne o taină fără cină

corupţii  criminalii ne vor forţa

iar uşa

justiţia din nou le-o zdrăngăni cătuşa

dar ei i-or râde-n nas: adio balabustă

vezi c-ai ajuns nu justă ci vetustă

P.S.  aşa de-nvăţătură ce v-aş propune eu –

ba am văzut o dată că m-aprobară unii –

pentru urmaşii noştri să facem un muzeu

în care să-i expunem pe-aleşii naţiunii

care-au ajuns corupţi şi hoţi şi criminali

şi vânzători de ţară şi bestiali penali

 

 

 

urnirea

 

eu voi pleca – probabil în curând –

şi-mi pare rău c-am să vă las plângând

că nu aveţi prea multe nu aveţi

păi ce să vă mai spun eu măi băieţi

că voi nici nu munciţi ca lumea nici nu beţi

n-aveţi nici vână să vă revoltaţi

că sunteţi urgisiţi manipulaţi

de hoţi de măscărici şi de rahaţi

păi eu ştiam că-aşa o să păţiţi

de când strigaţi pe străzi înnebuniți

voi munciţi atât, voi nu gândiţi

urlaţi ca nişte lupi, nişte şacali:

să moară  bieţii intelectuali

nu politrucii mincinoşi spurcați

că ei îs şi cinstiţi şi democraţi

lipsea în marşul vostru doar fanfara

când promiteaţi: noi nu ne vindem ţara!

azi cei ce vă-ndemnau: strigaţi de zor!

au şi trecut-o-n conturile lor

că de, ei toţi sunt oameni din popor

şi ţin cu el că doar cu cin’ să ţină

iar tu-i pupai pe râtul de porcină

eu sunt uimit: te mint pe mai departe

şi văd că îi urmezi până la moarte

de ce mai plângi de ce îi mai iubeşti

îţi dau aşa mai popular un sfat:

închide-i bă pe urmă să-i jeleşti

că ei te-au sărăcit te-au devastat!

P.S. eu pentru tine nu mai spun vreo rugă

că m-ai convins: îţi place să fii slugă

iar sufletul sărmanu-n mine turbă

de milă de revoltă şi de scârbă

 

 

majoritatea aceea

 

eu te iubesc și fără explicații

în lungi tăceri şi triste meditaţii

când râd şi-s zgomotos tu-mi ceri tăcerea

atunci mi-ascund tristeţile durerea –

dar ce dureri dureri cotidiene

nu ştiu dacă mai am în sânge vene –

pardon voiam să zic în vene sânge –

bă n-aud bine – ori numai mi se pare

că ţara noastră-ndurerată plânge

că e prădată-n propriile-i hotare

de bogăţii de-onoare e prădată

de unii ce n-au mamă şi n-au tată –

părinţii lângă ei nu mai au loc

au fost uitaţi zac singuri într-un bloc

copiii lor – şi nu de azi de ieri –

aleargă-nebuniţi după averi

deschid noi conturi strâng precum hârciogii

şi fură bă şi latră ca buldogii

sau mârâie doar răguşit şi gros

şi-ntorc toată politica pe dos –

ei fac în ţară totul şi desfac

nu le mai vin nici legile de hac

abia – abia mai pot să îi agaţe

şi legile sunt bă acum mai hoaţe

pedepsele sunt mici şi suspendate

păi d-aia fură toţi pe săturate

iar puşcăria-i adevăr nu zvon

chiar tinde să devină pension

corupţia spun toţi că e de vină –

eu cred că pentru unii e divină

tu îi alegi iar ei ţi-arată dosul

cine-i ales în frunte la bucate?

coruptul hoţul laşul mincinosul

de cine bă? păi de majoritate

ştiţi voi de cine nu-mi mai este milă?

de-acea MAJORITATE imbecilă

majoritate ce se vrea cocoană

dar stă cu mâna-ntinsă  la pomană

majoritate – aşa precum o ştii

de laşi neisprăviţi pomanagii

majoritatea – aceea persiflantă

dezonorată şi dezonorantă

majoritatea asta foarte mare

mi-a pus nenorocirea în spinare

şi-o duc aşa precum o duc destui

păi nu? majorităţii te supui

dar eu o întrebare vreau să pun

nu s-ar putea găsi ceva mai bun?

să-mi spună nişte oameni mai deştepţi:

nu bă majoritatea n-ascultă de-nţelepţi

ea nu pricepe gându-nalt ales

şi dă cu bâta-n propriul interes

 

 

FLORIAN SAIOC

Tg. Jiu, Gorj