Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » GHEORGHE PÂRLEA: Plămada ni-i nestrămutată!

GHEORGHE PÂRLEA: Plămada ni-i nestrămutată!

Ce zis-aţi voi? C-aş fi roman,
Aşa, croit “ca din condei”,
Metamorfoză peste an
A drepţilor străbuni ai mei?
*
Şi-ar fi lăsat strămoşii felul
Trădând cumva, ca dintr-o toană,
Ce leagă şi-n mormânt inelul?
Şi-ar fi uitat ei duhu-n goană?
*
Credinţa asta e-n zadar,
Nu-i demnă de vreun adevăr
Clădit temeinic, după har –
E-o vorbă spusă în răspăr.
*
Niciun popor nu-şi smulge viţe
Din stânca înrădăcinată
Spre a le ţese-n alte iţe –
Plămada ni-i nestrămutată!
*
De ziserăţi c-aş fi roman,
Eu zic că-s dac, că sunt de-aici
Mai dinainte de Traian,
De când Carpaţii erau mici.
*
Şi urlă lupul cel din steag
În sângele-mi netulburat:
“Nu eşti în Dacia pribeag,
Nu ai Istorie de dat!”