Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CREDO » EUGEN ONISCU: STRĂBĂTÂND VALURILE VIEȚII

EUGEN ONISCU: STRĂBĂTÂND VALURILE VIEȚII

În ultimul timp am fost mai tare ca de obicei lovit de valurile furioase ale vieţii. Uneori am căzut în descurajare crezând că cazul meu este foarte nefericit, însă atunci când am stat de vorbă cu oameni apăsaţi de poveri şi probleme am înţeles că suferinţele mele erau mici în comparaţie cu ale altora. Toate aceste discuţii cu oamenii împovăraţi de greutăţi mi-au adus aminte de o întâmplare din viaţa mea petrecută cu ani în urmă, pe care aş dori să o redau în continuare.

Locuiam pe atunci într-un oraş din România situat lângă o pădure. Nu aveam nimic de lucru pe atunci iar soţia îmi era bolnavă în casă. Am ieşit afară să fac o plimbare prin pădure. Era rece, o dimineaţă din acea perioadă a anului când iarna e terminată începe primăvara şi apar ghioceii şi alte flori specifice primăverii. Eram plin de întristare, am străbătut o câmpie cu mici pâlcuri de zăpadă. Priveam cerul şi distingeam soarele ascuns în nori. Am pătruns adânc în pădure şi m-am oprit, mă simţeam zdrobit sufleteşte. Acel tablou natural format din cerul cenuşiu, copaci fără frunze, pământul cu puţină zăpadă mă zdrobea şi mai tare. Eram prins ca într-o menghină. Stresul acest duşman al omului modern mă biciuia. Dar atunci şi acolo am înţeles cum poate fi învins stresul această urâtă stare a minţii şi a sufletului ce vine peste om ca o plagă ce cuprinde întreaga fiinţă.

Am îngenuncheat şi am făcut următoarea rugăciune, o redau ca ideie nu cuvânt cu cuvânt pentru că nu am înregistrato. Dar vreau să afirm că nu a fost ceva magic în cuvintele mele, ci în atitudinea suferindului care simţind că nu mai are unde să-şi plece capul doreşte să-l aşeze în mâinile Lui Hristos, pe pieptul Său. Exact cum a pictat cineva un biet suferind cu capul pe pieptul Lui Hristos. Iar aici în această atingere a divinului cu umanul, aici e minunea, este marea eliberare de poverile vietii. Trebuie să ne deschidem inimile în faţa puterii vindecătoare a harului, să ne încredem ca nişte copilaşi în Dumnezeu. Eu aşa fac oridecâteori sunt înconjurat de nori şi greutăţi, atunci când simt că poverile vietii mă strivesc alerg la Dumnezeu şi aici se întâmplă minunea eliberării pentrucă mă comport ca un copilaş ce-i spune tatălui său ceea ce îl doare. Aşa trebuie să procedăm când ne apropiem de Dumnezeu prin intermediul rugăciunii. Iar apoi se întâmplă minunea izbăvirii şi te ridici de la rugăciune uşurat, eliberat cu simţământul păcii cereşti în suflet. Iar viaţa îţi apare într-o altă culoare, devii unul cei ajută pe alţii îndreptându-i spre izvorul vindecării şi al restaurării.

Prin rugăciune venim în atingere cu Divinitatea, cu puterea cea mai înaltă din univers. Eu un biet păcătos, un fir de praf în atingere cu Cel Etern. Apoi înviorat pornesc la drum în viaţă plin de puterea Sa ce prin mine se revarsă peste cei năpăstuiţi. Deci aşa plin de stres, încurcat în nişte situaţii aparent fără ieşire din punct de vedere omenesc cum intrasem în pădure, prin intermediul rugăciunii mă simţeam liniştit, eliberat deasupra problemelor ce până atunci mă zdrobiseră. Dincolo de norii ce m-ai înainte mă zdrobiseră acei nori negrii ameninţători, am văzut prin credinţă sau mai corect am înţeles că Hristos stă la dreapta Tatălui mijlocind pentru mine şi bineînţeles pentru fiecare om în parte. Iar atunci când El îmi trimite raze preţioase de lumină aducătoare de pace şi izbăvire norii cei negrii ce mă împresoară nu-L pot opri pe El să lumineze asupra mea, razele de lumină străpung norii invingând întunericul.

Îmi amintesc că mă simţeam atât de fericit după terminarea rugăciunii, i-am lăsat timp aşteptând în tăcere Duhului Sfânt să lucreze cu mine. Apoi plin de voioşie am pornit din pădure, culegând în drum câţiva toporaşi ca să-i duc soţiei mele care mă aştepta acasă. Doresc să subliniez un lucru foarte important şi anume faptul că Dumnezeu răspunde rugăciunii făcute în ascuns şi trimite izbăvire, niciodată El nu rămâne în afara vieţii celui ce se roagă sincer. Cred că lecţia cea mai importantă pentru toţi acei oameni ce îl caută pe Dumnezeu este să înceapă să se împrietenească cu Hristos prin rugăciune, studiul Bibliei, meditaţie sfântă şi poverile vieţii vor deveni mai uşoare pentru că nu le mai purtăm singuri. ,,Ascultaţi-Mă, casa lui Iacov, şi toată rămăşiţa casei lui Israel, voi pe care v-am luat în spinare de la obârşia voastră, pe care v-am purtat pe umăr de la naşterea voastră: până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaş, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V-am purtat, şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc şi să vă mântuiesc.” Isaia 46:3-4

EUGEN ONISCU


2 Comentarii

  1. Mioara OPRIȘAN

    Felicitări și mulțumiri, d-le Eugen Oniscu !Felicitări pentru cuvintele d-voastră sincere ca o linguriță de împărtășanie, luată în fața altarului ! Mulțumiri pentru deschiderea pe care ați creat-o astfel, de a vă împărtăși cu noi !
    Cu respect ,Mioara Oprișan

  2. Eugen ONISCU

    Vă mulțumesc stimată doamnă Mioara Oprișan pentru comentariul dumneavoastră…de asemenea mă bucur că am putut să aduc prin ceea ce am scris speranță in cadrul acestei reviste…

Comments are closed.