Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Proza » ROMAN » Dr. Cornelia Păun Heinzel: ”Haremul” Partea l

Dr. Cornelia Păun Heinzel: ”Haremul” Partea l

Capitolul   1

Ultimul drum

 “ Din cauza mea a murit? Nu se poate, Bălălău nu a murit! “ își spuse Florica disperată, ștergându-și lacrima imensă, ca de crocodil, ce se prelingea lent, din coada ochiului. Doar crocodilii plâng când își înfulecă prada și Bălălău a fost de data aceasta prada sa.

……………………………………………………………

Bălălău conducea autoturismul său, de culoarea purpurie a sângelui clocotitor, de o maximă intensitate, sincronizat parcă cu cea a vieţii sale zilnice, tumultoase. “Trebuie să rezist să ajung acasă” , îşi spunea Bălălău. În drumul spre casă, plutea ca într-un vis. Un vis negru, de coşmar… un amalgam cutremurător, cu frânturi de imagini înfiorătoare, proiectate de un aparat ce funcționa defectuos, care selecta în mod straniu, tot ce-l măcinase sufleteşte în ultima vreme, dar mai ales scena finală… cea mai şocantă – comportamentul Floricăi. Oare ea n-a înțeles ce a făcut el pentru ea? Că fără el, ea ar fi fost ‘’nimic’’. Știa el, Bălălău că fata asta de la țară nu avea prea multă minte, dar tocmai asta i-a plăcut cel mai mult la Florica. Tocmai pentru asta a ales-o să-i fie director adjunct! Numai aşa putea el să facă tot ce dorea! Nu-i trebuia una prea deşteaptă prin preajmă. Și acum…ce tare îl durea zâmbetul ei ironic, fals, cu un aer superior, ce încerca să-l copieze pe al său, convinsă fiind în mintea ei, că aşa trebuie să se comporte un director! Doar singurul director pe care ea l-a avut în viața ei, ca profesoară, el a fost! El i-a fost singurul ei model de manager de liceu… şi-acum…îl imita întru totul…dar situațiile sunt complet diferite și ce face, nu este deloc potrivit. “Parcă ar fi din povestea aceea cu prostul, pe care tatăl l-a învăţat să ducă vaca de funie acasă şi când l-a trimis la măcelărie, să cumpere carne de vacă, tot de funie a adus-o, târând-o prin praful de pe drumul spre casă“, gândi el.

Bălălău simţi că sângele începe să-i zvâcnească nebunește și că ameţeşte. Ochii i se împăienjeniră. Toate relele din ultima perioadă, îi defilau involuntar, în faţa ochilor…imagini neclare, difuze. Dorea să oprească mecanismul de derulare, dar acesta se încăpăţâna diabolic, să ruleze necontenit. Era deja în stare de semi-conştienţă. Noroc că străbătuse de atâtea ori traseul pe care se afla, încât, gândi Bălălău, l-ar putea face şi adormit. Se simțea rău de la Consiliul Profesoral. Dar era prea mândru, după cum îi era felul, să  spună cuiva. Nu dorea să dea satisfacţie nimănui. Uf! Trebuie să reziste…trebuie         să-şi revină. I s-a făcut rău imediat după ce fosta sa iubită, Florica, ca nouă directoare a colegiului, după ce îi luase locul, îl aduse în discuţie. Figura ei de țărăncuță  ambițioasă, uşor ironică, pe care el o învăţase să o afişeze, nu-i ieşea din minte! Doar datorită lui se afla ea în acest post şi tocmai ea să fie atât de nerecunoscătoare! Chiar după ce n-a mai fost director, tot el a fost cel care i-a aranjat numirea Floricăi. Dar oare ea nu și-a dat seama, de acest lucru? Nu a realizat că, fără el, este numai ceea ce este ea în realitate? Oare nu a realizat, câte a făcut el pentru ea? Dar ea …ca şarpele…  îşi dădu seama de abia acum, cât de mult se înşelase cu alegerea ei.  Pentru o clipă, Bălălău ameţi, totul se întunecă în jurul lui şi crezu că leşină…apoi îşi reveni puţin…

Privi printr-o perdea de ceaţă, merii tineri de pe marginea drumului, care se succedau necontenit. Se uită la ei, de parcă i-ar fi zărit atunci pentru prima oară, deși trecea pe lânga ei zilnic. Cu ochii împăianjeniţi, zări fructele aproape sferice, merele mici, de un verde crud, cu pete minuscule, de culoare închisă, urme ale trecerii prin interiorul lor şi ale celorlalte vietăţi, ce populau fără restricţii, plăpânzii pomi. Pernițe verzi, de diferite nuanțe, de la verdele întunecat, al frunzelor pomilor, la cel mai deschis, al fructelor, învăluiau câmpurile întinse de-a lungul șoselei. Firele subțirele de iarbă fremătau armonios, sub pașii lini, de dans, ai vântului nervos de seară. “Trebuie să am putere să ajung acasă”, îşi repeta în gând Bălălău.

Sunetele armonioase, plăcute, în surdină, ale cântecelor lui Chris Rea îl însoţeau, ca de obicei . Prietenul său cel mai bun, Mihai, îi dăruise CD-ul şi de atunci, nu s-a mai despărţit de el. Îl asculta totdeauna, atunci când era la drum, cu mașina. Mihai i-a povestit că această muzică, armonios îmbinată l-a însoţit pe autostrăzile din Germania, în călătoriile sale. Şi lui Bălălău i se părea că melodiile se potriveau fantastic cu şoseaua străbătută de el, zilnic, cu mersul maşinii, cu zgomotul propriu al motorului autoturismului, cu traseul sinuos, cu urcuşuri, coborâşuri şi curbe variate, ba chiar cu ceilalţi participanţi la trafic. Împreună formau un tot perfect armonios, un întreg…

Pentru prima dată în viaţa sa, Bălălău stăpânea cu greu volanul. Îşi aminti din nou, ceea ce i se întâmplase, în urmă cu câteva ore. Umilinţele și șicanele de care a avut parte în ultima vreme, deveniseră de nesuportat… mai ales că nu era obișnuit cu așa ceva. În ultimii ani, a fost mereu un fel de Dumnezeu – adică ceea ce este în ziua de astăzi, un director de liceu. A putut să facă absolut ce dorea, fără nicio restricţie. Primea bani de la stat cu nemiluita…de nu mai știa ce să facă cu ei…în special, de când a început criza. A pus termopane foarte scumpe, gresie de lux, tablouri, lustre și veioze scumpe, aparatură electronică de înregistrat și filmat în orice colț de sală, în toalete și chiar și-a făcut o sală plină cu oglinzi, unde să-și ducă amantele, să facă amor. “Uf! Ce greu e să cazi de la înălțimi! “. După cei cinsprezece ani ca director de colegiu, când puterea sa era nemăsurată și putea face orice dorea, ce greu îi era acum. Dacă ar fi fost un simplu profesor, poate i-ar fi fost mai ușor! Dar deja băuse din licoarea magică a puterii! “Ce dulce și atrăgătoare este! Crează însă dependență! Te leagă pe vecie de ea! Este ca un legământ cu diavolul! Și ce stare euforică îți dă!. Dar și convingerea că poți face orice…dorești să faci din ce in ce mai multe…orice îti pare posibil!  Odata licoarea sorbită, ești  legat de ea pe vecie, ești pierdut! Nu-ți mai iese din cap niciodată! “, gândi Bălălău. Poate era mai simplu pentru colegii săi, directori sau inspectori, trambulinați de la munca de jos, din simplii muncitori necalificați sau din persoane casnice înainte de revoluţie, direct în funcții de conducere, rapid, devenind peste noapte, cu diplome cumpărate, titulari, cu grade didactice și directori sau inspectori. El, Bălălău, cel puțin a fost profesor și înainte de revoluție… și a făcut “Matematica“…atunci când doar 2% dintre absolvenții de liceu, făceau o facultate.

A reușit el, Bălălău, să treacă peste toate relele, atunci când știa că acestea erau opera lui Cănuță și Boicu, foștii lui subalterni care îl urau de moarte. Se gândi la prima comoție cerebrală din viața sa, pe care a făcut-o atunci când cei doi dușmani i-au făcut înscenarea cu eleva. S-a supărat, pentru că în realitate, nu făcuse nimic cu aceasta! Și dintre directoarele de liceu, câte nu au avut scandaluri sexuale… mușamalizate. Știa una bătrână și urâtă care se culca cu elevii. După incidente însă, directoarele au fost mai apreciate și mai promovate… Bălălău îşi aminti de obiceiul său, de a lua profesoarele preferate de după gât, în special pe Florica, dar și pe unele dintre eleve… dar așa se comporta el, dintotdeauna… Și n-a fost niciodată vreo problemă! Vai, acum, nu și-a putut dovedi nevinovăția! Asta l-a durut cel mai tare. Adolescenta se îndrăgostise nebunește de el. Cănuță s-a folosit de slăbiciunea fetei și fiindu-i diriginte a manipulat-o, ca să se răzbune pe el. A încurajat-o să publice, toate declarațiile ei de dragoste scrise şi dedicate lui, pe internet, texte pe care el, Bălălău, nici nu le văzuse vreodată, până atunci. Toate cele postate erau doar rodul imaginației adolescentine. Căci eleva făcuse din directorul colegiului, obiectul pasiunii sale! Se îndrăgostise, așa cum văzuse ea în telenovelele, pe care le viziona zilnic. El însă nu avea nicio vină! Bălălău era conștient că, de obicei, reprezentantele sexului frumos se îndrăgosteau nebunește de el, fără ca el să încerce să le cucerească. “Așa s-a întâmplat și cu Florica! “, gândi bărbatul. “Și cu celelalte profesoare pe care le făcuse șefe de catedră, adică tot Consiliul de Administrație al colegiului! “. Și uite că, după cincisprezece ani, toate îi erau fidele!. Niciuna nu s-a mai căsătorit! Toate rămăseseră domnișoare!  Bălălău nu se mai supăra, de Cănuță și de Boicu că doar știa ce le poate mintea!. Dar, doar acum a realizat că, Florica s-a coalizat cu ei de la început și i-a și susținut. “Florica l-a lucrat împreună cu ei! “. medită trist bărbatul. Faptul acesta îl durea cel mai tare pe Bălălău.. și apoi, pierdu filmul ideilor… “Și ea, crudă, fără scrupule să-l lucreze pe la spate, cu cei mai înverșunați dușmani ai săi! Doar i-a fost și amantă și a iubit-o! A iubit-o în felul său, așa cum își iubea el soția sau amantele sale, dar a iubit-o! Așa era el, Bălălău ! Nimeni nu-l mai putea schimba! Și cine-l iubea, știa asta! “.

“Cred că am gândit greșit, când am crezut că, fiind cea mai slabă de minte dintre toate, voi putea să conduc nestingerit colegiul și să fac ce doresc. Ce frumos a fost totul! Cu directoare adjunctă, Florica și șefe de catedră iubitele. În Consiliul de Administrație aveam vot în unanimitate, la orice aș fi propus“, gândi Bălălău, “cu banii statului… și peste Consiliul de Administrație nu trece nimeni, căci doar este considerat Dumnezeu! Nimeni nu poate să-l controleze ce face! Puteau să voteze absolut orice, fără ca cineva să-i tragă la răspundere! Chiar orice prostie! Dar ce“, își spuse Bălălău, “el era singurul director care a profitat de acest lucru? Nu era singurul! Așa au gândit muuuuulți directori! Și prost e cel care nu face așa! Deci, nu-și poate reproșa nimic! Și nu din cauza aceasta l-au destituit! I-au găsit niște chestii neglijabile, atât de slabe, că nici nu erau motiv de demitere: lipsa de cvorum la deciziile luate în consilii! “.

Bălălău era un bărbat de statura medie, nici gras nici slab. Ochii săi albaştri aveau însă ceva magnetic, fosforescent atunci când îşi arunca privirile, ca nişte fulgere, spre femeia ce-i plăcea. Şi se pare că majoritatea nu-i rezistau. În plus parfumul său, scump și senzual, atât de masculin, era o mreajă sigură, pentru cele care poposeau ocazional, în brațele sale viguroase. Unora dintre ele, li se părea un bărbat atât de fascinant, încât aproape că înnebuneau…şi nu puţine au fost victimele sale. Altele erau atrase de stilul său sarcastic, de o ironie tăioasă. Îl plăceau atât de mult, încât atunci când femeile erau ținta ironiilor, înloc să se supere sau să se simtă jignite, reacționau de parcă ar fi primit din partea lui, cea mai romantică declarație de dragoste! Persoanele din jur erau uimite de reacția acestora. Dar ele, nici măcar nu vedeau acest lucru! Erau atât de îndrăgostite, încât faptul că li se dădea atenție, le măgulea. Ce încântate erau că ajunseseră în atenția lui Bălălău! Chiar dacă erau subiect de bășcălie pentru auditoriu! “Nu sunt eu vinovat că, multe profesoare și eleve se îndrăgostesc lulea de mine“, gândi bărbatul. “Doar așa este felul meu de a fi, din totdeauna. Așa mă comport eu natural. Întotdeauna am cucerit femeile fără efort. Totuși, dintre toate, Florica a fost cea mai avantajată. Ea a profitat din plin de toate! Și tocmai ea, să-i facă așa ceva! “.

“Oooo și Manuela…”, gândi Bălălău. Ce mult îi plăcea de Manuela, tot fată dintr-un sătuc sărac, care era și poetă, și pictoriță… credincioasă foc, picta numai îngeri, dar în gura ei, vorbeau numai dracii. „Ooooo, ce pornografic vorbea! ”. Și lui Bălălău îi plăcea atât de mult. Îl incita atât de mult ce-i spunea … încât mai mult nici nu mai dorea de la ea…

Deodată, lui Bălălău, privirea i se încețoșă și totul în jur începu să i se învârtă. Sângele îi zvâcni cu putere şi simţi cum i se revarsă… şi ce durere groaznică în partea de sus a capului simți! “ Doamne, numai să nu mai fac din nou comoție…mi-ar putea fi fatală! Trebuie să trăiesc, să lupt!.Să nu mă mai gândesc la nimic rău și să nu mă mai supăr! O să rezolv eu totul, ca de obicei. Întotdeauna am fost un om tare! Doar sunt încă tânăr. De abia am trecut puțin peste cincizeci de ani. Și par ca de treizeci! Mai vreau să mai trăiesc! Da, mai vreau să trăiesc! “.

Bălălău a coborât din autoturism, dar se simțea rău, respira greu și abia putea să pășească. Valul de aer rece, curat al serii i-a dat totuși puțină forță. Ochii însă i se împăienjeniseră. “Bine că am ajuns întreg acasă! “, își spuse Bălălău.. “Tot drumul mi s-a părut un calvar! Acum mă voi putea odihni! “

Deodată, cheile de la mașină îi scăpară din mână. Totul în jur se învârti fulgerător. Ameți și tot peisajul se derulă ca o peliculă de film aleea din curte, tufele mici, verzui, presărate cu trandafiri rozulii, ce răspândeau un parfum misterios, nucul falnic cu trunchiul său uriaș cu frunze… ca un început şi sfârşit de viaţă… și grupurile ordonate, de diferite zarzavaturi, de la vinetele violete, la roșiile înflăcărate și ardeii multicolori – de la un gălbui luminos ca razele soarelui, la un orange nisipos, roșii ca sângele, sau în nuanțe diferite de verde… şi în clipa următoare se prăbuşi în faţa uşii casei..

Capitolul 2

Înmormântarea

 

Florica urcă în fugă scările, se strecură printre coloanele parcă proiectate din templurile antice, de la intrarea în clădirea veche şi umedă, vegheată doar de un fascicul sărăcăcios, rătăcit, de raze solare răzleţe, ce se oglideau în geamurile uşilor colegiului. Își înălță bărbia în aer, ridică capul cât mai sus, puțin spre spate. “Sunt mare directoare! Directoare pe vecie! Ce deşteaptă sunt! “, își spuse Florica, aruncându-și ochii spre bolta de la intrare. Dar se împiedică și șocul atât de violent, o trezi din visare. Își luă avânt și continuă cu viteză, mersul său grăbit. Din hol, intră vijelios în secretariat.

Secretara, Mărioara – o femeie de vreo treizeci şi cinci de ani, cu figură naivă de copil, încât studiind-o te întrebai dacă în față ai un puștan sau un adult nedezvoltat – o întâmpină speriată.

  • Doamna Directoare, doamna directoare! Vă anunț o nenorocire! M-a sunat soţia domnului Bălălău, fostul director. Spune că domnul a făcut comoţie cerebrală şi a murit!
  • Florica a încremenit :
  • Ce spui tu? îngăimă Florica. Vorbeşti serios? Nu este nicio glumă? continuă ea, apoi neliniştită,.cu un ton disperat, cu speranţa că ceea ce auzise nu este adevărat. Cum a murit?
  • Nu, doamna directoare. Cum să glumesc cu aşa ceva? spuse indignată Mărioara. Soţia a spus că domnul a făcut comoţie cerebrală!Când îl vedea pe Bălălău, ea, Florica uita de toate relele. Se lăsa purtată de aromele parfumului său atrăgător și toate simțurile ei o luau razna! I se părea că sunt aidoma cuplului primordial, detașați de tot ce este în jurul lor. – Trebuie trimise programele pentru aprobare și sunteți șef de catedră, spuse Florica, stânjenită. Și plecă repede. “Cum a schimbat mass-media și societatea fetele din ziua de astăzi! În socialism nu exista așa ceva!”, gândi Florica. Când i-a spus ce vrea să facă, Florica nu l-a crezut pentru că nu îndeplinea condițiile legale pentru acest post. Credea că este una din obişnuitele glume ale domnului director. Dar dacă ai pilă, acesta nu este impediment! Au fost și inspectori numiți așa! Știa Florica un profesor de religie numit metodist fără a avea definitivatul! Și făcea inspecții pentru grade didactice, celor care trebuiau să le susțină! Cealaltă directoare adjunctă era fidelă lui Bălălău, conştiincioasă, dar de vârstă apropiată lui. Ea era cu munca. Dar Florica era adjuncta ideală pentru d-l Bălălău! În plus avea permanent o semnătură la orice decizie ar fi luat în Consiliul de Administrație al liceului, căci Florica făcea exact ce el dorea, fără să-l contrazică, oricât de ilegal ar fi fost şi mai ales era și o prezență feminină plăcută. Celelalte tinere profesoare din grup ajunseseră şi ele şefe de catedră, peste noapte. Acum, după aproape cincisprezece ani de manageriat al lui Bălălău , toate aveau în jur de patruzeci de ani. “Dar niciuna nu este așa draguță ca mine“, gândi visătoare Florica. La perfecționare, șefă era Irina, subțirică, înaltă, brunetă, cu părul scurt şi ochelari de vedere, cu priviri permanent răutăcioase şi gata oricând să observe ceva şi să bârfească. De când a păşit prima dată în liceu și l-a cunoscut pe d-l director Bălălău, Florica s-a îndrăgostit iremediabil. A fost dragoste la prima vedere! În sat, la ea, nu avea de cine să se îndrăgostească. Când a venit în București, la facultatea particulară la care intrase, erau numai fete. Și apoi, stătea mai mult pe acasă, căci examenele erau numai on-line. Și probele veneau cu tot cu răspunsuri, căci intrau în cost. Li se aranjau și posturile după absolvire. Florica era o femeie de peste patruzecide ani, dar care nu-şi arăta vârsta. De înălțime medie, slăbuță, cu păr castaniu, scurt, puțin ondulat, nefardată şi totdeauna îmbracată modest, în culori decolorate, şterse, în nuanțe de verde sau maronii. Nu se farda niciodata şi nici îmbrăcamintea sa nu era niciodată în ton cu moda. Hainele de școală erau un paltonaş verde, uzat, din studenție și un costumaş cu pantaloni maro. De fapt, Florica nu prea intra în magazine, deci nici cumpărături nu făcea. Femeile de serviciu ale colegiului îi cumpărau alimentele. Chiar acum, îi aduseseră pâine şi o cutie de conservă de șprot, pe care o avea pe birou şi intenționa să o deschidă. Săracele femei mergeau chiar în timpul lor liber, peste program, după cumpărături, deși aveau familii numeroase şi mult de lucru.- Bună ziua, doamna directoare! Vă rog, am și eu o problemă.                                     – Afară! Afară! zbieră din toți rărunchii Florica. Ce, nu pot să am și eu intimitate la mine-n birou? Dacă vreau să-mi schimb chiloții? Ce intrați toți la mine în birou? Eu nu vorbesc decât cu șefii de catedră. Ce-i la mine în cabinet? Gara de Nord? “Să mă comport așa, tot de la Bălălău am învățat“, își aminti Florica. “El vorbea numai cu amantele sale. Pe celelalte profesoare le izgonea la plimbare, urlând. La mine în sat, nimeni nu-și schimba chiloții, de mai multe ori pe zi. Și lucrul acesta, îl știu tot de la Bălălău! Ce bine și repede am prins eu tot! “. Florica într-adevăr nu vorbea decât cu profesoarele din grupul de iubite al lui Bălălău, așa cum făcea și acesta. Altă persoana nici măcar nu era primită în birou. Femeie de la țară, Florica se gândi că, ce învățase de la Bălălău, ea trebuie să aplice identic. Numai că el, parcă se descurca mai bine cu unele lucruri, pe care ea nu le putea face deloc. Ea, Florica, pe cât de tăioasă era cu subalternii, pe atât de sfioasă era cu angajații inspectoratului. Cu șefii inspectori, era cu totul alta. Nici nu putea să converseze de emoție. Când ajungea la inspectorat, reușea să glăsuiască firav, doar cu vreun portar sau cu vreo secretară. Când apărea un inspector, de emoție, se ascundea după ușă. Chiar cu portarii sau cu secretarele de abia putea vorbi. Că doar erau ai inspectoratului! Gura i se încleșta instantaneu, de nu reuşea să articuleze decât câteva sunete şterse, incoerente. Picioarele i se împleticeau, ca rădăcinile unui copac fixat cât mai adânc în pământ, de nu mai reuşea să facă un pas şi tot după uşile inspectoratului rămânea. De pragul secretariatului, nu avea curajul să treacă niciodată.   Uşa se deschise rapid şi apăru o femeie în jur de cincizeci şi cinci de ani, roșcată şi energică. Era directoarea adjunctă, Nuța.
  • Profesoara o văzuse de multe ori făcând gesturile acestea și plecă tăcută. “Oare de ce se mai fac cursuri de “Comunicare managerială“ dacă aproape toți directorii se comportă astfel? “, se gândi femeia și se duse în cancelarie. Veni și Florica imediat acolo. Se făcu liniște la intrarea ei. Cu trupul puternic înclinat într-o parte, ca turnul din Pisa și un braț în șold, Florica privi profesorii. Aceasta era poziția pe care o lua ea de obicei. Când o vedeai, aveai senzația că trebuie să te duci, să o îndrepți, să nu cadă.
  • – Tacă-ți gura! zbieră Florica. Afară! și începu să tropăie îndreptându-se spre ușă, marcând pașii finali, cu niște tropăituri repetate pe loc, de parcă ar fi alungat un dulău care o atacase, așa cum făcea pe ulițele satului său natal.
  • La uşa direcțiunii bătu o profesoară brunetă, între două vârste:
  • Florica a venit în București numai când şi-a luat catedra în primire. Aşa că, Bălălău a fost primul bărbat din viața ei, care o privise aşa. “Și ce frumos i se părea Floricăi d-l Bălălău! Ochii lui albaștri pătrunzători, când o fixau i se părea că cerul cade asupra ei. Fața lui, cu trăsături regulate, corpul bine proporționat, totul îi plăcea Floricăi la Bălălău al ei. Și mai era și director! Dar ce deştept era! Ce învărtea el şi pe toate le rezolva! Orice îşi propunea, obținea rapid! Pentru căminul liceului, pe care l-a dat la licitație spre vânzare, au primit fiecare dintre directori, câte un apartament în București. Bălălău a primit bineînțeles și bani de la cel, la care i-a aranjat să câștige licitația. Florica nu mai cunoscuse un om ca el! De aceea nici nu a fost greu să-i cedeze, deşi era primul bărbat din viața ei. Apoi, totul nu i s-a mai părut atât de roz … d-l Bălălău avea o soție, de care nu avea nicicum de gând să divorțeze şi nici să-și părăsească cei doi copii ai săi. În plus, și-a dat seama că, atunci când îi devenise amantă, nu era singura. Mai tinerele ei colege, numite rapid ca şefe de catedră o concurau. La început s-a supărat. Apoi i-a trecut…s-a consolat…tot ea era preferata, că doar arăta cel mai bine dintre ele. Numai ea a fost aleasă ca directoare, deci era superioară celorlalte! Când Bălălău a trecut la eleve, atunci Florica nu a mai suportat. Și colegele ei de suferință au simțit același lucru. Trebuiau să facă ceva să-l oprească sau dacă nu puteau, trebuiau să se răzbune…cu elevele nu putea concura de niciun fel. Erau mult mai versate, ca toate adolescentele din generație, mult mai energice, mai cunoscătoare și mai experimentate într-ale sexului. Cel puțin față de ultima sa achiziție, din clasa a Xl-a, nu avea nicio șansă. Și fata se mai şi îndrăgostise nebuneşte de el… scria epistole de dragoste. Și-a făcut chiar un tricou pe care imprimase poza lui Bălălău şi venea îmbrăcată cu el la școală. Toate elevele îl doreau pe el, ca profesor. Și ce încântată era cea, pe care Bălălău o lua în brațe părinteşte, pe holurile colegiului! Florica ar fi vrut, ca numai ea să fie cea care poposea în brațele virile ale directorului, când acesta străbătea holurile. Era ca o confirmare a sentimentelor şi a relației dintre ei …
  • Șefa catedrei de franceză, slăbuță, de înălțime medie, șatenă, cu ochelari, semăna cu un băiat. La tot ce făcea, cerea sfatul mamei sale, care a fost și ea profesoară. Îi povestea acasă, tot ce se întâmpla la şcoală. “Oare și despre Bălălău? “. Pe ea, datorită acestui fapt, nu ar fi dorit-o Bălălău ca director adjunct. Florica era modestă, nu prea inteligentă, nici ambițioasă. Lui Bălălău nu-i trebuia o femeie prea deşteaptă. Avea el destulă minte cât și pentru ea! Și nici una care să-şi impună voința. În colegiu rămâneau totdeauna ca profesoare, doar cele care erau receptive la avansurile lui Bălălău. De profesoarele care îl respingeau, directorul scăpa rapid de ele. Plecau urgent la alte licee…
  • Anca era cam urâțică, cu ochii mici, ce se zăreau sub ochelarii de vedere, cu nas și bărbie ascuțite, grăsuță, cu părul strâns într-o coadă lungă și cu ticuri prin care schița grimase, în funcție de mesajul pe care-l transmitea interlocutorul său. Ajunsese şefa catedrei de discipline tehnice. De curând, cineva o lămurise să-şi tundă părul băiețește, să-l vopseacă roșu şi să facă cură de slăbire, să pară mai tânără. Și chiar a reuşit, să dea jos peste zece kilograme! De la figura pe care o avea de călugariță sau adeptă a vreunui cult religios, ajunsese cu un aspect de vampă, cam trecută. Cu părul scurt, care-i stătea permanent ridicat, părea a fi ciocănitoarea Woody.
  • Domnul Boicu, avea aproape vârsta Floricăi, adică în jur de patruzeci de ani. Rotofei, chel aproape complet, dacă nu i-ar fi apărut niște smocuri răzlețe de păr, de o parte și de cealaltă a capului, de care încearca fără suces să scape. Le tundea și ele apăreau rapid la loc. Fața sa, cu trăsături ca ale celor cu sindrom Down, inspira repulsie celor din jur.  “Și e la fel de parşiv ca mentorul său. Ce bărbat grețos! Nu am mai cunoscut un bărbat care să-mi inspire atâta greață! “, gândi Florica. “Am văzut în viața mea atâția bărbați urâți, foarte urâți, dar sub urâțenia lor puteau ascunde chiar trăsături senzuale. Dar nu se poate… iubitul meu, Bălălău a murit? “, își aminti din nou. Omul pe care l-a iubit atât de mult, dar pe care l-a şi urât în aceeași măsură . L-a urât pentru ceea ce ziceau alții despre el! Mai bine nu-i asculta! Poate ar mai fi trăit și astăzi! Nu se poate…ce o să se facă ea acum? Cum să se descurce ca directoare fără el, fără sfaturile lui, fără privirile lui magice, fără ironiile lui pline de subînțelesuri? De când l-a cunoscut, a fost fermecată de ochii lui albaștri, care o priveau atât de adânc, de parcă i-ar fi răscolit întreaga sa ființă. Privirea lui magnetică oi pătrundea, ca o rază, în inimă și atunci aceasta începea să pulseze cu frenezie, în venele sale sângele circula mai intens ca niciodată… parcă o hipnotiza omul acesta! O simplă privire și în secunda următoare îi simțea mâinile plimbându-se posesiv peste trup. Simțea căldura îmbrățișărilor lui și o toropeală plăcută o pătrundea până în adâncurile ființei sale. Niciodată nu putea să i se împotrivească! Dacă el ar fi dorit, ar fi putut face cu ea orice, oriunde! Tot ce făcea el, i se parea magnific! Ce mult îi plăcea când o îmbrățișa pe holurile liceului! Ce mândră era ea atunci!. I se părea că toți cei care îi vedeau, profesorii, elevii participau la fericirea sa! Doar Bălălău a fost cel care a ocrotit-o, imediat ce a pus piciorul în liceu . El a plăcut-o din prima clipă de când a văzut-o, nou venită în școală. Bineînțeles că le plăcea şi pe celelalte tinere profesoare, care veniseră deodată cu ea în colegiu, la instalarea sa ca director. Iată că, după cei cincisprezece ani de direcțiune, toate erau tot domnişoare. Pe ea însă, pe Florica a plăcut-o cel mai mult! Că doar era cea mai drăguță dintre toate, mai tăcută, mai naivă, mai timidă , mai retrasă, ca fată simplă de la țară, cum era..Când o fixa Bălălău cu privirea, Florica se topea toată..Și domnul director avu ideea grozavă să o pună pe postul de director.adjunct.
  • “Uf! “, oftă Florica. “Domnul maistru Cănuță e de vină ! Că doar el, nu lasă în funcție niciun director în colegiu! Pe toți i-a schimbat de când este în liceu! Și mai este și aproape de pensie! Ba chiar trebuia să se fi pensionat anul acesta, dar d-l Cănuță a reuşit, să rămână pe post, deşi toți în situația lui şi-au depus deja dosarele de pensie. Nu degeaba a fost el turnător la securitate… şi poate mai este încă! Dar şi de profesorii pe care nu-i doreşte, scapă urgent de ei! Ce om diabolic Cănuță ăsta! “, gândi Florica. “Și mai are și un ucenic pe măsură, care îl completează perfect – Boicu. Dar nu există şanse să-l egaleze, niciodată! De unde a apărut și Boicu ăsta? “, se întrebă Florica. Ea nu-l suporta deloc, dar trebuia să-l agreeze pentru Cănuță. Trebuie să vorbească cu el, își amintin Florica. Și-l căută în cabinetul său. Bătu la ușă și deschise rapid ușa. O fată cu fața închisă la culoare stătea în genunchi în fața lui Boicu. Bărbatul își inchise rapid pantalonii.
  • Femeia reuşi cu greu să-şi mişte picioarele, să ajungă la ea în cabinetul de director, care avea intrarea prin secretariat. Se aşeză pe scaun, la birou şi îşi prinse fruntea între mâini. “Nu se poate! Doamne, din cauza mea a făcut oare comoție? Eu sunt de vină? “. În ultimele săptămâni, îl tot şicana şi-i căuta nod în papură. L-a ofensat chiar în Consiliul Profesoral şi l-a mustrat ironic. “Dar nu sunt eu vinovată!. Nu, nu eu. Eu l-am iubit întotdeauna. L-am iubit și l-am urât totdeauna cu aceeași intensitate“. Dar Bălălău a murit și eu, Florica, nu am apucat măcar să-i spun cât de mult îl iubeam…și-l mai iubesc încă… “, gândi femeia.
  • Ai auzit Florica? Am scăpat de Bălălău! spuse femeia încântată.

Se vedea că femeia era dintre cele care nu prea se împăcau cu acesta.

Nuța avea obiceiul să bată elevii, atunci când aceștia erau indisciplinați și ea se enerva rău de tot. Bălălău a sancționat-o pentru acest lucru. Acum, în sfârșit, a scăpat de pedeapsă! Și de teama că, fiind în viață, ar putea reveni oricând ca director. Că, de obicei, după un scandal, cei ca el, reveneau sau în post, sau erau promovați într-o funcție superioară. Acum a scăpat de grija aceasta!

  • Păi şi nu te bucuri? Acum nu mai avem duşmani! se entuziasmă Nuți, arătându-și bucuria fără jenă.
  • Și Cănuță cu Boicu ? întrebă trist Florica.
  • E!.. Avem noi ac de cojocul lor! accentuă cu optimism femeia. Deocamdată trebuie să sărbătorim! Am trimis pe Mimi după nişte mici şi bere, la supermarketul de lângă noi!
  • Bine! spuse spăşită Florica. Gândi că, în câteva pahare de bere îşi va mai îneca puțin amarul. Și-apoi, Nuți îi va reaminti câte a pătimit de la Bălălău şi câte rele i-a făcut acesta. Și-i va mai trece durerea … şi poate vor trece și remuşcările ce o năpădiseră. Uffff! Dar ea tot îl iubea…    – O să fac eu coliva! spuse cu entuziasm Nuți. Apoi încercă să-și ascundă zâmbetele. Gândi că astfel, va trage ceva bani de la profesori, cu aceasta ocazie . Erau daţi doar pentru coliva lui Bălălău! Apoi se duse și caută în birou o poză cu Bălălău și o aduse în cancelarie.
  •      Florica se gândi că nimeni nu ştia ce este în sufletul ei. “Nu era totuşi om rău Bălălău“, îşi spuse ea. “Nu era el vinovat de faptul că era aşa iubit de femei…“
  • Dar poza a cui este? întrebă mirată, o profesoara nou venită în liceu.
  • A fostului director Bălălău, îi răspunse fosta directoare adjunctă, din epoca lui Bălălău.
  • Dar nu seamăna deloc! observă tânăra.
  • E… era frumos d-l Bălălău! Dar după comoție s-a schimbat complet… a îmbătrânit subit, a albit, trăsăturile feței i s-au înăsprit…Ĩn cancelarie, intră atunci, o blondă grăsuță. Era Madi, lidera de sindicat.
  •      Nuți însă o citea pe Florica ca pe o carte deschisă. Femeie cu experiență, era trecută prin multe la viața ei, mai ales de când îi murise bărbatul și rămase singură, numai cu fiul său. “Florica a fost cam răsfățată de Bălălău și a fost ferită de greutățile vieții. Bălălău a ținut-o în palmă. De aceea tot universul ei era același cu universul lui Bălălău. Lumea ei era cea creată, în mintea ei, alături de Bălălău“ gândi ea.
  • Eheee! zise ea cu of, poate Florica să țină post toata viața şi tot nu-și va spăla păcatele față de Bălălău! Fără el, ai fi fost o biată suplinitoare şi ai fi trebuit să dai examen în fiecare an, în timp ce alții, fără să fi dat în viața lor vreun concurs, huzuresc pe posturi stabile și de conducere. De directoare nici pomeneală să fi ajuns vreodată fără Bălălău! Că ce pile îți trebuie! N-aveai nicio şansă! spuse Madi, care-l simpatiza mult pe fostul director, fiind una din drăguțele lui..
  • Ia n-o mai necăji și tu! Știi că mult rău i-a făcut Bălălău, că umbla cu toate! spuse Ana. Nu e Florica vinovată că el a murit . Bălălău singur şi-a făcut-o cu mâna lui. Și-apoi nu noi l-am şicanat. Cănuță și Boicu sunt de vină! Ei sunt cu scenariile. Nu le-au făcut ei la mulți din liceu la fel? Noi numai am sesizat și am atenționat abaterile lui Bălălău.

Despre Cornelia PAUN

profesor doctor, scriitoare, jurnalistă membră a Presei Internaţionale Cornelia PĂUN - cu pseudonimul Cornelia Păun Heinzel, după numele bunicii din partea mamei care provenea dintr-o familie austriacă – tatăl bunicii a fost ofiţer la Curtea Împăratului de la Viena, s-a născut la Braşov şi este profesor doctor, scriitoare, jurnalistă membră a Presei Internaţionale, filolog, fiind prima femeie doctor in Roboţi din România. Fiica inginerului electronist C.F.R. Dumitru Păun şi a profesoarei de limba română Oltea Aglaia Păun (născutăBejenaru). Păun Cornelia este profesor doctor inginer, cu titlul de Doctor în Roboţi Industriali, din 1998, al Universităţii Politehnice Bucureşti - cu toate examenele cu zece - Master în Management şi Evaluare Educaţională, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Bucureşti şi Master în Didactica Disciplinelor Filologice, Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti, licenţiată și șefă de promoție în Filologie, Limba şi Literatura română - Limba şi Literatura franceză, Facultatea de Litere. A fost admisă a doua şi a absolvit printre primii, în 1986, secţia T.C.M, Facultatea T.C.M. a Universităţii Braşov, având și repartiție guvernamentală dublă în învățământul superior și cercetare, domeniu în care a lucrat de atunci până în prezent, în calitate de cadru didactic. Este şi inginer specializarea Transporturi, Universitatea Politehnică Bucureşti. A mai absolvit trei cursuri postuniversitare la: Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, specializarea Metode moderne în Psihologie Specială şi Universitatea Politehnică Bucureşti, Metodică. A fost admisă în 1990, printre primii, la Facultatea de Matematică, Secţia Informatică, curs de zi, a Universităţii Bucureşti, transferându-se apoi la Brașov, deoarece a primit conducerea institutului de cercetări (1991-95), fiind şi cadru didactic universitar. În 2010 a câştigat o bursă Goethe Institut, München, Germania, specializarea “Multimedia-Führerschein DaF”: Das Internet als Quelle für Materialien und Projekte (Kommunikationsprojekte im Unterricht; Das Internet als Quelle für Arbeitsmaterial; Übungen und didaktisiertes Material aus den Internet; Internet projekte planen und dürchführen). În perioada 2007-2013 a fost EXPERT FORMATOR al Ministerului Educației în Management Educațional în cadrul programului Profesioniștii în management educațional. A fost mentor de practică pedagogică pentru studenţii Universității Politehnice, referent științific alături de: Prof. Dr. Constantin Ispas, Prof. Dr. Alexandru Dorin, la “Sisteme flexibile de producţie”, „Îndrumar de laborator pentru uzul studenţilor”, de Prof. Univ. D. Catrincaş ; alături de: Prof. Dr. Constantin Ocnărescu şi Conf. George Adir, la cartea curs universitar Iniţiere în Mecanisme şi Organe de Maşini cu asistare CAD/CAM/CAE,de M. Neacşa,Spiridon Biografie Cornelia Păun s-a născut la Brașov, tatăl fiind inginer electronist la Regionala Căi Ferate Brașov și mama profesoară de limba română. În școală a fost întotdeauna premianta întâi și olimpică la matematică. A absolvit Colegiul „Dr. Ioan Meșotă” din Brașov, secția de Matematică Fizică, la care a fost admisă luând la concursul de admitere nota 10 la proba de matematică și 9,50 la limba română, cea mai mare notă la această probă. Ca elevă a fost anual premiantă și olimpică la matematică. Dragostea pentru cărţi a moştenit-o de la bunicul său, din partea mamei, profesor de filozofie (fiu de preot) şi de la mama sa, profesoară de limba română. Când a mers la şcoală la şase ani, deja citise toate cărţile din casă, care erau foarte multe şi care aveau ca autori cei mai renumiţi scriitori din literatura universală. Bunicul său cunoştea limba greacă veche, limba latină, limba franceză, limba germană, limba italiană, limba spaniolă şi spre sfârşitul vieţii a învăţat singur limba engleză. A învăţat de mică limba germană în casă, de la bunica din partea mamei, Elsa Heinzel, care provenea dintr-o familie austriacă cu tatăl fost ofițer la Curtea Împăratului de la Viena. Păun Cornelia a debutat ca scriitoare în Revue de culture, critique et imagination „Asymetria”, Franţa, Paris, ca poetă şi colaboratoare în cadrul Magazinului cultural și de informație „Agero-Stuttgart” Germania şi al Agenţiei de Presă Nurenberg. Este membru al presei internaţionale, al Uniunii Scriitorilor Mondiali Hispanici şi al “Poetas del Mundo”, laureată a Premiului Literar Internaţional Naji Naaman 2017, pentru creativitate şi membră de onoare a Casei Naji Naams, fiind prezentă în nouă Antologii ale scriitorilor şi poeţilor din întreaga lume, internaţionale, editate de străini, patru editate de români, în enciclopedie USA, în Antologia de literatură americană care reuneşte cei mai prestigioşi scriitori şi poeţi din toate ţările lumii, într-o Antologie a scriitorilor cu premii literare internaţionale, 2017, editată în limbile: engleză, spaniolă, franceză şi arabă. A fost redactor colaborator la un ziar cotidian românesc și este colaborator permanent la diferite reviste și publicații străine din străinătate, publicând în fiecare număr, în şaisprezece reviste de cultură de prestigiu, reviste universitare de literatură din Spania, din U.S.A. şi din ţări ale Americii Latine: Argentina, Columbia, Chile, El Salvador, Mexic, Venezuela, Peru, etc. din Malaezia, din India şi trei din Canada. Este publicată în aproximativ cinci sute de publicaţii, dintre care peste două sute de reviste străine din străinătate, peste cincizeci de reviste din România, în publicaţii din diaspora iar unele scrieri au fost selectate pe bloguri de către fondatorii acestora pentru activităţi educaţionale în cadrul probelor de examene, concursuri sau la manifestări culturale, literare, istorice. Texte traduse în limbile engleză şi spaniolă au fost selectate de către unii specialişti, ca studiu la orele de limbă şi literatură spaniolă sau în cadrul unor activităţi didactice, culturale, religioase, din ţări aparţinând spaţiului hispanic şi Statelor Unite ale Americii : - în opt reviste literare franceze din Franţa, nouă reviste de cultură italiene din Italia şi un ziar cultural italian, într-o revistă de literatură universitară din U.S.A., în cinci magazine literare din U.S.A., în International Literary Magazine & Academic Journal of English Literature, într-un magazin literar internaţional din Danemarca, într-o revistă de literatură din Marea Britanie şi una Internaţională de cultură din Belgia, în ziarul naţional albanez, în trei reviste de literatură internaţionale din India, într-o revistă internaţională de literatură din Bangladesh, într-un jurnal literar indian, în revista internaţională a scriitorilor din Insulele Caraibe, Trinidad, Tobago, în Agenţia Albaneză de Presă, în publicaţii internaţionale din Estonia, din Islanda , din Albania, şase din U.S.A. , într-o revistă de poezie din Vancouver, Canada & China, într-un jurnal de artă din Mauritius, într-o revistă literară Hawaiiană, într-o revistă literară şi într-un jurnal de ştiri din Republica Moldova. - în reviste de cultură din diasporă: din Noua Zeelandă, din Irlanda, din U.S.A., din Canada, din Germania, din Franţa, Australia - în peste treizeci de reviste de cultură şi ziare din România. Poemele scriitoarei Cornelia Păun au fost traduse de personalităţi culturale din întreaga lume în: franceză, germană, engleză, italiană, japoneză, rusă, arabă, portugheză, olandeză, suedeză, greacă, catalană, persană, turcă, polonă, letónă, cehă, maghiară, sârbă, búlgară, albaneză, slovenă, azeră, georgiană, aromână, chineză, indiană, ebraică, kurdă, urdu, macedoneană, coreană, vietnameză, malaeziană, în idiomul shana din Zimbabwe, etc. iar povestirile au fost traduse şi publicate în reviste de cultură sau de literatură străine în : spaniolă, arabă, franceză, engleză, rusă, italiană, greacă. Cărți de specialitate publicate: A publicat primul “Manual al calității unei unități de învățământ” şi şase cărţi de specialitate: „Contribuții la cercetarea elastodinamică o mecanismelor roboţilor industriali ”, Teza de doctorat, Editura Universității Politehnice București, 1998, “Proiectul la discipline tehnice”, “Teste de Organe de mașini și mecanisme pentru Bacalaureat”, “Metoda jocurilor în învățământ”, “Contribuții la cercetarea elastodinamică o mecanismelor roboţilor industriali”, rezumatul tezei de doctorat, Editura Universității Politehnice București, 1998 şi peste două sute de articole de specialitate în ţară şi străinătate. Literatură: A publicat un volum bilingv de proză scurtă "El cartero nunca más llama dos veces" o "Sueños ... sueños ... sueños" / "Poştaşul nu mai sună de două ori" sau "Visuri… visuri… visuri…" şi altele sunt în curs de apariţie: “El laberinto de las enigmas”, “The Transatlantic Dreams”, “Η στροφή του πεπρωμένου”,“Amour criminal” . Despre Cornelia Păun Heinzel au scris : 1. Redactor şef Dr. Marian Ghervan, în “Revista de Literatură română”, 2016: „CORNELIA PĂUN HEINZEL este scriitoarea care cu sensibilitate și realism întregește cu arta sa literară spiritualitatea culturală românească.” Narațiunea în proza scriitoarei Cornelia Păun Heinzel este prezentată la persoana a treia, generând obiectivitate și detașare, o aparentă neimplicare, ca aceea a unui reportaj. Modul personajelor de a gândi și a se manifesta, ambianța în care se manifestă, faptele relevante care le caracterizează, ascund fațetele multiple ale realității dincolo de care resimți extrem de subtil implicarea autoarei, chiar o anume feminitate. “Dragoste de Cernăuți”, deși este o povestire, ne pare fi un roman, desigur un micro roman, fiind una dintre puținele proze din literatura română dedicată zonei Cernăuțiului ce era parte a regatului Moldovei condus de Ștefan cel Mare, teritoriu străvechi al românilor moldoveni, acum aflat în componența Ucrainei….” 2.. Profesor Universitario USA, Escritor, periodista, editor Juan Alborná Salado, PhD en Literatura Creativa, Maestría en Español y Literatura (Universidad George Mason); o Licenciaturas, en Ciencias Políticas y en Periodismo (St Thomas University); Diploma como Especialista en Literatura Comparada (BIU); Diploma en Literatura Inglesa (Oxford College ODL); Diploma en Radiodifusión (Miami-Dade Community College), doctor en Literatura (Warnborough College, Reino Unido e Irlanda) en “REVISTA LITERARIAS “, 2015: La presentacion en “Primera plana“ del libro de la escritora internacional Cornelia Păun Heinzel: "El cartero nunca más llama dos veces" o “Sueños...sueños...sueños..." Profesor Universitario Ph. D. U.S.A, Juan Alborná Salado, periodista y escritor profesional, Director and Editor de la Revista Literarias, Five University Degree - PhD en Literatura Creativa, Maestría en Español y Literatura (Universidad George Mason); o Licenciaturas, en Ciencias Políticas y en Periodismo (St Thomas University); Diploma como Especialista en Literatura Comparada (BIU); Diploma en Literatura Inglesa (Oxford College ODL); Diploma en Radiodifusión (Miami-Dade Community College), doctor en Literatura (Warnborough College, Reino Unido e Irlanda) : El Prólogo del libro El laberinto de los enigmas, de la Máster de las Letras Dra. Cornelia Paun. Mi despegue sobre la colección de relatos del libro de Cornelia Paun: “El laberinto de los enigmas”, se remonta al trascendente literario subyacente de la escritora, que ella aplica en sus cuentos, y que es profundamente maximalista, o sea, que describe, analiza y sitúa el todo de su obra en una categoría posmodernista. La escritoraemplea a fondo una elaboración máxima de detalles, y figuras retóricas de dicción, y pensamiento, que en este último caso se basan en el significado de palabras o frases para expresar ideas de manera especial. Estos recursos del arte de ficción literaria han enriquecido sus relatos y los categorizan fuera de la común narrativa literaria corta. El maximalismo en literatura fue creado y acuñado por James Wood, que afirmó que era un género semejante al Realismo Mágico. Pero, debo señalar y ampliar, que como sucede en estas narraciones de Paun, ella las hace más completas por la ampliación de detalles y empleo de figuras de dicción que proporcionan a los relatos de esta obra una categoría narrativa superior. Los que utilizan el maximalismo narrativo, armados de figuras literarias de dicción y de pensamiento, han creado obras maestras novelísticas y de relato corto como nuestra poeta y narradora. Sus títulos relatores lanzan inmisericordemente al lector en un espacio de la literatura que es de un abolengo narrativo que solo los mejores escritores como ella son capaces de pertenecer. La resonancia retórica de sus ficciones posee tal fuerza sociológica que a veces creo, leyendo sus relatos, que se trata de un culto narrativo surgido de un hechizo intelectual y físico por su enorme carga humana social e individual. Cornelia Paun, con su sensibilidad narrativa femenina, ha elaborado esta colección en el ámbito de un nuevo despertar psicológico y literario, que proyectan la naturaleza cultural de la propia escritora y poeta hacia un campo universalista histórico más allá de los de un simple nacionalismo narrativo. Y es que los grandes escritores experimentaron ese maximalismo por sus detalles y figuras retóricas, que existía antes de ser descubierto, catalogado y explicado por James Wood. Shakespeare, Cervantes, la generación del Siglo de Oro de España, el Boom Latinoamericano, más los plumíferos recientes, han explorado profundamente en ese mundo inicialmente desconocido, muchas veces sin saberlo, la grandiosidad realística del maximalismo literario. Y la maestra de las letras Cornelia Paun, por su fuerza social/literaria narrativa, y los relatos de su obra maestra ha logrado ascender hacia cotas superiores de la literatura. No dudamos que, en algún momento, Cornelia Paun, por la calidad de su pluma reflejada en sus obras, sea galardonada con otro de esos finísimos e internacionales trofeos de arte literario que inequívocamente ella tanto merece. 3. Georges Voisset, France - universitaire français, professeur de littérature comparée à l’Université des Antilles et de la Guyane, écrivain, traducteur, essayiste, critique littéraire, essayiste, auteur d’une douzaine d’ouvrages et de nombreux articles, en revue septembre 2013: "Păun Cornelia est une professeure, poètesse et écrivaine roumaine. Elle a fait ses débuts en écriture dans les revues de critique et de création Asymetria (France), Agero-Stuttgart (Allemagne) et Les Pages Francophones (Roumanie). Elle est présente dans une anthologie de poètes roumains contemporains, Méridien Lyrique". 4. Scriitorul Nicolae N. Negulescu - Licenţiat în Regie Cinematografică şi artă fotografică, studii în filosofie metafizică, filosofie orientală, istoria religiilor, mitologie, autor de filme documentare de scurt metraj, membru al Academiei americano-române de Arte și Științe – ARA.Din 2010 este vicepreşedinte al Filialei Oltenia Craiova a Ligii Scriitorilor din România, redactor-şef al revistei de cultură “Literaria”, fondator, director şi redactor-şef al revistelor de cultură universală “Constelaţii diamantine”, “Regatul cuvântului” şi “Sfera Eonică”: “ El labirinto de las enigmas “ / “ Labirintul enigmelor “ în reviste, 2017 : Sub acest titlu misterios ( amprentat cu premeditare de combustia simbolică a Mitului Labirintic, ca termen referențial, chemat să semnifice prin intensificarea enigmatizării determinărilor faptice, și devenit comun pe harta barocului ) dar cu un stil narativ lucid, susținut de o remarcabilă forță evocatoare, erudita scriitoare Cornelia Păun (Cornelia Păun Heinzel) ne prezintă în lumina unui cod cultural elevat o nouă culegere de povestiri, care prin proiecțiile lor auctoriale deschid un complex orizont psihologic; un adevărat labirint epic (ca materie de cugetare ) ce comportă pe diferite registre numeroase ipostazieri spirituale. Titlul reflectă și angajarea într-un program hermeneutic, menit să exprime semnificațiile mesajelor ; de unde convingerea că, autoarea își recunoaște și vocația exegetică. Cu alte cuvinte, aplicarea formulei de lucru în discuție conduce lectorul spre înțelegerea nucleului tematic din însuși actul construcției modelatoare. Mai mult chiar : această înțelegere devine manifestare a propriei noastre posibilități de trecere înțelegătoare prin limpezimea descrierii actului existențial. De aceea, întâlnim pe traseele textuale coincidențe și identificări ontologice. Din această perspectivă, clarificarea sensurilor favorizează depășirea polisimboliei prin raportare la intenția care a prezidat elaborarea textului. Cum ? Tocmai prin vitalitatea profundă a suprasensului esențial, operativ, din matricea lingvistică, care-şi cunoaște bine identitatea verbală. Natura intențională a gândirii scriitoricești din demersul ontologic al operei se concentrează pe sfera relațiilor interumane, revelând astfel percepției virtutea ei de fundament al contactului naratoarei cu lumea valorilor. Tematica variată este însărcinată cu plenitudinea regăsirii fenomenelor contemporane din stratul superior al existenței vii : o demonstrează încărcătura predicatelor antropologice din ţesătura textelor ; însă în dimensiunea lingvistică, suita de verbe energice orientează, configurează și potențează seria acțiunilor. Fiind deci operație de expresie, limbajul scriiturii obiectizează, proiectează, fixează ceea ce fără ea ar rămâne închis în experiența conștiinței solitare. Fiecare personaj constituie și reconstituie ( prin suflul primit din centrul procesului creator ) aspecte, trăsături, particularități definitorii ale propriei individualități, adică are o unicitate adecvată exprimării existentului. Fericită deschidere semiotică, zic, derulată în limitele prezenței pentru a legitima opera ! Dar vocea exploratoare ce desemnează prezentul, urcă și în timp, recompunând trecutul, printr-o constelație de scene, de indici, de cuvinte, tot mai deschis către ecourile memoriei. O regăsim aici pe scriitoarea care cuprinde lumea tinereții cu o privire exactă și proaspătă. Trăsătura fundamentală a artei sale narative o descoperim în sondarea profunzimilor conștiinței și în esențializarea Ființei de pe tensionatele cărări ale existenței. Și ar mai fi ceva : pentru demnitatea expresiei, autoarea infuzează cu inedit maxima sensului ; iar în succesiunea episodică, pasajele modelate au autencitate formulată, nu informulată. Sigur că, la o atentă examinare a cazurilor peregrinate pe calea nesfârșită a umanizării omului, sesizăm și o exaltare narativă : cum ar fi în primatul afectului ce se manifestă în simbioze curtenitoare, cavalerești, dominate simultan de accente puse pe aspirațiile intelectuale, or în surprinderea în contrasens dual a Erosului împătimit, cu a sa vrajă izvorâtă din voluptatea păcatului. “ El labirinto de las enigmas “ / “ Labirintul enigmelor “ este o carte revelatoare și ambițioasă în forme narative, purtătoare a unor veritabile raze de lumină, care se înscrie cu vocație artistică într-un vast dar estetic câmp vizual. 5. José Antonio Hervás, profesor, poeta, editor, phyician, España, en Revista de Literatura "Relatos, Poemas, Novelas", 2013: „Escritora Cornelia Paun , poeta de fama y prestigio internacional nos dedica esta selección de textos de su obra literaria.” „El Shock es un relato que se lee desde el principio con una verdadera atención subyugado por las descripciones arquitectonicamente decadentes de Bucarest para terminar en un episodio desgarrador. Del otro relato, "Amor de Cernauti" , es sencillamente fascinante como describe el ambiente de esa ciudad.„ 6. Manuel Tiberio Bermudez, Jefe de Prensa Escritores Columbia, periodista, escritor, en Revista internacional de criterio actual “Redyacción”.Colombia, 2015 : “La presentación del libro "El cartero nunca más llama dos veces" o „Sueños...sueños...sueños..." de la escritora rumana de fama y prestigio internacional Dra. Cornelia Păun Heinzel” “Se ha publicado el volumen bilingue Español-Rumano de prosa corta con el título "El cartero nunca más llama dos veces" o "Sueños...sueños...sueños..." de la escritora rumana de fama y prestigio internacional Dra. Cornelia Păun Heinzel…” 7. Juan Antonio Pellicer Nicolás, poeta, escritor, editor, Espana, presidente de Asociación de los Escritores de la Región de Murcia, en 2014, académico de la Academia Internacional de Ciencias, Tecnología, Educación y Humanidades, director de los programas de radio, miembro Honorario de Naciones Unidas de Letras, delegado de la delegatión Sureste de la Unión Nacional de Escritores de Espana poeta, escritora, editor, en 2014 Presidente de la Asociación de los Escritores de la Región de Murcia, Delegado Regional de la Unión Nacional de Escritores de España para la Región de Murcia en prestigiosa revista Espana, 2014 : “la escritora rumana de fama internacional y colaboradora de la revista Dr. Cornelia Păun Heinzel “ y en prólogo del libro "El cartero nunca más llama dos veces" o „Sueños...sueños...sueños..." , 2015 : “Las propuestas narrativas de la autora tienen una característica común cual es la de dar una visión concisa, profunda e intensa de la realidad. Una realidad que la autora describe de manera elegante y pormenorizada, sumiendo al lector en el imaginario necesario para comprender de manera “casi real” la acción o trama de sus textos. Otra de las características que se desprende de su lectura es el grado de conocimiento que se deduce tiene sobre aquello que pretende trasmitir, ello juega en beneficio del lector ya que en ningún momento este se siente perdido en mitad de textos, antes al contrario, la autora “atrapa” al lector desde la primera línea de relato, lo cual es muy de agradecer logrando de manera sencilla, lo cuál no es nada fácil, captar la atención del lector. En las propuestas leídas: “El shock”, “Universidad-Cuerpo Y”, “Entre dos mundos” y “El amor de Cernauti”, sigue la estructura clásica del relato/cuento: “trama, nudo y desenlace”, logrando contextualizar y recrear escenas verosímiles cargadas de coherencia, sabiendo hacer a modo de sutíl prólogo en uno de ellos, un guiño a los clásicos (V. Hugo y Dante, en sus infiernos terrenales) “las dudas ante la inminente compra de una vivienda”, “los miedos (externos e internos) a los que se tiene que ir enfrentado el hombre”, etc. Es por ello que la propuesta narrativa va logrando acaparar la atención del lector quien, ávido de conocer más, va – de alguna manera- formando parte del relato en tanto en cuanto va re-conociendo a sus personajes, o mejor aún, va viendo en ellos una prolongación de si mismo. Otras características de la obra de Paún que la hacen especialmente atractiva son: la intensidad de sus textos, ricos en matices y figuras metafóricas: “… mi mirada busca con avidez ansiosa este abismo del paraíso de las intersecciones entre las delicadas arcadas elípticas, con las maravillosas vías parabólicas, de las frágiles columnas hiperbólicas sobre las cuales dominan, de un lugar a otro, esferas perfectas… “(extraído del relato El Shock) y la tensión, antes citada, capaz de lograr el interés del lector consiguiendo casi aislarlo de su micro mundo. El éxito, entendiendo por tal la aceptación y valoración positiva del lector, de todo relato -como de alguna manera viene a decir Cortázar- radica en que debe ser antes vivido, sentido e interiorizado por el propio autor. Es él quién hace o debe hacer o convertir las cosas ordinarias en aventuras extraordinarias capaces de abstraer la atención de los lectores. Ahí radica la notoriedad y el atractivo literario de estas propuestas. “ El Shock“ : La autora sumerge al lector en el siempre farragoso mundo que supone la adquisición de una vivienda. Con una trama sencilla, la autora va desgranando los entresijos de la operación. Desde el inicio de la narración la autora contextualiza la escena sabiamente y para ello no duda en recurrir a los grandes del género: V. Hugo y Dante, citando los mundos a los que el hombre, sin conocer, se va enfrentando a la vez que convirtiendo en presa y victima de todos ellos. En “El Shock“ la autora sabe “dibujar” los infiernos terrenales de los que el hombre no puede escapar. Los infiernos terrenales que nos atrapan física y emocionalmente. En definitiva, un magnifico relato, con el suspense propio de la escena que de manera brillante califica la autora como “color gris” en su propia trama. “Universidad-Cuerpo Y“ : La autora narra la trágica vivencia de Camelia en su primera experiencia de una excursión a la montaña acompañada de unos amigos. La protagonista, lejos de “ampararse” en el miedo, propio por otra parte dada la inexperiencia, busca razones para hacer de la dureza de la prueba algo realmente positivo. Queda patente el amor y la sensibilidad del trato hacía su madre y la fortaleza de sus ideas frente a la “seguramente apetecible” proposición del médico la noche anterior al accidente. “Entre dos mundos“ : En este relato, la protagonista vive los momentos entrelazando “realidades”. Camelia tiene una vida interior grande y rica en experiencias y conocimientos de la que se siente orgullosa; pero esa misma fuerza moral e intelectual también tiene su lado negativo, por ejemplo el llevado al plano de la amistad con otras chicas. Su experiencia le había demostrado la envidia que generaba, lo que felizmente para nuestra protagonista deja de ser así cuando conoció a Joana descubriendo que la palabra envidia se había cambiando por la de admiración. Camelia entra en la “revolución” sumida en el pensamiento y la confirmación que todas las personas inteligentes que conocía, también lo eran buenas y generosas. “El amor de Cernauti“ : Una bellísima historia de amor la de Elisa y Nicolás, donde el lector disfrutará con la maravillosa aptitud y actitud descriptiva de la autora. A destacar el realismo narrativo con que la autora va relatando las vivencias de las personas. Sus protagonistas, dos mundos amantes de la cultura y la belleza que quedan unidos definitivamente para siempre quizá por el lenguaje misterioso que supieron “inventar” para si; ese lenguaje del silencio que unió sus almas y sus corazones. 8. Fernando Sabido Sánchez – Poeta, miembro de la Academia Aveirense de Artes y Letras de Aveiro (Portugal), Editor España en prólogo de libro "El cartero nunca más llama dos veces" o „Sueños...sueños...sueños..." y en Antologia, 2013: “ Ante nuestros ojos el libro de relatos de Cornelia Paun, un mosaico de impactantes narraciones de fuerte tensión y angustia. Consigue que el lector viva las situaciones, como si en realidad fuera protagonista, son relatos crudos en los que comprobamos que es imposible romper con nuestro destino. La voz de Cornelia construye pasado y presente de un entorno que le es familiar, los difíciles años del siglo pasado que desembocan sin ausencia de continuidad, en la terrible crisis política y económica actual, vividos por personajes que sobreviven con dificultad, en un ambiente no exento de esperanza, sin la cual, sería imposible construir un futuro. “EL SHOCK“, nos sumerge en un tema de gran actualidad que podría suceder en cualquier país del Centro o Sur de Europa, donde la crisis ha golpeado brutalmente a las capas más vulnerables de la población, los bancos han expulsado de sus viviendas a miles de ciudadanos y conseguir una vivienda digna, es poco menos que imposible, lo que conlleva la aparición de mafias carente de sentimientos que se aprovechan de los desfavorecidos, hasta las últimas consecuencias. “El Shock“ es un gran trabajo literario, mantiene el clímax a lo largo de todo el texto y los personajes se ven obligados a luchar por una causa, aún a sabiendas del peligro que supone para sus propias vidas. “Amor de Cernăuţi”, relato que mezcla dos grandes dramas de la humanidad, con el amor. La emigración obligada para muchos ciudadanos golpeados por la crisis de sus países, los lleva a empezar una nueva vida lejos de su entorno familiar y social en circunstancias difíciles, y una vez se adaptan a la nueva situación, en este caso a través del amor y una nueva familia, aparece un nuevo drama, la guerra, terrible siempre por sus consecuencias, el amor que se cruza con la muerte y el dolor, situaciones descritas con una gran técnica literaria por la autora. En definitiva, un libro de relatos en los que la autora, lejos de caer en la redención, ni en la condena moralista de sus personajes, elabora relatos bien escritos de trama interesante y personajes creíbles”. 9. Dr. Mab D´Ávilla Roberts- periodista, escritora Brasil en Antologia de Literatura, Peru, 2016: “Bella obra literaria. Eres genial. Tus letras me encantam. Gracias por compartir”. 10. Escritor, novelista, poeta, profesor Israel Levy Ronny Benlabrat en Antologia de Literatura, Peru, 2016: ” Hermoso relato para hacer nuestros adolescentes mas felices, victoriosos y sensibles a la luz del alma. Felicitaciones por tan magnífico relato” , un abrazo desde Jerusalem, Ronny 11. La escritora y la periodista Marín Luisa M. Chaves en revista „ESTEPONAVIVA” COSTA DEL SOL Poesia Narrativa y „Artmega”, 2013: “Dr. Cornelia Păun – „La esencia de un sentimiento” - “Hola amigos, hoy tenemos el honor de contar con la inestimable colaboración de Cornelia Păun, una poeta capaz de dibujar en vuestra mente los sentimientos más profundos…” Reseña del relatos de Dr.Cornelia Paun Reseña de “El Shock” De Dr. Cornelia Paun Desde el principio este relato trata de introducir al lector, y lo consigue magistralmente, en un ambiente de gris frialdad y decadencia… Un Bucarest devastado por el tiempo y los conflictos marca el escenario y los actos de este magnífico relato. La autora consigue envolver al lector en la fría historia de una pareja enamorada, atrapada por el sistema y la corrupción, y construye una magnífica historia de intriga, corrupción y terror. A lo largo de esta obra, se pueden palpar las pronunciadas facultades de Paun para poetizar la prosa, envolviendo esta compleja trama en visiones que nos transportan a su mundo de belleza impalpable. “El Shock” es un estupendo y peculiar relato que toma fuerza a partir de la segunda mitad y que no dejará a nadie indiferente. Reseña de La “Rueda del Destino” de D. Cornelia Paun. Estremecedor relato teñido del interesante y etéreo estilo de Dr. Cornelia Paun. Desde las primeras líneas de este relato podremos disfrutar de otro de los temas y escenarios característicos de esta escritora, nuevamente preñado de misterio en un ambiente de engañosa cotidianeidad. En “La Rueda del Destino” podemos disfrutar desentrañando poco a poco el misterio que encierra la obsesión enfermiza del principal protagonista, el director de escuela, Radu, así como de un velado aleccionamiento crítico sobre la mediocridad y corrupción de la sociedad actual. Otra muy recomendable lectura de Cornelia Paun. Reseña de “Universidad-Cuerpo Y” En este apasionante relato Dr. Cornelia Paun, nos invita a zambullirnos sin miedo en una verdadera cascada de sensaciones de la mano de la hermosa Camelia, mujer inteligente, bondadosa y trabajadora y que a pesar de ello, parece encontrarse constantemente en peligro de despeñar su vida, metafórica y físicamente sobre los puntiagudos laberintos a los que debe enfrentarse. Camelia, mujer frágil físicamente y fuerte intelectual y moralmente, nos presenta dudas acerca de la conveniencia de la perfección y si esta resulta ventajosa o al contrario un escollo que salvar. “24 de horas entre vida y muerto” Impactante, mi querida Dra Paun!!! Muchas gracias por compartir su obra conmigo. Su 24 horas entre vida y muerte plantea una situación casi impensable claramente sumergida en la complejidad de un mundo lleno de falsedades, intereses y conflictos emocionales. Me ha sorprendido mucho esa situación de indefensión física dentro de la confusión mental del protagonista y sobe todo haber podido comprobar, reconozco que algo angustiada, hasta qué extremo ha podido llegar y qué desenlaces futuros podría ofrecer, puesto que esta obra incita a la reflexión. La complejidad y decadencia sociales viene siendo ya una seña característica en la personal obra de la Dra. Cornelia Paun. 12. Dr. Joel F. Reyes Perez, poeta y médico, Mexico en prestigiosa revista "Letras de Parnaso", Espana : He leído con interés su obra de relatos que usted amablemente me envió. Es un interesante conjunto de relatos de agradable narrativa ,y que muestra un desarrollo que mantiene el interés en la lectura, logra expresar mensajes claros y se dirige con sencillez a un lector. Cuenta con un estilo expositivo ágil y que bien permite entender los significados del núcleo del tema. Me permito felicitarle por su obra, y le quedo agradecido por permitirme manifestarle mis consideraciones. “ “Bella obra con abundancia de sentimiento y claridad expositiva. Buenas letras, agradables imágenes, especial sensibilidad en su bellas descripciones. Un gusto seguir leyendo sus obras” “Interesante y especial es su escrito, con reflexiones y conceptos profundos expresados claramente en suaves y cuidados versos. Un gusto es seguir sus publicaciones “ 13. Giovanny Riquelme poeta y ingeniero civil, Chile : „en los relatos se aprecia el módulo de exposición de la realidad que se presenta en ellos, marcados por los desenlaces que nos hacen pensar en la vida y como los hechos ocurren sin saber los destinos de cada uno„ 14. Maria Sanchez Fernández, escritora, España en revista de literatura Texas, USA: „Amor de Cernauti” es un cuento escrito basados en la segunda guerra mundial y sus repercusiones en la vida de las familias. El tema es bonito y un tanto inocente y “dulzón”... 15. Maria Beatriz Vicentelo Cayo, Lima, periodista, Peru : ¡Hermoso relato ”La leyenda de las máscaras venecianas”presentado en forma ágil y entretenido, que capturó por la excelencia en su gramática y coherencia de actos al lector! Felicitaciones!! ¡Encantó realmente esta Leyenda de Máscaras ! Un placer leer esta narrative. 16. AM. MOLKAS en Antologia de cuentos “Ficticia”, 2016 : “Amor de Cernauti – ”Shön, sehr shön, frau doktor Paun. Romántica historia: llena de reminiscencias campiranas y citadinas de la vieja, aristocrática, Europa del Este”. 17. Escritor, editor Francisco A. Chiroleu, en Revista de Literatura, Rosario, Argentina, 2016: “Los textos que ofrecemos a continuación pueden parecer extraños en una primera mirada. Pero una vez que uno comienza su lectura ofrecen el otro lado, otra cara ,con una personalidad diferente que irá poco a poco atrapando al espectador y por qué no ,cambiándole el modo de ver la realidad. Es que también la realidad no siempre es lo que se ve o se toca, hay mundos paralelos encerrados en una burbuja, una mota de polvo o detrás de una puerta tapiada. El infierno puede estar en una curva del camino o detrás de un amor no correspondido Cornelia Paun Heinzel nos da otra lectura de un mundo cerrado que se derrumbó hace tiempo, pero que conserva ciertos privilegios políticos y económicos. Toda una estructura que por momentos cruje y muestra una dimensión que no se ve a simple vista. Cada relato merece su relectura. Siempre encontraremos mas detalles, mas elementos de un viaje por un mundo devastado que esconde todavia alguna secreta esperanza “. 18. Escritora y Editora Ana Muela Sopeña, en Antologia 2015: ”Cornelia, es bellisimo tu poema. Consigues una suavidad inusitada en tu discurso. También a mi me ha gustado muchisimo el final.” „Muy buen relato“24 horas entre vida y muerte.” 19. Escritor, Poeta, Paraguay, Ciudad de Luque, Oscar Distéfano , en Antologia, 2015: “Hermoso poema. Me gustó sobremanera la cohesión argumental, el precioso remate sobre la imagen del árbol.” 20. Escritor Costa Rica, Coordinator Literario, Ronald Bonilla Carvial, 2015: “Hermoso lirismo desata este poema, bien, abrazos” 21. Escritora Estela Rosa Foderé en Antologia “Imagen”, Peru, 2016: ”Destinos cruzatos” un relato profundo y reflexivo. La inocencia de lo niños es eje de ganancia para el delito. Por eso la educación y el saber, despierta las mentes y le da herramientas para defenderse en el camino de la vida. Un gusto enorme leerte.” 22. Poeta, narradora Lorena Rioseco Palacios, Chile: “Uno y miles de escenarios, me encantó tu estilo narrativo. Felicitaciones querida Poetisa, miles de estrellas llamen a tus letras para ser escribidas” 23. Escritor Jaime Regal, Colombia, 2013: “belleza y ternura hay en tu obra, un gusto leerte” 24. Escritor Yaneth Hernández Venezuela, 2013: “Bella obra mi querida amiga. Me ha encantado tu estilo. Amor infinito es el perdurable, ama el espíritu, lo valioso que guarda nuestro cuerpo. Hermoso. Un gusto leerte”. 25. Luis Gonzalo Machado Sànchez, Ecuador, 2013: Hermosa composiciòn llena de ternura y romance. "Soy las flores del naranjo que te abrazan con su perfume" . Romàntico con la pasiòn y ternura que inspira el amor. Saludos cordiales amiga poeta, felicidades”. 26. Alexandru Tomescu, scriitor și editor U.S.A. : „Colaborarea poetei şi scriitoarei Dr. Păun Cornelia, la publicaţia noastră a fost primită cu mult entuziasm de cititorii şi colaboratorii revistei. Încă de la primul eseu intitulat „Şocul”, apărut în ediţia din august 2013, profesorul Constantinescu titularul rubricii „Însemnări” a afirmat că este vorba de „un real talent”. Nu multe au fost paginile de proză primite şi publicate de noi, dar valoarea lor le-a situat în top-ul numărului de cititori, după cum arată şi contoarele de pagină. Subiectul este condus cu o artă deosebită, descrierile sunt simple, dar pline de expresivitate, urmare a unei observaţii atente, care susţine decorul general cu amănunte de înalt rafinament. Personajele sunt vii, pline de afectivitate, care chiar în împrejurări triste, dure, nu folosesc ameninţarea sau tăişul ascuns al răzbunării; lăsă pe cititor să tragă singur concluzia, ca o lecţie pentru viaţă. Poezia ei, cu subiecte ancorate în realităţile cotidiene, în vise, speranţe sau dezamăgiri, trăieşte prin valoarea artistică şi prin mesajul transmis. Poeta cucereşte pe cititor prin mesajul transmis; versurile sunt expresia unei măreţii a mărturisirii. Opera ei izvorăşte dintr-o simbioză, o îmbinare armonioasă a preocupărilor sale: ştiinţele exacte cu cele umaniste. ” 27. Florin Grigoriu,Uniunea Ziariștilor Profesioniști în URZP : ”Cornelia Păun scriitoare publicată în Franţa, USA, Malaezia, Australia etc.” (Un şuierat prelung, sfâşietor, ca un bocet disperat pătrunde… adânc.. 28. Dan Costinaş, romancier și traducător, noiembrie 2014 în Postfaţa la cartea „" El cartero nunca más llama dos veces" O "Sueños...sueños...sueños..." : “Pentru un scurt moment, poţi fi un mare rege, / ... / Într-o singură clipă, poţi să pierzi / Totul, puţin sau nimic...” Aceste versuri din finalul poemului "Timp", semnat de autoarea volumului de faţă, mi-au venit în minte imediat după ce am terminat de citit povestirile. Cornelia Păun Heinzel, la gentilissima dottoressa, remarcabilă reprezentantă a generaţiei de scriitori-kamikaze ‒ cum altfel aş putea să-i numesc pe cei care mai scriu poezie ori proză într-un an 2014 sfâşiat la propriu de o criză mondială fără precedent şi, culmea, apoi o publică nonşalant ? Să fie doar o dovadă de clasică temeritate sinucigaşă, de sacrificare a luptătorului într-o acţiune surprinzătoare de atac ?! Sau vorbim despre un autor-kamikaze ~ vântul divin care aduce o adiere de elegantă normalitate într-o lume tot mai sumbră, egoistă si grăbită !? Agreabilă povestitoare, doamna Păun Heinzel se aventurează într-un tip de literatură foarte alunecos, proza scurtă fiind un exerciţiu complicat de libertate imaterială, în condiţiile în care libertatea este ea însăşi un concept complex şi extrem de încâlcit. Se aventurează, dar ştie să-şi dozeze aceste sentimente într-un mod firesc şi natural, operând concomitent atât cu instrumentele specifice poetului, cât şi cu cele ale prozatorului. .................................................................................................................. În cele câteva rânduri de mai sus, nici nu am descris şi nici nu am prescris. Vă invit să consideraţi cuvintele mele doar simple « Note de călătorie » prin labirintul povestirilor doamnei Cornelia Păun Heinzel. Dacă le citiţi înainte de a savura povestirile, consideraţi-le o recomandare călduroasă de lectură, iar dacă le citiţi ulterior, luaţi-le drept o invitaţie la meditaţie profundă, de recitire a "textului" inserat printre rândurile distinsei autoare. 29. Mihai Horga, poet , în Revista "Singur": “Dragoste de Cernăuţi” , O dureroasă odisee, povestită cu mult har, numit -talent... am citit fără pauză! Felicitări, Cornelia! oferi ingenuitate, sinceritate, prospețime, cui te citește...” " L'autora de estes cuentos pavorosos - El Shock- trata y consigue mantener tvivo nuestro interes, mostrando un verdadero talento, dosificando el misterio poco a poco hasta el final inefable, injusto. "El amor de Cernauti" es " una dolorosa odisea , escrita con mucha vocacion- es decir, talento ... Lei sin interrupcion. L' autora ofrece a sus lectores, una lectura ingenua, objetiva, fresca Mihai Horga, poet în revista „Singur” :Fidelă acestui gen, autoarea, mi-a produs-ca să folosesc titlul, un irefutabil șoc, mai rar întâlnit. Cufundându-mă în lecturarea textului captivant, nu am regretat... Jungla de beton a orașelor, întrece cu mult, în cruzime pe cea a animalelor, care ucid instinctual, pentru hrană și numai cât e necesar. Este un adevăr inconturnabil...dar, să ne întoarcem la maculata junglă a Bucureștiului de după nebuloasele vremuri ale ,,involuției'' din 89, în care, omul simplu este sacrificat de către șacalii mafioți imobiliari fără scrupule, servitori ai zeului BAN, apăruți în vidul legislativ când mizeria umană iese la suprafață precum otrava din rană, infectând societatea umană debusolată. Un cuplu tânăr - Paul și Isabela, își caută o casă pentru cuibul lor de fericire, urmărind oferte, variante, căi de rezolvare, după modestele lor posibilități financiare... Dar, fericirea de a găsi casa mult visată, are și reversul ei-nefericirea întrucât intră în moara de măcinat nervi, în hățișul coteriilor acestor indivizi venoți, care le vând o casă-fantomă și care le devine mormânt, fiind uciși în somn, enigma plutind ambiguu... Autoarea acestei terifiante povestiri,încearcă și reușește să ne țină cu sufletul la gură, dovedind un real talent, dozând crescent misterul până la finalul inefabil, nedrept. Citit cu interes, fără a divulga totul. 30. Emanuel Stoica - scriitor Suedia: în postfaţa cărţii " El cartero nunca más llama dos veces" O "Sueños...sueños...sueños..." : „ Dintr-o perspectivă nuanţată, a celui familiarizat cu anumite etape din istoria recentă a României, proza doamnei Cornelia Păun propune radiografia fracturilor unei lumi agresate, care îşi pierde valorile prin contaminare cu răul absolut. Universul devine astfel un spaţiu în care singura reţetă eficientă pentru succes este o combinaţie între prostie şi furt, cărora li se adaugă, de la caz la caz, o cantitate potrivită de dezonoare. „Cu inteligenţa nu mai faci nimic în ziua de azi! Nici cu cinstea!” (Florica, în „Ultimul drum”). Paul și Isabela sunt, în contextul dantesc din Şocul, un studiu de caz despre naturala aspiraţie către normalitate, despre direcţia din care vin şi spre care se îndreaptă energiile regeneratoare, recuperatoare ale firescului. Dar, mai ales, despre preţul acestei repoziţionări a lumii româneşti post totalitare şi despre generaţia care îl plăteşte. Vampirii ideologici şi fantomele trecutului joacă în continuare un rol important. Moartea tinerilor, însă, am putea să credem că este, dintr-o perspectivă strict scenaristică, un act ostentativ, un semnal de alarmă. La fel ca în viaţa reală, nu învinge întotdeauna doar binele. Totuşi, tragedia are o latură pozitivă. În paralel cu cei schimonosiţi ireversibil, sunt vizibili oamenii care încep să mai creadă în poveşti, indivizii ale căror idealuri lor nu se hrănesc cu suferinţa celorlalţi. Iată, într-o interpretare subiectivă, ipoteze despre frumuseţile şi sensurile noi pe care acest tip de abordare narativă le poate isca, „arghezian”, din bube, mucegaiuri şi noroi. Dar, substratul optimist cel mai puternic al demersului prozatoarei Cornelia Păun constă în însăşi abordarea literară a unei problematici cu implicaţii de asemenea anvergură. În toate epocile, fiecare societate are, pe tărâmul artelor, martori al căror produs intelectual este un medicament amar dar necesar. Iată, în proză, doamna Cornelia Păun şi-a asumat acest rol faptic, cu curaj, nu doar încununat de succes ci şi de o energie creatoare care implică, alături de talent, foarte multă determinare. 31. Writer Eftikia Kapardeli , Greece: "Dear friend DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL I read your stories and I found your word pragmatic and straight key flexible and realistic Of course you have your personal style is sculpted into phrases and words that are joined with the daily life of large desires of "life" Term life often creates diverse but emotions play is complicated as in the story "the turn of destiny" for "vindication" without repetition seems plot "real scenario" and there usually is the role of "wife" like the social truth and sensitivity ethics The narration is excellent in all the stories like the description of the events that alternate quickly Excellent your narrative in history: "The love of Tsernovits" There are many emotions and usually passing look is more "deeply" more fundamental "narrative is hoped patience dreams sometimes come true and limits of Oblivion you can to define it as the Tsernovits remains in heart forever I read "It was known as the" Little Vienna ", a name that deserved full" In Tsernovits, a cosmopolitan city, a mixture of cultures and religions, the residents themselves learned how to live in peace and respect each other, tolerance it was not just a single word. Romanians, Jews, Germans, Poles, Ukrainians, Armenians and other minorities lived together peacefully in a spiritual atmosphere, with fun and ferment. There were no preconceived ethnic or religious hatred among the people Mentally I travel and I together with the author of this beautiful city with drunk with the scent of The language woven with harmony transports the reader to full understanding ... ..Oti see and touch and hear observe like to immortalize in a complete narrative dear Cornelia Personally, I liked the third your History THE SHOCK like little thriller with ............ I liked the prologue on the tram "The ride on tram 16 is a boat trip to the ancient with a sad driver. Your trail offers unique experiences. Just spend a hundred meters you enter another world, a timeless Valley of Tears. A gray kingdom like canvas painted in shades of gray, creating a depressive artist. From the sidewalk, dressed in a dark gray-blue skies ... Showing buildings constructed at the beginning of the century, abandoned without windows or windows, skinned walls, which revealed without shame the red brick that passed through the mists of time , remnants of walls " All this detailed description befits people who have power in the pen .... This proposal believe that a track of your character "As eternal seeker of beauty, I can admire among heaps of debris, delicate lacy detail above elliptical arches." Thank you for giving me the opportunity to read your spiritual work I wish you every success that you did Αγαπητή φίλη DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL Διάβασα τις Ιστορίες σου και βρήκα τον λόγο σου καλοζυγιασμένο ευθύβολο και καίριο ευέλικτο και ρεαλιστικό Φυσικά έχεις το προσωπικό σου ύφος που σμιλεύεται σε φράσεις και λέξεις που ενώνονται με την καθημερινότητα των μεγάλων επιθυμιών της « ζωής» Η πρόσκαιρη ζωή συχνά δημιουργεί ποικίλες συγκινήσεις όμως το παιχνίδι της είναι πολύπλοκο όπως στην ιστορία «στην στροφή του πεπρωμένου» για «δικαίωση» χωρίς επανάληψη Μοιάζει πλοκή «αληθινού σεναρίου » και εκεί συνήθως ρόλο παίζει η «γυναίκα» που μοιάζει με την αλήθεια κοινωνικής και της ηθικής ευαισθησίας Η αφήγηση είναι εξαιρετική σε όλες τις ιστορίες όπως και η περιγραφή των γεγονότων που εναλλάσσονται γρήγορα Εξαιρετική η αφήγηση σου στην Ιστορία :“Η αγάπη για το Τσέρνοβιτς“ Υπάρχουν πολλά συναισθήματα που ενώ μοιάζουν περαστικά συνήθως είναι πιο “ βαθιά “ πιο ουσιώδη “στην αφήγηση υπάρχει η ελπίδα η υπομονή τα όνειρα που άλλοτε γίνονται αληθινά και τα όρια της λήθης δεν μπορείς να τα ορίσεις αφού το Τσέρνοβιτς παραμένει στην καρδιά για πάντα Διαβάζω «Ήταν γνωστή σαν η «Μικρή Βιέννη», ένα όνομα που το άξιζε πλήρως» Στο Τσέρνοβιτς,μια κοσμοπολίτικη πόλη, ένα μίγμα πολιτισμών και θρησκειών, οι ίδιοι οι κάτοικοι έμαθαν πώς να ζουν ειρηνικά και να σέβονται ο ένας τον άλλο, η ανοχή δεν ήταν απλά μονο μια λέξη. Ρουμάνοι, Εβραίοι, Γερμανοί, Πολωνοί, Ουκρανοί, Αρμένιοι και άλλες μειονότητες ζούσαν μαζί ειρηνικά, σε μια πνευματική ατμόσφαιρα, με διασκέδαση και αναβρασμό. Δεν υπήρχαν προκαταλήψεις των εθνοτήτων ή θρησκευτικό μίσος μεταξύ των κατοίκων της. Νοερά ταξιδεύω και εγώ μαζί με την συγγραφέα σε αυτήν την όμορφη πόλη που με μεθά με το άρωμα της Η γλώσσα πλεγμένη με αρμονία μεταφέρει τον αναγνώστη σε πλήρη κατανόηση …..Οτι βλέπεις και παρατηρείς αγγίζεις και ακούς μοιάζει να το αποθανατίζεις σε μια πλήρη αφήγηση αγαπητή Cornelia Προσωπικά ,μου άρεσε η τρίτη Ιστορία σου ΤΟ ΣΟΚ που μοιάζει λίγο με θρίλερ …………Μου άρεσε ο πρόλογος σχετικά με το τραμ «Η βόλτα με το τραμ 16 είναι ένα ταξίδι με βάρκα στον Αρχαίων με ένα θλιβερό οδηγό. Η διαδρομή σου προσφέρει μοναδικές εμπειρίες. Μόλις περάσουν εκατό μέτρα μπαίνεις σε έναν άλλο κόσμο, μια διαχρονική Κοιλάδα των Δακρύων. Ένα γκρι βασίλειο σαν καμβάς βαμμένος σε αποχρώσεις του γκρι, η δημιουργία ενός καταθλιπτικού καλλιτέχνη. Από το πεζοδρόμιο, ντυμένο με σκούρες αποχρώσεις γκρι-μπλε του ουρανού ... Εμφανίζονται κτίρια που κατασκευάστηκαν στις αρχές του αιώνα, εγκαταλελειμμένα χωρίς τζάμια ή παράθυρα, ξεφλουδισμένους τοίχους, στους οποίους αποκαλύπτεται χωρίς ντροπή το κόκκινο τούβλο που πέρασε μέσα από τα βάθη των αιώνων, απομεινάρια των τοίχων» Όλη αυτή η λεπτομερής περιγραφή αρμόζει σε ανθρώπους που έχουν δύναμη στην πένα …. Αυτή η πρόταση πιστεύω ότι ένα κομμάτι και του δικού σας χαρακτήρα «Ως αιώνιος αναζητητής της ομορφιάς, μπορώ να θαυμάζω μεταξύ των σωρών από συντρίμμια, ευαίσθητες δαντελωτές λεπτομέρειες, πάνω από τις ελλειπτικές αψίδες.» Ευχαριστώ που μου δώσατε τη ευκαιρία να διαβάσω το πνευματικο σας εργο Εύχομαι από καρδιάς κάθε επιτυχία σε ότι κάνατε 1. DR. MARIAN GHERVAN, Editor en jefe de la “REVISTA de LITERATURA RUMANA” : "Cornelia Păun Heinzel es la escritora que con su sensibilidad y realismo completa con su arte literaria la espiritualidad cultural rumana. La narracion en prosa de la escritora es presentada en tercera persona generando objetividad y desapego, una aparente falta de implicacion como la de un reportaje. El modo de pensar y de actuar( manifestar) de los personajes, el ambiente en el cual se manifiestan, los hechos relevantes que los caracterizan, ocultan las multiples facetas de la realidad mas alla de la cual se hace sentir(se esta sintiendo) muy sutil, la implicacion de la autora, incluso una cierta feminidad. “Amor de Cernauti” es una historia conmovedora sin adornos estilisticos innecesarios(inutiles),obra de un escritor maduro, que aporta el pasado en el presente, una mirada nostalgica sobre una parte de la espiritualidad rumana. “Amor de Cernauti”, aunque es(sea) un relato, nos parece una novela , por supuesto, una micro novela, siendo una de las pocas prosas de la literatura rumana dedicada a la zona de Cernauti que era parte del reino de Moladavia, dirigido por Esteban el Grande, antiguo territorio de los rumanos moldavos, hoy en dia , parte de Ucraina". 32. Scriitorul Marin Ifrim : Felicitări pentru premiul internaţional ! E vorba despre o scriitoare complexă, inteligentă și foarte harnică. Sunt onorat când îmi trimite texte pentru revistele de care mă ocup, cu această ocazie îi mulțumesc și în public. 5 iunie 2017 33. Scriitorul Sorin Cerin : Vă admir şi vă citesc de mult timp, considerându-vă una dintre cele mai mari valori naţionale şi nu numai. Pe lângă marea dumneavoastră frumuseţe fizică se suprapune şi cea intelectuală pe care o respect mai mult ca orice altceva. Vă iubesc creaţia mai mult ca oricine altcineva. Sunteţi deosebit de profundă iar metaforele şi gândurile, sentimentele dumneavoastră devin metalul preţios al fiecărui suflet ! Cu drag Sorin Cerin 24 mai 2014 34. Sunil Sharma - Ph. D. English profesor USA widely-published bi-lingual writer, poet, literary editor, journalist : "Ph. D. Cornelia Păun Heinzel is a Romanien writer, journalist, member of International Press, professor Ph.D. in Robotics. Ph. D. Cornelia Păun Heinzel debuted as a writer in the review "Asymetria" France and as poet in "AGERO Stuttgart" Germany, as collaborator of the magazine and Press Agencies' ACES OF ROMANIA "NURNBERG. She is a member of Press TRANSATLANTIC, of Union Hispanomondial of Writers and POETAS DEL MUNDO, writer and collaborator to reviews of USA, Canada, Ireland, New Zealand, Malaysia, France, Germany, India, Spain, Italia, Venezuela, Colombia, Chile, Bolivia, Argentina, Mexico, El Salvador, Peru, Albanian, Australia, Portugal, Trinidad, Tobago, Islande, Estonia, Denmark, Belge, Romanian, is Editor of ANTHOLOGIA MULTILINGUA. She is present in the Famous Encyclopedia “Best Poems” , the “Anthology poets of the world”, în “L’ANTHOLOGIE DES POèTES FRANCOPHONES FRANCE”, in ANTOLOGIA DE POESIA POETAS DEL MUNDO "POETAS SIGLO XXI", Antologia Universal de Poesia "Arte Poetica", Antologia de la poesia espanola, Anthology UNIVERSAL ROMANIAN CONTEMPORARY POETRY - Anthology of Contemporary Short Story Romanians everywhere, Anthology of writers of the world. She has published poems in French, German, Italian, Arabic, Turkish... He has published six books and over 200 articles - published in the country and abroad". 36. Andre Cruchanga, profesor, escritor, El Salvador en Antologia Poesia Universal „Rostros y Versos”, El Salvador, 2013 y en „Odiseu en el Erebo”: "Păun Cornelia está presente en los famosa enciclopedia de los mejores-poemas de los poetas del mundo, "La antología de poemas de amor francófonos", La antología de la poesía rumana contemporánea - MERIDIAN Letras UNIVERSALE, EPOSS, Antología de prosa cortas rumanas contemporáneas de Toute Le Monde con 72 escritores más. Ha publicado poemas en francés, alemán, inglés, italiano, ruso, Árabe, portugués, neerlandés, catalán, turco, etc. 37. Juan Antonio M. B. profesor universitario de Lengua, Literatura y sus Didácticas, licenciado en Filología Románica : "Cornelia PĂun Heinzel. Escritora, poeta y profesora de origen rumano., Ha colaborado en revistas de múltiples países.... Muestras de su obra se halla incluida en compendios antológicos ..... y otras obras de colaboración" 38.. Eric Dubois poéte, directeur de la revue de poésie, Chroniqueur dans l'émission « Le lire et le dire » sur Fréquence Paris Plurielle (106.3 fm Paris) depuis 2010 en revue 4 Août 2013 :"Păun Cornelia est professeure docteure , poètesse et écrivaine roumaine. Păun Cornelia a fait ses débuts comme écrivaine dans ASYMETRIA, France revue de critique et de création dans AGERO-Stuttgarten Allemagne, revue culturelle d'information, dans L’Agence de Presse "AȘII ROMANI" Nuremberg, aux États-Unis et au Canada (ATHENEUM - Canada, L'ALTERNATIVE États-Unis au Canada,StarPress revue internationale roumaine-canadienne-américaine, LES PAGES revue roumaine en Nouvelle-Zélande, ONYX Revue de littérature ,Irlande Dublin .Păun Cornelia est présente dans l'Anthologie UNIVERSALE CONTEMPORAIN ROUMAIN de POÉSIE – “MERIDIAN LYRIQUE“ 40. writer Robin Ouzman Hislop : "Cornelia Păun Heinzel is an Romanian writer, journalist, member of International Press, Professor Ph.D. in Robotics She has published six books and over 200 articles – published in Romania and abroad:. 41. Writer, Publisher/Editor-in-Chief:: Yuan Changming : " Ph. D. Cornelia Păun Heinzel is a member of Press TRANSATLANTIC, of Union Hispanomondial of Writers and POETAS DEL MUNDO, writer and collaborator to reviews of USA, Canada, Ireland, New Zealand, Malaysia, France, Germany, India, Spain, Italia, Venezuela, Colombia, Chile, Bolivia, Argentina, Mexico, El Salvador, Peru, Albania, Australia, Portugal, Trinidad, Tobago, Denmark, Mauritius, Romanian, is Editor of ANTHOLOGIA MULTILINGUA. Cornelia Păun Heinzel is present in the Famous Encyclopedia “Best Poems” , the “Anthology poets of the world”, în “L’ANTHOLOGIE DES POèTES FRANCOPHONES FRANCE”, in ANTOLOGIA DE POESIA POETAS DEL MUNDO "POETAS SIGLO XXI", Antologia Universal de Poesia "Arte Poetica", Antologia de la poesia espanola, Anthology UNIVERSAL ROMANIAN CONTEMPORARY POETRY - Anthology of Contemporary Short Story Romanians everywhere, Anthology of writers of the world. She has published poems in French, German, Italian, Arabic, Turkish and other...". 42. Writer, editor Agron Shelle :" The poems of romanian poet and writer Dr. Cornelia Paun Heinzel have been translated in well over 30 languages, by personalities of international literary fame ". The poem “Time” by Dr. Cornelia Paun Heinzel was selected and published in a famous Encyclopedia of the United States, in an Anthology of Francophone Poets from France and in prestigious internationally review from Canada and India. 43. Profesor Dr. Swarna Prabhat, as the name implies, enjoys a very bright academic life. He is currently the head of English Department, editor of once an important journal . Dr. Prabhat has guided many Ph.D. students :"Read wonderful poems by the Romanian Poet Cornelia Paun Heinzel. Her poems have been translated into various languages and compiled in many anthologies. Read more" Poems by Cornelia Paun Heinzel - Issue.XXIII : December 2016 much anthologised and much talked poet & her poems… The poems of Cornelia have been translated in over 30 languages spoken around the world. Her poems have been taken up for translation by many reputed and noted poets". 44. Dr. Santosh Kumar poet, short-story writer and an editor, DPhil in English; Editor of one International Review, en 2013 and of New Millennium Journals: "Ph. D. Cornelia Păun Heinzel debuted as a writer in the review “Asymetria” France and as poet in “AGERO Stuttgart” Germany, as collaborator of the magazine and Press Agencies’ ACES OF ROMANIA “NURNBERG. She is a member of Press TRANSATLANTIC, of Union Hispanomondial of Writers and POETAS DEL MUNDO, consecrated writer and collaborator to reviews of USA, Canada, Ireland, New Zealand, Malaysia, France, Germany, India, Spain, Italia, Venezuela, Colombia, Chile, Bolivia, Argentina, Mexico, El Salvador, Peru, Albania, Australia, Portugal, Romanian 45. Héctor Zabala. Ciudad de Buenos Aires, Argentina. Narrador y ensayista, Director de la revista literaria en martie 2017: CORNELIA PĂUN HEINZEL Narradora rumana, poeta, profesora y doctora en robótica industrial por la Universidad Politécnica de Bucarest con matrícula de honor (1998). Tiene una maestría en gestión y evaluación en educación (Facultad de Psicología y Ciencias de la Educación) y una maestría en filología (Facultad de Letras), ambas de la Universidad de Bucarest. Es licenciada en letras por la Universidad Brasov. Su obra científica es rica y variada, contando con seis libros como autora y más de doscientos artículos publicados en revistas de la especialidad en Rumania y en el extranjero. Se inició como escritora en “Asimetría”, revista francesa de crítica y creación. Y como poeta, en “Agero Stuttgart”, revista alemana de información cultural, y en la Agencia de Prensa “Ases de Rumania” en Nurenberg. Miembro del “Club Transatlántico de Prensa”, de “Poetas del Mundo”, edita “Anthologie Multilingua”. Tiene publicados varios libros de narrativa y poemarios. Ha colaborado en numerosas revistas de todo el mundo, editadas en múltiples lenguas. Sus poemas fueron publicados y traducidos al inglés, español, francés, italiano, serbo-croata, alemán, portugués, chino, japonés, ruso, árabe, urdu, sueco, neerlandés, catalán, sardo, turco, ucraniano, griego, persa, turco, polaco, letón, checo, húngaro, búlgaro, albanés, esloveno, azerbaiyano, georgiano, etc. y publicados en revistas impresas o de internet, tanto en Rumania como en el exterior. Ha traducido poemas de poetas franceses contemporáneos. Fue redactora de un diario rumano. Ha traducido al rumano la obra de más de noventa autores clásicos y contemporáneos de diversas lenguas, tanto poetas como narradores. 46. Writer, Editor in Chief Kenzia Lucas 47. scriitorul George Roca, editor de reviste, membru al Academiei de Științe, Literatură şi Arte (ASLA), al Academiei Româno-Americane, al Academiei Româno-Australiene, al Ligii Scriitorilor din România, Rexlibris Media Group în revistele Confluenţe literare, Australia, Singur PAUN Cornelia (pseudonim Cornelia HEINZEL sau Cornelia PĂUN-HEINZEL) s-a născut la Braşov. A absolvit Colegiul „Dr. Ioan Meşotă” din Braşov, secţia de Matematică-Fizică. Dragostea pentru cărţi a moştenit-o de la bunicul său, din partea mamei, profesor de filozofie şi de la mama sa, profesoară de limba română. A învăţat de mică limba germană în casă, de la bunica din partea mamei, Elsa Heizel, care provenea dintr-o familie austriacă – tatăl bunicii a fost ofiţer la Curtea Împăratului de la Viena. Este scriitoare, poetă şi profesor român cu titlul ştiinţific de Doctor în Roboţi Industriali din 1998, al Universităţii Politehnice Bucureşti. Licenţiată şi şefă de promoţie în Filologie, Limba şi Literatura română – Limba şi Literatura franceză, Facultatea de Litere, Universitatea Braşov. Master în Didactica Disciplinelor Filologice, Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. Activitatea literară: A debutat ca scriitoare în cadrul revistei „Asymetria” din Franţa, după care a publicat lucrări în mai multe reviste de pe mapamond: „Atheneum" Canada, „Alternava", „Clipa", „Gândacul de Colorado” din Statele Unite, „Le Capital des Mots”, „Revue Francophone Pantouns” şi „L'Autobus” din Franţa, „Onyx" din Irlanda, „Pagini româneşti din Noua Zeelandă, „Lettres de Malaisie” din Malaezia, „Review Taj Mahal” din India, „Letras de Parnaso”, „Esteponaviva”, „Revista de Relatos, poemas y Novelas” şi „Matematicas y Poesia” din Spania, Revista „Internacional de Criterio Actual Red y Accion” din Columbia, „Poemas del Mundo” din Chile, ş.a. Este prezentă în „L’Anthologie des Poèmes D’Amour Francophones” şi „Poèmes d’amour” din Franţa, „Antologia universală a poeziei româneşti contemporane” şi „Antologia de proză scurtă contemporană a românilor de pretutindeni”... A fost redactor colaborator la un ziar. A publicat poezii în limba franceză, germană, engleză, italiană, rusă, arabă şi turcă. Are publicate şase cărţi de specialitate şi peste 160 articole – publicate în ţară şi străinătate. A scris primul manual al calităţii pentru o unitate de învăţământ din România. (George Roca, Rexlibris Media Group) 48. Scriitor Marin Ifrim, membru USR, director reviste spune : 5 iunie 2017, Felicitări ! E vorba despre o scriitoare complexă, inteligentă și foarte harnică. Sunt onorat când îmi trimite texte pentru revistele de care mă ocup, cu această ocazie îi mulțumesc și în public. 49. Jurist, teolog, poet, redactor, publicist Marin Mihalache, licenţiat Facultatea de Litere şi Facultatea de drept a Universităţii din Bucureşti (1974-1979), Master of Divinity (1980-1983) şi urmează cursul de Master of Theology, secretar - editor în Departamentul de publicaţii al Episcopiei şi preot la Biserica din Detroit, în „Confluenţe literare” Australia : Admirabil si foarte impresionant c.v. al Prof. Dr. Ing. Păun Cornelia, o adevărată "polymath" al plaiurilor mioritice, talent ştiinţific, tehnic, literar, filozofic, umanist, de reputaţie internaţională, Felicitări pentru toate reuşitele şi mult succes în viitor ! „Timp” - un profund poem filozofic al existenţei în planul timpului implacabil de Dr. Cornelia Păun Heinzel, tradus in mai multe limbi străine. Conceptul lui Heidegger "de fi prezent aici şi acum" care a dominat filozofia secolului al 20 lea este inteligent "tradus"în limbaj poetic, esenţial şi palatabil înţelegerii convenţionale. Felicitări şi talentatei autoare şi traducătorilor pentru acest eveniment multicultural ! Foarte expresiv si plin de sensuri acest fragment de roman. In peisajul poetic pitoresc si frumos precum intru-n covor traditional se stravad itele subtile si sensibile ale sentimetului protoistoric, ale luminii care vine din timp care umple plaiul mioritic. Sincere felicitari. 50. Elena Trifan profesoară, scriitoare, în „Confluenţe literare” Australia: Impresionant ! Putere de munca, pasiune şi talent. Felicitări!