Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » GEORGE NICOLAE STROIA: DORINȚĂ (versuri)

GEORGE NICOLAE STROIA: DORINȚĂ (versuri)

Chemare

 

Nu pot să stau pe cer s-ascult codrului taină,

Să nu pot să-i ating nici minunata haină,

Dar în zadar încerc s-ajung la cea cunună

Simțind cum mă oprește poruncitoarea lună.

Cu glas adânc, șoptit aceasta îmi grăiește

De ce vrei tu să pleci ? Nu vezi că te zorește ?

Acolo jos in lume nu e nimic feeric

Și te va prinde-n veci al nopții întuneric.

 

 

Ispită

 

Coboară-te odată din cerul cu făclii

Și vino să-ți arăt ce vei putea să fii,

Nu ține piept ispitei ce vrea să mi te-aducă,

Nu asculta porunca cea care te încurcă.

Privește codrul tainic, ce-ti spune să te-așterni

Pe jalnicul pământ cu lacrimi să îl cerni,

Aici nu e-ntuneric, e doar o umbră deasă

Ce răspândește-n jur o urmă de mireasmă…

 

 

Împreună

 

Alină-a mea durere,

Nu vreau singurătate,

Vreau să privim la stele,

S-aud nespuse șoapte.

Alungă-n veci tăcerea,

Ca inima-mi să-ți spună

Rămâi acum cu mine,

Privind la clar de lună…

 

 

Singurătate

 

Doar uită-te la tine,

Privind tăcut la stele,

Visând să te apropii

De Ea, apoi de ele,

Dar imima ți-e plină,

De-un gând necruțător,

Că vei rămâne veșnic

Un singur călător…

 

Dorință

 

Simt focul cel amarnic trosnind în gândul meu

Și mă gândesc într-una să-l sting nu-i așa greu,

Să-mi potolesc simțirea cu minunate stele,

Să îmi hrănesc uimirea cu una dintre ele.

Să-mi amintesc mereu cum nopțile sunt grele,

Când nu am strălucirea, când nu sunt ale mele…

 

 

Lăcomie

 

De ce să te oprești la una dintre stele,

Când iți dorești cu foc să nu ai nopți mai grele ?

De ce nu le culegi pe toate de pe cer

Să nu mai fii tot timpul un simplu grănicer ?

Ce mai aștepți acum ? Să faci un legământ ?

Hai, potolește-ți setea de cer chiar pe pământ…

 

George Nicolae STROIA

elev – clasa a IX-a, Liceul Teoretic Emil Botta, Mun. Adjud