Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CREDO » EUGEN ONISCU: CULOAREA VIEȚII

EUGEN ONISCU: CULOAREA VIEȚII

Una dintre cele mai mari dorințe ale inimii omenești este căutarea fericirii personale. Cred că orice om a experimentat în viața sa fărâme de fericire. Deși sunt și excepții am întâlnit un tânăr de douăzeci și opt de ani care îmi spunea că el nu a fost niciodată fericit. Însă cred că în mare parte am experimentat cu toții cel puțin câteva licăriri de fericire. De exemplu privești un apus de soare, vezi razele soarelui cum îmbrățisează pământul pentru ultima dată în acea zi. Simți cum sufletul îți este inundat de fericire, atingerea razelor soarelui de pământ, de iarbă, copaci sau flori contrastul de culori: negru, auriu, verde, toate amestecându-se cu coloratul multicolor al florilor. Sentimentul măreției divine îți pătrunde în piept, și ești cu adevărat fericit, un licăr de fericire îți străbate întreaga ființă. Chiar dacă apoi uiți și te întorci în lumea ta de gânduri, revii la frământările tale personale.

Chiar dacă am putea să dăm filele istoriei înapoi să ajungem până departe la acele triburi care trăiau doar din vânat, mergând pe urmele turmelor de reni si descoperind peisaje frumoase. Cred că ființa umană indiferent în ce epocă sau cultură a trăit, fie în vestul sălbatic între triburile de indieni sau printre eschimoșii de la polul nord. Ori în centrul deplin al civilizației din secolul nostru omul experimentează astfel de momente. În orice ipostază l-am analiza omul a avut momente când a zâmbit, a experimentat licări de fericire dar a înțeles că plinătatea fericirii este încă departe de el dar, călătorind prin viață daca va urma binele va gusta tot mai mult din aceste sublime stări interioare.

De fapt ceea ce doresc să definesc prin culoarea vietii este următorul aspect: Cum suntem în mintea noastra fericiți sau nefericiți, la ce anume vibrează ființa noastră?

Stările noastre interioare, mintale sau emoționale, eu le-am numit culori. Adică poate fi negru, sumbru, sau poate fi o culoare deschisă, senină ce ofera speranță prin influența personală și altora. Uneori mi se întâmplă să mă simt strivit, împovărat, în lăuntrul meu însă deodată pe linia gândurilor o putere cu nume har mă atinge și tot întunericul se destramă iar culoarea vieții se schimbă. Am să încerc să ilustrez prin prisma unui verset biblic.

,,Drept răspuns, Isus i-a zis: Dacă Mă iubeste cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl meu îl va iubi. Noi vom veni la el, și vom locui împreună cu el.”( Ioan 14,23 )

Dumnezeu ne-a creat cu scopul de a ne găsi fericirea în comuniunea cu El, iar dacă vom dori să intrăm în această comuniune, prezența Sa divină ne va mângâia inimile. Ființa umană a fost creată să-și desfășoare viața doar într-o culoare, însă tragedia este că încă din Eden primii oameni l-au lăsat pe Satana să le ofere si alte culori. Avem impresia că sunt atât de grozave aceste culori încât uneori nu mai vrem să le schimbăm. Însă când te uiți la consecințele umblării pe aceste coridoare colorate de Satana te înfiori îți dai seama că este îngrozitor. Rembrandt a pictat un tablou intitulat ,,Lectura Bibliei.” În acest tablou este înfățișată o cameră spațioasă din vechea Olandă aranjată cu gust. Într-un pătuț doarme liniștit un copilaș, pe masă arde o lampă, o mamă tânără așezată pe un scaun citește din Biblie iar aproape de fereastră stă o bătrână foarte atentă la ceea ce se citește. Idea pictorului este de a ilustra următorul verset: ,,Căci acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.” (Matei 18:20) O altă ideie este că viața umană fară aceasta carte nu este completă. Dacă îmi cumpăr o mașină de spălat, sau un frigider voi primi si un manual care să îmi spună cum funcționează aceste electrocasnice. Creatorul ne-a dăruit Cartea Cărților pentru ca să știm cum trebuie să trăim.

Dacă privești curcubeul îți dai seama că culorile pe care Marele Arhitect le-a așezat acolo nu ar putea fi înlocuite de nici o altă culoare, oricâtă imaginație ai avea îți dai seama că nu merge. La tot ceea ce El face numai este nimic de adăugat, tot așa nici la culorile care ne-au fost desemnate să ne coloreze existența. Ai oameni ce-și trăiesc viața în culorile creațiunii și observi în viața lor naturalitate, bucurie reală. Te miri când îi privești pe cei ce aleargă pe culorile morții, există acolo atâta artificialitate și falsitate atâta denaturare a frumuseții edenice. Deși are cineva grijă ca totul să fie îmbrăcat într-un ambalaj frumos însă conținutul nu poate oferi viață din belsug. ,,Totuși, măcarcă păcătosul face de o sută de ori răul și stăruiește multă vreme în el, eu știu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu, și au frică de el.” (Eclesiastul 8:12)

Dacă ne uităm cu atenție la tot ce se întâmplă pe planeta pământ ne dăm seama că ceva nu merge, trebuie reașezat totul așa cum s-a început odată demult în Eden. Viața trebuie începută din nou de la originile noastre. ,,Alege viața, ca să trăiești, iubind pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui, și lipindu-te de El: căci de aceasta atârnă viața ta și lungimea zilelor tale, și numai așa vei putea locui în țara pe care a jurat Domnul că o va da părinților tăi, lui Avraam, Isaac si Iacov.” ,,Iată Eu stau la ușă, și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine.” (Deuteronom 30:19-20 Apocalipsa 3:20)
Eugen Oniscu


2 Comentarii

  1. admin

    Foarte frumos, Eugen! Da, viața are culoare, chiar mii de nuanțe. De fapt, fiecare clipă e o nuanță, fiecare bătaie de inimă, fiecare respirație e o altă nuanță. Depinde doar de noi s-o colorăm cât de mult putem, s-o nuanțăm, s-o facem mai frumoasă.

    • Eugen ONISCU

      Va multumesc, comentariul dumneavoastra aprofundeaza foarte mult mesajul pe care am dorit sa-l transmit prin intermediul acestui articol.

Comments are closed.