Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » Florin T. Roman

Florin T. Roman

                                    TIMPUL

     a murit cu ceasul pe mână la fereastra unde soarele

           trebuia să apună. Leşul lui se scurgea printre

               secole arse de furtuni glaciare, printre

                   suflete stoarse…  Zgâriat pe obraz

                     de cuvinte haine plângea cerul,

                        mâhnit, cu comete-suspine,

                           iar pe-o  geană  de dor

                             un schelet de aripă

                                 survola rătăcit

                                    pas târziu,

                                      neagră

                                        clipă

                                          …

                                        Doar

                                      ecoul în

                                 vis şi-n lumină

                              rănit al clepsidrei de

                           versuri, suspina la zenit…

                       Eu, în timp ce urcam dând din

                aripi, spre ea, mi-am pierdut amintirile

             cărnii pe-o stea şi în urmă privind, tulburat,

           am văzut cum condiţia umană se reface în lut.


2 Comentarii

  1. admin

    O superbă forma de clepsidră, clipe curgând agale printre nisipuri, de la naștere, prin viață, spre moarte. Și, poate, dincolo de moarte, spre o nouă viață. Doar sori se nasc în fracțiuni de undă si alți ca ei se sting pe rând, purtați în praf de cosmos. Mulțumim, dragul nostru Florin!!!

    • Florin Roman

      Mulțumesc, stimate prieten. Astfel de aprecieri îţi dau aripi pentru a zbura tot mai sus. Să fi binecuvântat!

Comments are closed.