Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » MARIN IFRIM: Poem cu dedicație minoră

MARIN IFRIM: Poem cu dedicație minoră

Poezia, o definiție a derizoriului: toată lumea iubește,

Toată cântă, toată suferă, toată e poetă. Și epoletă,

Toată, când vine vorba de chemarea cuvintelor,

Iubitele nu mai au nume

Poeții nu mai au rime

Poetesele folosesc rimel de împrumut.

Ce vremuri firești!

Pe stradă, în văzul tuturor, trece poezia.

Aș putea jura că am văzut-o și eu, ca și ceilalți

Și celelalte!

Aici, acum, acolo, dincolo  și peste tot doar acum.

Poezia e palpabilă, are piele și os, e și dincolo

De ceea ce ne arată Alex. Ștefănescu, criticul

Care a muncit o viață întreagă pentru a încăpea în aceste

Subversuri  dedicate doar lui și celor pe care-i vede doar el

Când se uită în oglindă și se citește pe el însuși

Având convingerea că-l cheamă marin și ifrim

(La furat de portofele, cum putea s-ar zice…)

Marin Ifrim