Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » INTERVIU » VASILE BELE: De vorbă cu ,,veteranii activi”, din sistem

VASILE BELE: De vorbă cu ,,veteranii activi”, din sistem

Trecerea anilor, deja are efect asupra mea. Nu o dată mi s-a întâmplat să ,,mă uit” în urmă, pentru a face, uneori, un bilanț, alteori, pentru a ajuta sau sprijini pe cineva ,,căzut”.
Azi, gândindu-mă, sau privind în urmă, voi vorbi despre plt. adj. șef ANDREICA ALEXANDRU, cel care este militar de aproape 30 de ani. Din plină tinerețe, adaug! Jandarm este din anul 1997. Atunci a trecut printr-un transfer de la Poliție (I.P.J Maramureș), la noi, la Jandarmerie. Așa, sau atunci, l-am cunoscut. Un om mândru și cu o modestie ieșită din comun. Un om cu verticalitate și cu demnitate. Un om cu care îți dorești să stai de vorbă. Un om sincer și cinstit. Un militar adevărat. Un om care a scris istorie în Jandarmeria Română, luând în calcul anii munciți aici, în acest sistem. Îl privesc cu mândrie și cu respect pentru ceea ce reprezintă, cel puțin pentru mine. Căci mereu mi-a fost un exemplu. De profesionalism … de demnitate … de curaj, atribute caracteristice unui bun militar.
În cazul prietenului meu, Sandu, (așa-i spunem), acestea sunt atributele unui militar desăvârșit, care mereu a conștientizat bucuriile și privațiunile vieții militare, căci putem vorbi și de bucurii și de lipsuri. Nu voi face o istorie a acestora, poate cu alte ocazii. Mă reîntorc, pentru a nota câteva gânduri, pentru că plt. adj. șef Andreica Alexandru, este un om minunat, cinstit, onest și extrem de prietenos, în ciuda vârstei, în raport cu cei foarte tineri din acest sistem, în raport cu cei care acuma ies de pe băncile școlii.
A dovedit în plan profesional acest lucru enorm de multe ori. De la el am învățat multe din secretele reușitei în această meserie, pentru că una este teoria învățată la Școala Militară, și cu totul și cu totul alta, este practica din teren.
,,Ca să reziști în acest sistem, în primul rând, trebuie să fii un om puternic. Trebuie să fii născut pentru a fi militar!”, îmi spunea cândva, bunul meu camarad. I-am analizat și catalogat vorbele ceva mai târziu, dându-i perfectă dreptate. Eram la începutul carierei. Dumnealui, deja avea ani bunișori în acest sistem. ,,Aici lucrezi pentru oameni și cu oameni. Oamenii sunt cum sunt. Au pretenția că întotdeauna au dreptate și-și recunosc greșelile fie mai mici, fie mai mari, cu anumită greutate, din orgoliu sau din încăpățânare. Fiecare, în felul său, dorește să i se facă dreptate. Oamenii uneori încalcă legea, alții respectă legile precum rugăciunea. Tu, ca și organ de cercetare, trebuie să fii extrem de exigent cu ei. Exigent și cinstit inclusiv cu tine. Trebuie să cunoști foarte bine legile și apoi le poți aplica fără frica unei eventuale greșeli. Trebuie să-ți cunoști foarte bine atribuțiunile și procedurile cu care te întâlnești în fiecare clipă. Ai nevoie de curaj și să nu lași ca demnitatea ta de om, și de militar să fie terfelită”, ne mai spunea. Am stat mult și-am cântărit toate acestea, dându-i perfectă dreptate.
,,Gândiți-vă, ce s-ar întâmpla cu demnitatea unui om acuzat pe nedrept. Dacă dintr-o eventuală lipsă de experiență, prin absurd, să zicem, l-ai declara vinovat, în urma cercetărilor, pe cel nevinovat, gândiți-vă care ar fi urmările? Ai mai putea dormi liniștit noaptea? Pentru asta e nevoie ca mereu să fii obiectiv și să-ți cunoști dumnezeiește meseria. Dacă îți place ceea ce faci, să fie făcut de fiecare dată cu mândrie, cu profesionalism și în limitele legii”, ne spunea altădată. Deja ne obișnuisem cu sfaturile dumisale. Le așteptam de multe ori. ,,Noi suntem aici să ajutăm omul și să-i spunem când greșește, pentru a nu mai greși. Trebuie să-i corectăm, dar trebuie și să-i sancționăm, că așa zice legea. Gândiți-vă de mai multe ori înainte de-a sancționa, la cel aflat în situația asta. La posibilitățile acestuia. Nu ne umplem de glorie, de pe urma unei sancțiuni. Nu acesta ne este scopul”, ne mai spunea.
,,Dacă știi foarte bine cadrul legislativ nu are de ce să-ți fie frică în sistem. Cunoscând legile, aplicându-le cinstit și corect, respectul vine de la sine. Omul trebuie să știe ce a greșit, ajutat să nu mai păcătuiască. Așa se corectează mulți. Dar nu toți, e adevărat. Haina militară impune respect pentru că are istoria ei. Și istoria trebuie respectată. Haina militară cere respectul cuvenit. Nu vă lăsați scuipați și terfeliți de nemernicii zilelor noastre, pentru că sunt și din aceștia. Cei de bani gata, cei cu mașini de zeci de mii de euro. Cei care au lipsit și de-acasă și de la școală atunci când s-au predat lecțiile cu morala, cu bunul simț, cu responsabilitățile, îndatoririle și obligațiile noastre, ale fiecărui cetățean”. Mă bucur că am cunoscut și astfel de oameni! Acestora trebuie să li se poarte stimă și respect. El, Andreica Alexandru, pentru mine, a fost adevăratul tutore, adevăratul dascăl, deși auzisem despre toate acestea și în Școala militară. Nu neg acest lucru, dar ,,Bunicu”, Sandu adică, a știut să mi le spună la momentul și la timpul concret, când căutam să mă desăvârșesc în acest sistem. Le-am învățat ,,în timp real”. Le-am auzit, parcă altfel, iată, de la colegii ,,mai bătrâni”, de la cei care au îmbătrânit frumos în acest sistem, purtând haina militară.
Așa am învățat, cu adevărat ce înseamnă să fii demn, să ai curaj, să fii responsabil, să fii onest și cinstit, să fii disciplinat și ordonat. Cicălitor, uneori, alteori, sfătuitor, Sandu, probabil, zic eu, în câteva luni, sau în câțiva ani, (nu pot aproxima!), se va retrage în binemeritata (și de ce nu?!), mult-așteptata pensie. Dacă nu i-am spus de fiecare dată că-i mulțumim pentru tot ca și unui părinte, o facem în acest moment, rugându-L pe Dumnezeu să-l ocrotească și să-I dăruiască, cel puțin un veac de pensie și o cetate de sănătate. Personal, dar și în numele tuturor celor cu care colaborezi, drag camarad, îți mulțumesc pentru puterea exemplului oferit.
Îți dorim, atunci când va veni clipa pensionării să te bucuri din plin  de ea. Și dumneata și întreaga familie, pentru că doar împreună ați făcut enorme sacrificii. Doar împreună ați reușit. Familia are un merit aparte, că te-a ,,suportat” militar. Te-a suportat și ți-a înțeles rostul și menirea pe acest pământ binecuvântat. Să vă bucurați, toți – soție, copii, nepoți – de sănătate, iar noi, peste un veac, ne adunăm iarăși în pluton, să mai rostim urări. Doamne ajută așa să fie!
 
Plt. adj. șef. Aurel BELE (Vasile BELE)