Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Proza » Dr. Cornelia Păun Heinzel : “Dragoste de Cernăuți”

Dr. Cornelia Păun Heinzel : “Dragoste de Cernăuți”

Dr. Cornelia Păun Heinzel : “Dragoste de Cernăuți”

 

“Uneori soarta te poate proiecta pe meleaguri, pe care nici nu visai să le cunoşti vreodată”.

 

Nicolae absolvise „Filozofia”, dar exact în anul terminării studiilor, începu criza, o criză financiară şi economică care afecta întreg mapamondul, prin şomaj, falimente, datorii şi tulburări sociale. Războiul mondial sărăcise mult populaţia. Titraţii, spuma intelectualităţii era cea mai puternic marcată. Dar situaţia cea mai tragică o aveau proaspeţii absolvenţi de universităţi, care la terminarea studiilor îşi vedeau toate visurile şi aspiraţiile spulberate. Pentru un post de portar se prezentau la concurs un absolvent de medicină, unul de litere, un inginer şi un licenţiat în drept. Dacă l-ar fi ascultat pe tatăl său, preot în sat, Nicolae ar fi avut mai multe şanse. Dar atunci când a mers să se înscrie la facultate, şi-a luat dosarul de la teologie, unde-l înscrisese părintele său şi l-a depus la filozofie. Acesta era domeniul pe care dorea să-l studieze şi pe acesta l-a urmat.

 

*

Pe stradă Nicolae se întâlni cu un cunoscut.

– Mai avem o şansă! Am auzit că se fac angajări în armată. Hai să încercăm şi noi! O ofertă mai bună nu avem! îi spuse tânărul.

– Şi unde trebuie să mergem? întrebă Nicolae.

– Ne întâlnim mâine la zece, în faţă la Universitate. Să fii pregătit! îi spuse tânărul.

 

Nicolae se întoarse acasă rapid. Era Ajunul Bobotezei. Involuntar, amintindu-şi de copilărie, începu să cânte cântecele bisericeşti, pe care le ascultase din fragedă pruncie şi care i se păreau atât de familiare. Nicolae avea şi o voce frumoasă. În curte, proprietăreasa începu să-şi facă semnul crucii cu evlavie. Emil, medicinistul începu să râdă.

– Dar ce faci coană Matilda, de te închini aşa cu foc?

– Păi e Bobotează şi vine părintele! Ce, nu-l auzi? spuse femeia.

– Ha, ha, ha! râse cu foc Emil. E Nicu, coană Matilda, este Nicu, colegul meu de cameră! continuă el conversaţia.

– Cum? Dar cântă aşa frumos! Ce voce are! se miră Matilda.

– Nu ştii că tatăl său este preot? De aceea ştie toate cântările bisericeşti la perfecţie! explică tânărul.  

– Păi şi de ce nu s-a făcut şi el preot? întrebă femeia.

– N-a vrut, n-a vrut coană Matilda! răspunse tânărul. Fiecare cu vocaţia sa!

 

Cu constituţia sa sportivă şi structura atletică, a doua zi, Nicolae a fost primit imediat în armată. Îşi rezolvase astfel problema cu serviciul. Nu aşa cum îşi dorise, dar în condiţiile crizei era singura rezolvare posibilă, pentru el.  În ceea ce priveşte filozofia, putea să o studieze în continuare, în timpul liber. Şi când vor apărea condiţii mai favorabile, va deveni profesor, aşa cum îşi dorise. Până atunci putea să citească multe cărţi şi să scrie, cum era obişnuit încă de pe băncile şcolii. Scrisese chiar o monografie originală a satului său, prima de acest fel, după ce se documentă foarte serios. Aşezarea fusese întemeiată de pandurii lui Tudor Vladimirescu când s-au retras, după înfrângerea suferită.

 

Literatura rămăsese în continuare pasiunea lui Nicolae, mai ales că, din timpul facultăţii studiase singur toate cărţile şi cursurile prietenului său cel mai bun, Liviu, student la litere. Toate studiile de critică literară, de teoria literaturii, Nicolae le lecturase cu pasiune. Mergea chiar la cursuri, la Universitate, cu Liviu, să audieze prelegerile deosebite, ţinute de profesorii universitari.

 

Viaţa în armată nu era uşoară pentru un om învăţat cu studiul. Dar firea sportivă a lui Nicolae, îl făcu să treacă peste impedimente. În unitate, colegii aflară de pregătirea lui superioară. Mulţi îl invidiau. Bârfele ajunseră chiar la urechile comandantului. Om cult, Berezoianu, îl chemă urgent la el.

– Bratule, este adevărat că tu ai făcut filozofia şi ştii şi greaca veche?

– Da, domnule colonel, răspunse Nicolae.

– După amiază, te prezinţi la mine acasă. Eşti invitat la prânz! E ordin! spuse zâmbind Berezoianu.

 

Bratu veni timid la colonel acasă. După prânzul copios, colonelul îl chemă în biroul său.

– Vreau să discutăm despre noile apariţii editoriale! îi spuse acesta. Tu ce părere ai? Ce carte nou apărută, ţi s-a părut mai interesantă?

Şi dezbătură apoi, ore întregi, teme din literatură, artă, filozofie.

– Mi-a făcut deosebită plăcere să conversez cu tine! La revedere! îi spuse la plecare, lui Nicolae, colonelul. Dar nu uita! Aici, eşti domnul Bratu, filozoful, la unitate eşti Bratu soldatul!

 

În vară, Nicolae ajunse cu batalionul în Cernăuţi. Oraşul era de o frumuseţe stranie, situat pe frumoasele coline ale Carpaţilor, pe malul râului Prut. I se spunea „mica Viena”, o denumire meritată pe deplin. Cu o istorie şi o poveste fascinantă, fermecătorul oraş era capitala Bucovinei şi reprezenta unul dintre cele mai importante centre urbane din România. Cernăuţiul a înflorit sub habsburgi şi a crescut de la un mic oraş de provincie într-un centru plin de viaţă şi diversificat etnic prin comerţ, meşteşuguri, cultură şi educaţie. Cu un trecut şi tradiţii comune, arhitecţii austrieci şi cehi, au transformat Cernăuţiul într-un oraş modern.

 

Nicolae a fost imediat fermecat de oraş, care era un loc modern, plin de fumuseţi naturale şi cu o arhitectură interesantă, cu multe monumente fascinante, sculpturi atrăgătoare, parcuri verzi şi pieţe primitoare. În Cernăuţi întâlneai toate stilurile arhitectonice care au existat în ultimele secole în Europa. Ca veşnic iubitor de artă şi frumos, Nicolae adora să parcurgă pe jos străzile întortocheate ale Cernăuţiului, să observe stilurile, de la empiricul din perioada împăratului Napoleon, la liniile melodioase ale barocului clasic. Admira clădirile în stil neobrâncovenesc – o continuare a modernismului austriac – ca biserica Sfântul Nicolae, lăcaş în a cărui compoziţie ornamentală, acest stil se împletea armonios cu unele elemente din Renaissance-ul italian şi cu procedee specifice româneşti. Clădirile în stil brâncovenesc şi neoromânesc le-a recunoscut uşor după frumuseţea şi ornamentele care aminteau de podoabele portului popular românesc, de straiele ţăranilor din satul său dar şi după coroanele masive şi semirotunde, care le uneau. Clădirea impunătoare a Primăriei a fost construită în Piaţa Centrală a Cernăuţiului în 1847, în stilul clasicismului târziu. Din Piaţă, de-a lungul străzii Română, la o mică distanţă, Nicolae văzu clădirea bisericii greco-catolice, construite în 1821 în stil empiric. Cele mai noi construcţii erau cele realizate după războiul mondial ce se încheiase, de către firmele franceze, în stilul art deco.

 

Nicolae era încântat de minunăţiile Cernăuţiului, care nu puteau fi admirate nicăieri în altă parte a Europei. În faţa sa defilau peste o sută de zei şi zeiţe greco-romane sub formă de basoreliefuri, sculpturi bombate, mozaicuri etc. Şi tot atâţia lei, păsări, şerpi. Constată că, centrul vechi al Bucureştiului era doar o tentativă provincială pe lângă statura imperială a clădirilor arhitectonice din Cernăuţi, adevărate amprente ale istoriei fabuloase, chiar dinainte de secolul de dominaţie habsburgică, cel mai marcant pentru el. Nicolae citise că prima atestare documentară a aşezării, a reprezentat-o un hrisov emis de Alexandru cel Bun.

 

Prima clădire din Cernăuţi, pe care a dorit să o vadă Nicolae a fost Universitatea „Regele Carol l din Cernăuţi”. Construcţia era o bijuterie construită în a doua jumătate a secolului al XlX-lea, pe unul din cele mai înalte dealuri ale oraşului. La înfiinţarea sa, în 1875 se numea „Universitatea Franz Josef” şi era o instituţie de învăţământ superior renumită în tot Imperiul Austro-Ungar. Nicolae ştia din cărţi că parlamentul austriac a aprobat în 1872 înfiinţarea Universităţii Maghiare din Cluj, iar la 20 martie 1875 a hotărât înfiinţarea unei Universităţi Germane în capitala Bucovinei. Scopul înfiinţării acestei instituţii superioare de învăţământ la Cernăuţi era în primul rând de propagare a limbii, culturii şi ştiinţei germane în această parte a imperiului.

 

Bărbatul observă că, ori de câte ori întorcea privirea, străzile Cernăuţiului dezvăluiau cele mai neaşteptate detalii arhitecturale. Fosta Mitropolie Ortodoxă a Bucovinei şi Dalmaţiei se distingea însă printre clădirile istorice cu caracter religios din Cernăuţi precum biserica catolică, biserica Iezuiţilor, biserica greco-catolică, biserica protestantă sau templul şi sinagoga. În Cernăuţi, oraş cosmopolit, al unui amalgam de culturi şi religii, în care locuitorii  învăţaseră singuri cum să  convieţuiască paşnic şi să se respecte reciproc, toleranţa era nu numai un simplu cuvânt. Românii, evreii, germanii, polonezii, ucrainenii, armenii şi alte minorităţi convieţuiau împreună paşnic. într-o atmosferă spiritual, antrenantă şi efervescentă. Nu existau idei preconcepute, ură de etnie sau religie între locuitorii săi.

 

Mitropolia, – asemănătoare unui castel, datorită porţilor cu ziduri înalte de trei metri şi a clădirilor sale din cărămidă, cu pinioane în trepte şi merloane – era bijuteria arhitectonică a oraşului. Ansamblul este format din trei corpuri, o curte oficială şi un parc de cinci hectare, cu specii rare de arbori, dealuri artificiale, heleştee cu fântâni, statui şi grotă, fiind înconjurat de un zid înalt de trei metri. În centru era situată reşedinţa Mitropolitului, cu capela Sfântu Ioan al Sucevei. În stânga era Seminarul cu Biserica Sinodală, iar în partea dreaptă clădirea cu turn, care adăpostea o Şcoală de pictură de icoane şi una de diaconi, un muzeu, fiind şi casă de oaspeţi.

 

În prima seară, Nicolae a mers cu câţiva colegi la film. Clădirea cinematografului „Cernăuţi” a fost construită în 1877 în stil mauritan, înainte fiind sinagoga principală a oraşului. A doua zi, Nicolae ieşi cu Mircea, un coleg, la „Vienna Caffé”.

– Hai şi noi la bal! Aici se organizează sâmbăta baluri! îi propuse Mircea.

 

Sâmbătă seara, în localul de lângă unitate avea loc un bal luxos. Familiile de vază, veneau cu fiicele, să le găsească aici alesul, să le căsătorească. Nicolae intră şi privi mulţimea elegantă, în agitaţie continuă. Deodată, într-un colţ, zări o tânără blondă, cu ochii albaştrii-verzui, mignonă şi suavă. Era ca un înger printre celelalte persoane din jurul său. Discuta cu o femeie tânără, mai înaltă şi brunetă, la fel de frumoasă şi cu aceeaşi ochi fascinanţi. Se îndreptă spre ele şi o invită pe blonduţă la vals.

– Îmi acordaţi acest vals? întrebă Nicolae, înclinându-şi politicos capul.

– Ich bin schön, ich bin gebildet, ich bin wunderbar! sări în sus tânăra brunetă, accentuând puternic cuvântul „ich”. De ce nu vreţi să dansaţi cu mine? Eu nu am acum partener de dans!

– Mie-mi place domnişoara, spuse Nicolae hotărât, în timp ce întinse mâna să o prindă de degete, pentru a conduce spre ringul de dans pe tânăra fermecătoare. Cum vă numiţi domnişoară? Eu sunt Nicolae, absolvent de filozofie şi fiu de preot. Acum sunt în armată. Dar în viitor voi fi profesor, ceea ce mi-am dorit dintotdeauna.

– Elisa, spuse cu glas suav fata.

– Şi tânăra de lângă dumneavoastră? întrebă Nicolae curios. De ce a reacţionat aşa?

– Este Helga, sora mai mare. Este foarte frumoasă şi mândră, toţi bărbaţii îi fac curte. Se aşteaptă ca oricine să o placă! răspunse Elisa.

– Dar dumneavoastră sunteţi mult mai fină, mai delicată, mai suavă… continuă Nicolae .

– Aceasta este părerea dumneavoastră… spuse încetişor Elisa

– Numai cu sora aţi venit? întrebă bărbatul.

– Sunt aici cu mama, tata şi cei trei fraţi ai mei Arthur, Alwin şi Anton.

– Cunoaşteţi mai multe limbi, nu-i aşa? Am văzut că vorbiţi cu sora în limba germană. Eu am învăţat la liceu franceza, germana, italiana, spaniola, greaca veche şi latina! spuse Nicolae.

– Vorbesc foarte bine limba română, deoarece am făcut şcoala primară în această limbă, fiind limba naţională şi limba germană, eu fiind de această etnie. La şcoala catolică vorbeam în germană, dar am învăţat şi limba franceză, ca limbă străină. Când eram însă copii, eram toţi de etnii diferite şi ne jucam împreună întotdeauna. Astfel, am învăţat cu toţii să conversăm şi în rusă, şi în poloneză, şi în ucraineană şi chiar şi în idiş. Aşa ne înţelegeam mult mai bine între noi, dar şi cu părinţii tuturor. Ne folosea acest lucru şi când mergeam la prăvălia evreilor, căci ne puteam adresa în limba lor, şi la frizeria ucraineanului, la cinematograful rusului, căci acela este mai aproape de noi sau la poştă unde funcţionara era o poloneză. Cernăuţiul este un spaţiu internaţional din acest punct de vedere. Am învăţat să ne respectăm unii altora limba, etnia, dar şi religia. Să ne respectăm şi să ne iubim! explică tânăra.

 

Dansul se termină şi Nicolae o conduse pe Elisa la loc.

– Tată, el este Nicolae, activează în armată şi este licenţiat în filozofie! spuse Elisa.

– Aaaa, în armată! Mă numesc Heinrich Hensel, se recomandă bărbatul. Ea este soţia mea, Gertrude. Şi eu am fost ofiţer, la Curtea împăratului din Viena. Când am ieşit la pensie, m-am retras aici, în Cernăuţi. M-am căsătorit şi acum am o mică afacere, o fabrică de alcool medicinal.

 

Nicolae observă că doamna Gertrude era mult mai tânără decât domnul Hensel.

– Fratele meu a rămas însă la Viena. Şi fiul său, nepotul meu este acolo un avocat renumit, continuă domnul Hensel. Dar, cu criza aceasta, completă Gertrude… nepoţii mei, Peter şi Johannis au plecat peste ocean, tocmai în Canada…

– Îmi permiteţi să vă mai vizitez fiica? întrebă Nicolae.

– Desigur! acceptă bătrânul domn.

– Acesta este Mihai! spuse Helga venind rapid spre grup. Ne invită la susţinerea licenţei sorei lui, Anastasia, la universitate. Veniţi şi dumneavoastră, domnule Bratu? întrebă Helga pe Nicolae.

– Desigur! Chiar îmi face plăcere! răspunse bărbatul.

 

A doua zi, Nicolae luă toţi banii de soldă şi se opri la florăria din centrul Cernăuţiului. Intră şi spuse băiatului care vindea florile:

– Doresc să comand trandafiri roşii!

– Câţi doriţi? întrebă tânărul vânzător.

– De toţi banii aceştia! şi Nicolae întinse banii de soldă. Vă rog să-i trimiteţi la următoarea adresă: Wagnergasse nr. 13, domnişoarei Elisa Hensel, împreună cu acest plic.

 

Vânzătorul a trimis urgent pe băiatul care trimitea florile, la adresa menţionată. Acesta ajunse în zece minute cu trandafirii în faţa casei, o clădire impunătoare, cu etaj şi bătu la uşă. Apăru imediat Gertrude, mama Elisei. Am primit comandă, să aduc aceste flori la adresa dumneavoastră! spuse băiatul. Şi începu să descarce din trăsură, buchete imense de trandafiri roşii.

– Unde îi duc? întrebă el.

– În sufragerie! spuse uimită femeia.

În câteva minute, camera era acoperită de trandafiri superbi, roşii.

– Oare cine mi i-o fi trimis? întrebă încântată Helga şi se repezi cu nerăbdare spre plicul ce însoţea trandafirii. Pe plic scria cu litere caligrafiate ordonat: „Frumoasei şi gingaşei domnişoare Elisa, de la Nicolae”. Helga înşfăcă cu putere hârtia şi privi încremenită grupurile de versuri ce o acopereau.

– Cum, pentru Elisa sunt? Nu sunt pentru mine? Eu sunt mai frumoasă, eu trebuia să primesc florile! Şi ţi-a scris şi-o poezie! Mie nu mi-a scris nimeni niciodată vreo poezie! spuse tânăra mânioasă.

– Lasă Helga, nu te supăra, o să primeşti şi tu trandafiri! o consolă blând Elisa.

– Tu ce te bagi! N-am nevoie de consolările tale. Nimeni nu-i ca mine! spuse Helga din ce în ce mai nervoasă şi izbucni în hohote de plâns.

 

Din ziua aceea, Elisa a primit în fiecare zi câte o floare de la Nicolae. A doua zi, Nicolae veni în vizită la familia Hensel. Casa familiei, cu etaj, era mărginită de case elegante cu două şi trei etaje, pe o romantică stradă pietruită. Era cunoscută a fi un loc popular pentru procesiuni de nuntă. Era prânzul şi familia îl invită la masă.

– Rămâneţi la noi la masă, domnule Bratu! spuse Gertrude politicoasă.

 

În sufrageria imensă, cu mobilă de lemn sculptată, o masă lungă trona în mijlocul încăperii. În faţă era un tablou mare, cu o pictură ce reprezenta o pereche – un ofiţer cu poziţie şi costum impozante, cu o sabie lungă şi strălucitoare şi o doamnă elegantă cu o pălărie enormă şi umbreluţă. Era domnul Heinrich şi doamna Gertrude, când erau mai tineri.

 

Gertrude pregătise feluri variate – supă de pui, friptură de porc cu cartofi prăjiţi şi salată de roşii şi castraveţi iar ca desert, un tort imens de ciocolată, cu flori din frişcă, dispuse pe partea sa superioară.

– Facem cumpărăturile la „Elizabethplatz”, bazarul alimentar din apropierea Pieţii Teatrului, spuse Gertrude. A fost numit aşa în onoarea împărătesei austriece Elisabeta, completă ea, considerând că este nevoie de astfel de lămuriri.

– Şi ce gânduri de viitor aveţi? îl întrebă Heinreich pe Nicolae.

– Îmi doresc să fiu profesor de filozofie. Aceasta este vocaţia mea! Criza mi-a încurcat puţin planurile, dar sunt tânăr şi o să-mi ating ţelul. Acum însă, aş dori să mă căsătoresc… aş dori să mă însor cu Elisa, spuse timid tânărul.

 

Se făcu linişte. Părinţii doreau şi ei ca fata lor să se mărite, dar acum, în faţa cererii, erau luaţi prin surprindere. În această perioadă, cu criza, erau şi ei în impas. De curând, guvernul Iorga tăiase şi pensiile, lucru care îi afectase puternic. Afacerea cu alcoolul medicinal se dusese de râpă şi pensiile ajunseseră singurul venit curent. Care acum nu mai era…

– Dar Elisa este foarte tânără. De abia a ieşit de la Şcoala Catolică de Maici.

 

În Cernăuţi, fetele de familie urmau această şcoală, să înveţe să se pregătească pentru căsătorie – învăţau limbi străine, să converseze, să cânte, să brodeze, să coasă, să gătească…

– Trebuie să aibă dotă pentru a se căsători cu un ofiţer! spuse Gertrude. Noi avem o casă cu grădină cumpărată lângă Cernăuţi. Aceea i-o vom da ca dotă!

– Îmi permite-ţi să o invit pe Elisa, la o plimbare prin parc? O voi aduce-o înapoi într-o oră, se adresă Nicolae către părinţii fetei.

– Desigur, răspunse Gertrude.

 

Parcul era aproape de casa Elisei. Un parc fascinant, pictat în nuanţe de verde, rod al vegetaţiei abundente şi alb pur, al băncilor, coşurilor de gunoi, al construcţiilor şi anexelor, vopsite toate într-un alb imaculat. Iar Nicolae cu costumul său de militar şi Elisa cu rochia sa de culoarea ghioceilor de primăvară se sincronizau perfect cu cadrul.

 

Tinerii se aşezară pe o bancă, sub un salcâm încovoiat, cu o coroană expandată de frunze, ca o imensă umbrelă de soare. În faţa lor, trona un copac maiestuos, cu formaţiuni lemnoase ciudate, ca nişte trompe de elefant. Când era privit, copacul parcă avea ceva magnific în el. Părea că transferă  şi admiratorilor săi, o părticică din măreţia sa. Ieşea în evidenţă printre nişte tuie înalte şi bătrâne, cu tulpina cheală pe aproape un metru, smotocite de vreme, cu crengile lungi lăsate în jos, ca nişte sălcii, care tind să se usuce dar care emană totuşi un farmec aparte. În dreapta, un rând de salcâmi tineri, abia crescuţi, stăteau aliniaţi ca soldaţii în pluton. 

 

Ciripitul drăgălaş al păsărelelor, presărat din când în când cu triluri melodioase avea un farmec aparte. Din depărtare se auzi cântecul suav al unui cuc. Dar magnetismul miraculos al parcului se datora tufelor de trandafiri de la roşul purpuriu al sângelui şi dragostei, la albul curat al nevinovăţiei şi sincerităţii. Nicolae rupse un trandafir roşu şi-i prinse Elisei în păr. Frunzele copacilor fremătară ordonat sub mângâierea blândă a vântului. Nicolae avu senzaţia că parcul se transformase într-un tărâm magic, al cuplului primordial.  

 

Amândoi nu scoteau nicio vorbă. Deşi de obicei erau firi sociabile, Nicolae şi Elisa, nu erau prea vorbăreţi de fel. Vorbeau numai cât era necesar şi atunci când trebuia. Dar parcă tocmai limbajul misterios al tăcerii îi unea acum cel mai mult. Le unea sufletele, le unea inimile, pentru totdeauna. În faţa lor, se contura imaginea a doi corcoduşi filiformi împletiţi în mod miraculos sub forma unei porţi de trecere. Alături, unul curbat, cu o corolă abundentă, îi străjuia…

 

La întoarcerea spre casă trecură pe lângă teatru. Teatrul din Cernăuţi era o clădire impresionantă, realizată sub influenţa Şcolii de Arhitectură de la Viena.

– Mergem sâmbătă la un spectacol? întrebă Nicolae, iubitor de cultură, ca-ntotdeauna, bucuros să vadă un nou spectacol, dar în acelaşi timp şi într-o companie plăcută.

Ajunseră curând în Piaţa Centrală. În mijlocul ei, trona nestingherit Monumentul Unirii, inaugurat în 1924 la Cernăuţi în prezenţa familiei regale.

 

*

Nunta avu loc rapid, fără prea multe pregătiri. De fapt Nicolae nu a fost niciodată sclavul formalităţilor. Nici Elisa nu era cu fumuri, ca sora sa Helga. Pentru cei doi, dragostea era lucrul cel mai important. Tot acest spectacol de faţadă nu avea nicio valoare pentru ei. Erau valoroase doar sentimentele…

 

Rămaseră în Cernăuţi, la părinţii Elisei. În casa cu grădină, pe care o primise Elisa ca dotă, nu reuşiră să locuiască. O vizitau numai din când în când. Tatăl Elisei muri curând. Nu a rezistat stresului afacerilor din timpul crizei. Nicolae era omul studiului, al cărţii. Cariera militară nu era pentru el, dar o executa totuşi fără a i se părea o corvoadă, pentru că era o persoană sportivă, rezistentă la efort fizic. Elisa rămase însărcinată imediat şi după nouă luni de căsătorie dădu naştere unui băieţel frumos foc, Mircea, dar care se îmbolnăvi rapid încă din primele zile de viaţă şi muri. După un an, născu din nou, prematur, o fetiţă, plăpândă şi sensibilă, care semăna foarte bine cu Nicolae.

 

Elisa era foarte pricepută la treburile casnice. Avea o inteligenţă practică ieşită din comun. Învăţa repede orice presupunea îndemânare. Dacă vedea un om reparând ceva, imediat putea să facă şi ea acest lucru. În acest mod, tot ce se strica în casă era remediat fără probleme – instalaţiile electrice, aparatele. Îi plăcea să gătească, să lucreze câte ceva şi să cânte, mai ales melodia „Cernăuţi, schöne Stadt”. Asculta sfaturile primite şi învăţa orice era util, de la oricine…

– Dacă te speli pe dinţi în fiecare zi, îţi vei păstra dantura intactă! Bunica mea a murit cu toţi dinţii în gură, pentru că se spăla cu sare zilnic, spunea ea fetei sale.

 

*

 

Într-o zi de sfârşit de iunie al anului 1940, Nicolae era cu plutonul chiar pe malul Prutului, când a început să se tragă focuri asupra lor. Au fost luaţi pe nepregătite. Fiecare fugea încotro vedea cu ochii. Nu se mai vedea nimic! Numai gloanţe, praf, ţipete disperate… Când se termină totul, Nicolae era într-o văgăună – ca o peşteră, săpată miraculos în lut, de natură, în malul Prutului – lângă un civil, un cioban din sat.

– Doamne, dar cum aţi scăpat! Aţi trecut apa pe bârna asta, pe care nu poate un om, să o treacă în mod normal! V-am văzut de când au început să tragă şi nu mi-a venit să cred ochilor. Aţi parcurs-o în viteză, de parcă aţi fi zburat deasupra apei. Uite ce face frica din om! exclamă ciobanul.

 

Nicolae privi bârna şi se gândi că, într-adevăr, acum, nu ar putea să meargă pe ea. Doar un echilibrist de la circ, după multe exerciţii, ar fi putut executat aşa ceva! În plutonul lui era mare prăpăd. Toţi erau însă mulţumiţi că scăpaseră cu viaţă. Văzuseră moartea cu ochii. Doar câţiva erau răniţi. Comandantul îi anunţă imediat:

– S-a semnat pactul  Molotov-Ribbentrop! Basarabia, Bucovina şi ţinutul Herţei nu mai fac parte din România, sunt cedate! Vin ruşii peste noi! Avem ordin să ne retragem cu batalionul imediat. Anunţaţi-vă  familiile şi plecaţi urgent! Părăsiţi Cernăuţiul!

 

Nicolae fugi rapid acasă. Era îngrijorat pentru Elisa şi pentru fiica sa. Dar acestea aflaseră deja vestea şi împachetau de zor lucrurile.

– Vin ruşii! Sunt la câţiva kilometri! Se văd deja, se auzeau de afară strigăte disperate.

– Dar unde mergem? întrebă Gertrude speriată.

– Veniţi la mine, în Timişoara! Este un oraş cosmopolit, ca şi Cernăuţiul! O împletire armonioasă de diferite naţionalităţi, religii. Oamenii sunt la fel de buni, sociabili şi de toleranţi unul faţă de celălalt! Satul meu este la câţiva kilometri depărtare. Iar rudele mele sunt foarte primitoare.

 

Bagajele erau aproape gata. Aveau însă foarte multe obiecte, moştenire de familie, care reprezentau trecutul acesteia… la care trebuiau să renunţe, pe care trebuiau să le lase în urmă…

– Haideţi mai repede! Lucrurile nu mai au acum nicio valoare! Viaţa este cea mai importantă! spuse Nicolae, mai ales că i se demonstrase acest lucru pe deplin, în urmă cu câteva ore.

Elisa avea multe obiecte de care o legau diferite amintiri. Era greu să le selecteze. Dar era în acelaşi timp, atât de speriată, încât luă ce i-a venit la îndemână şi ce a considerat că este absolut necesar.

 

***

 

În Timişoara ajunseră dimineaţa. Oraşul era deosebit de curat, cu multe zone verzi. Merseră întâi la Teodor, fratele lui Nicolae, care locuia pe bulevardul central. Nu se puteau caza însă aici. Cu Nicolae nu veniseră doar Elisa şi fiica. Erau şi Gertrude, mama acesteia, Helga şi soţul acesteia. Au plecat atunci cu toţii, la ţară.

 

În sat era agitaţie mare.

– Vine Nicu-a popii cu nemţoaicele! se anunţau între ei sătenii.

Şi ieşiră în drum, să vadă şi ei doamnele. Nu mai văzuseră până atunci îmbrăcăminte atât de elegantă, occidentală şi mobilă stil cu încrustaţii atât de frumoase. Rudele cu bănet îşi puseseră în gând, la vederea acesteia, să posede şi ele pe viitor aşa ceva. Şi viitorul, prin deportarea în Bărăgan, chiar le-a facilitat dorinţa de a ajunge curând stăpâni, peste mobila dorită.

 

Era greu pentru un om care a trăit toată viaţa la oraş, să ajungă deodată la ţară. Dar Elisa era o luptătoare. Pentru fiica sa ar fi făcut orice sacrificiu! Curând, Nicolae îşi găsi un post de profesor de filozofie în Timişoara. Nu au stat însă mult timp liniştiţi. Căci s-a dat ordin de deportare în Bărăgan pentru refugiaţi şi moşieri şi au trebuit să părăsească Timişoara.

 

***

Epilog

 

După plecarea din Cernăuţi, fire optimistă, Elisa – ca toţi foştii locuitori ai Cernăuţiului – a încercat toată viaţa să regăsească farmecul oamenilor şi locurilor pierdute. Nu a reuşit însă. Elisa şi Nicolae au fost împreună până în ultima clipă. Nicolae a rezistat tuturor problemelor prin scris. Scrisul a fost cel care l-a întărit, l-a făcut să reziste epocii comuniste, deşi nu a putut să-şi publice niciodată lucrările, datorită regimului. Ultimii ani, a trebuit să lucreze ca bibliotecar – „om al cărţii” ca Lucian Blaga, cum se consola el. Scria zilnic şi faptul acesta i-a menţinut mintea şi inima mereu tânără, până la sfârşitul vieţii. Elisa, deşi mult mai tânără decât el, l-a urmat imediat. După atâţia ani petrecuţi împreună cu soţul său, deşi locuia cu fiica şi nepoatele nu a mai rezistat mult. A fost marcată şi de moartea fratelui ei mai mic Anton, la care ţinea cel mai mult, deoarece era foarte bun la suflet, comparativ cu Alwin, care era foarte egoist. 

 

Cu verii Peter şi Johannis nu a mai corespondat. Securitatea i-a interzis orice scrisoare venită sau primită de peste ocean. Ultima scrisoare o anunţa însă că cei doi îşi împliniseră visul – aveau fiecare ferma proprie. Lucrau însă prea mult şi nu au reuşit niciodată să se căsătorească şi să aibă urmaşi. Unchiul, avocat în Viena, singura rudă din Austria rămasă în viaţă, a fost vizitat de mai multe ori de Anne, fiica lui Alwin, care devenise profesoară de germană şi lucra şi ca translator uneori, ceea ce-i facilita călătorii în străinătate. Nici el nu s-a căsătorit niciodată şi nici copii n-a avut. Pe verii rămaşi în Cernăuţi, – care este acum în Republica Moldova – care n-au vrut să-şi părăsească casele şi grădinile, i-a mai revăzut o singură dată, când au venit după treizeci şi cinci de ani, împreună cu soţiile, în vizită, în România…


Despre Cornelia PAUN

profesor doctor, scriitoare, jurnalistă membră a Presei Internaţionale Cornelia PĂUN - cu pseudonimul Cornelia Păun Heinzel, după numele bunicii din partea mamei care provenea dintr-o familie austriacă – tatăl bunicii a fost ofiţer la Curtea Împăratului de la Viena, s-a născut la Braşov şi este profesor doctor, scriitoare, jurnalistă membră a Presei Internaţionale, filolog, fiind prima femeie doctor in Roboţi din România. Fiica inginerului electronist C.F.R. Dumitru Păun şi a profesoarei de limba română Oltea Aglaia Păun (născutăBejenaru). Păun Cornelia este profesor doctor inginer, cu titlul de Doctor în Roboţi Industriali, din 1998, al Universităţii Politehnice Bucureşti - cu toate examenele cu zece - Master în Management şi Evaluare Educaţională, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Bucureşti şi Master în Didactica Disciplinelor Filologice, Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti, licenţiată și șefă de promoție în Filologie, Limba şi Literatura română - Limba şi Literatura franceză, Facultatea de Litere. A fost admisă a doua şi a absolvit printre primii, în 1986, secţia T.C.M, Facultatea T.C.M. a Universităţii Braşov, având și repartiție guvernamentală dublă în învățământul superior și cercetare, domeniu în care a lucrat de atunci până în prezent, în calitate de cadru didactic. Este şi inginer specializarea Transporturi, Universitatea Politehnică Bucureşti. A mai absolvit trei cursuri postuniversitare la: Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, specializarea Metode moderne în Psihologie Specială şi Universitatea Politehnică Bucureşti, Metodică. A fost admisă în 1990, printre primii, la Facultatea de Matematică, Secţia Informatică, curs de zi, a Universităţii Bucureşti, transferându-se apoi la Brașov, deoarece a primit conducerea institutului de cercetări (1991-95), fiind şi cadru didactic universitar. În 2010 a câştigat o bursă Goethe Institut, München, Germania, specializarea “Multimedia-Führerschein DaF”: Das Internet als Quelle für Materialien und Projekte (Kommunikationsprojekte im Unterricht; Das Internet als Quelle für Arbeitsmaterial; Übungen und didaktisiertes Material aus den Internet; Internet projekte planen und dürchführen). În perioada 2007-2013 a fost EXPERT FORMATOR al Ministerului Educației în Management Educațional în cadrul programului Profesioniștii în management educațional. A fost mentor de practică pedagogică pentru studenţii Universității Politehnice, referent științific alături de: Prof. Dr. Constantin Ispas, Prof. Dr. Alexandru Dorin, la “Sisteme flexibile de producţie”, „Îndrumar de laborator pentru uzul studenţilor”, de Prof. Univ. D. Catrincaş ; alături de: Prof. Dr. Constantin Ocnărescu şi Conf. George Adir, la cartea curs universitar Iniţiere în Mecanisme şi Organe de Maşini cu asistare CAD/CAM/CAE,de M. Neacşa,Spiridon Biografie Cornelia Păun s-a născut la Brașov, tatăl fiind inginer electronist la Regionala Căi Ferate Brașov și mama profesoară de limba română. În școală a fost întotdeauna premianta întâi și olimpică la matematică. A absolvit Colegiul „Dr. Ioan Meșotă” din Brașov, secția de Matematică Fizică, la care a fost admisă luând la concursul de admitere nota 10 la proba de matematică și 9,50 la limba română, cea mai mare notă la această probă. Ca elevă a fost anual premiantă și olimpică la matematică. Dragostea pentru cărţi a moştenit-o de la bunicul său, din partea mamei, profesor de filozofie (fiu de preot) şi de la mama sa, profesoară de limba română. Când a mers la şcoală la şase ani, deja citise toate cărţile din casă, care erau foarte multe şi care aveau ca autori cei mai renumiţi scriitori din literatura universală. Bunicul său cunoştea limba greacă veche, limba latină, limba franceză, limba germană, limba italiană, limba spaniolă şi spre sfârşitul vieţii a învăţat singur limba engleză. A învăţat de mică limba germană în casă, de la bunica din partea mamei, Elsa Heinzel, care provenea dintr-o familie austriacă cu tatăl fost ofițer la Curtea Împăratului de la Viena. Păun Cornelia a debutat ca scriitoare în Revue de culture, critique et imagination „Asymetria”, Franţa, Paris, ca poetă şi colaboratoare în cadrul Magazinului cultural și de informație „Agero-Stuttgart” Germania şi al Agenţiei de Presă Nurenberg. Este membru al presei internaţionale, al Uniunii Scriitorilor Mondiali Hispanici şi al “Poetas del Mundo”, laureată a Premiului Literar Internaţional Naji Naaman 2017, pentru creativitate şi membră de onoare a Casei Naji Naams, fiind prezentă în nouă Antologii ale scriitorilor şi poeţilor din întreaga lume, internaţionale, editate de străini, patru editate de români, în enciclopedie USA, în Antologia de literatură americană care reuneşte cei mai prestigioşi scriitori şi poeţi din toate ţările lumii, într-o Antologie a scriitorilor cu premii literare internaţionale, 2017, editată în limbile: engleză, spaniolă, franceză şi arabă. A fost redactor colaborator la un ziar cotidian românesc și este colaborator permanent la diferite reviste și publicații străine din străinătate, publicând în fiecare număr, în şaisprezece reviste de cultură de prestigiu, reviste universitare de literatură din Spania, din U.S.A. şi din ţări ale Americii Latine: Argentina, Columbia, Chile, El Salvador, Mexic, Venezuela, Peru, etc. din Malaezia, din India şi trei din Canada. Este publicată în aproximativ cinci sute de publicaţii, dintre care peste două sute de reviste străine din străinătate, peste cincizeci de reviste din România, în publicaţii din diaspora iar unele scrieri au fost selectate pe bloguri de către fondatorii acestora pentru activităţi educaţionale în cadrul probelor de examene, concursuri sau la manifestări culturale, literare, istorice. Texte traduse în limbile engleză şi spaniolă au fost selectate de către unii specialişti, ca studiu la orele de limbă şi literatură spaniolă sau în cadrul unor activităţi didactice, culturale, religioase, din ţări aparţinând spaţiului hispanic şi Statelor Unite ale Americii : - în opt reviste literare franceze din Franţa, nouă reviste de cultură italiene din Italia şi un ziar cultural italian, într-o revistă de literatură universitară din U.S.A., în cinci magazine literare din U.S.A., în International Literary Magazine & Academic Journal of English Literature, într-un magazin literar internaţional din Danemarca, într-o revistă de literatură din Marea Britanie şi una Internaţională de cultură din Belgia, în ziarul naţional albanez, în trei reviste de literatură internaţionale din India, într-o revistă internaţională de literatură din Bangladesh, într-un jurnal literar indian, în revista internaţională a scriitorilor din Insulele Caraibe, Trinidad, Tobago, în Agenţia Albaneză de Presă, în publicaţii internaţionale din Estonia, din Islanda , din Albania, şase din U.S.A. , într-o revistă de poezie din Vancouver, Canada & China, într-un jurnal de artă din Mauritius, într-o revistă literară Hawaiiană, într-o revistă literară şi într-un jurnal de ştiri din Republica Moldova. - în reviste de cultură din diasporă: din Noua Zeelandă, din Irlanda, din U.S.A., din Canada, din Germania, din Franţa, Australia - în peste treizeci de reviste de cultură şi ziare din România. Poemele scriitoarei Cornelia Păun au fost traduse de personalităţi culturale din întreaga lume în: franceză, germană, engleză, italiană, japoneză, rusă, arabă, portugheză, olandeză, suedeză, greacă, catalană, persană, turcă, polonă, letónă, cehă, maghiară, sârbă, búlgară, albaneză, slovenă, azeră, georgiană, aromână, chineză, indiană, ebraică, kurdă, urdu, macedoneană, coreană, vietnameză, malaeziană, în idiomul shana din Zimbabwe, etc. iar povestirile au fost traduse şi publicate în reviste de cultură sau de literatură străine în : spaniolă, arabă, franceză, engleză, rusă, italiană, greacă. Cărți de specialitate publicate: A publicat primul “Manual al calității unei unități de învățământ” şi şase cărţi de specialitate: „Contribuții la cercetarea elastodinamică o mecanismelor roboţilor industriali ”, Teza de doctorat, Editura Universității Politehnice București, 1998, “Proiectul la discipline tehnice”, “Teste de Organe de mașini și mecanisme pentru Bacalaureat”, “Metoda jocurilor în învățământ”, “Contribuții la cercetarea elastodinamică o mecanismelor roboţilor industriali”, rezumatul tezei de doctorat, Editura Universității Politehnice București, 1998 şi peste două sute de articole de specialitate în ţară şi străinătate. Literatură: A publicat un volum bilingv de proză scurtă "El cartero nunca más llama dos veces" o "Sueños ... sueños ... sueños" / "Poştaşul nu mai sună de două ori" sau "Visuri… visuri… visuri…" şi altele sunt în curs de apariţie: “El laberinto de las enigmas”, “The Transatlantic Dreams”, “Η στροφή του πεπρωμένου”,“Amour criminal” . Despre Cornelia Păun Heinzel au scris : 1. Redactor şef Dr. Marian Ghervan, în “Revista de Literatură română”, 2016: „CORNELIA PĂUN HEINZEL este scriitoarea care cu sensibilitate și realism întregește cu arta sa literară spiritualitatea culturală românească.” Narațiunea în proza scriitoarei Cornelia Păun Heinzel este prezentată la persoana a treia, generând obiectivitate și detașare, o aparentă neimplicare, ca aceea a unui reportaj. Modul personajelor de a gândi și a se manifesta, ambianța în care se manifestă, faptele relevante care le caracterizează, ascund fațetele multiple ale realității dincolo de care resimți extrem de subtil implicarea autoarei, chiar o anume feminitate. “Dragoste de Cernăuți”, deși este o povestire, ne pare fi un roman, desigur un micro roman, fiind una dintre puținele proze din literatura română dedicată zonei Cernăuțiului ce era parte a regatului Moldovei condus de Ștefan cel Mare, teritoriu străvechi al românilor moldoveni, acum aflat în componența Ucrainei….” 2.. Profesor Universitario USA, Escritor, periodista, editor Juan Alborná Salado, PhD en Literatura Creativa, Maestría en Español y Literatura (Universidad George Mason); o Licenciaturas, en Ciencias Políticas y en Periodismo (St Thomas University); Diploma como Especialista en Literatura Comparada (BIU); Diploma en Literatura Inglesa (Oxford College ODL); Diploma en Radiodifusión (Miami-Dade Community College), doctor en Literatura (Warnborough College, Reino Unido e Irlanda) en “REVISTA LITERARIAS “, 2015: La presentacion en “Primera plana“ del libro de la escritora internacional Cornelia Păun Heinzel: "El cartero nunca más llama dos veces" o “Sueños...sueños...sueños..." Profesor Universitario Ph. D. U.S.A, Juan Alborná Salado, periodista y escritor profesional, Director and Editor de la Revista Literarias, Five University Degree - PhD en Literatura Creativa, Maestría en Español y Literatura (Universidad George Mason); o Licenciaturas, en Ciencias Políticas y en Periodismo (St Thomas University); Diploma como Especialista en Literatura Comparada (BIU); Diploma en Literatura Inglesa (Oxford College ODL); Diploma en Radiodifusión (Miami-Dade Community College), doctor en Literatura (Warnborough College, Reino Unido e Irlanda) : El Prólogo del libro El laberinto de los enigmas, de la Máster de las Letras Dra. Cornelia Paun. Mi despegue sobre la colección de relatos del libro de Cornelia Paun: “El laberinto de los enigmas”, se remonta al trascendente literario subyacente de la escritora, que ella aplica en sus cuentos, y que es profundamente maximalista, o sea, que describe, analiza y sitúa el todo de su obra en una categoría posmodernista. La escritoraemplea a fondo una elaboración máxima de detalles, y figuras retóricas de dicción, y pensamiento, que en este último caso se basan en el significado de palabras o frases para expresar ideas de manera especial. Estos recursos del arte de ficción literaria han enriquecido sus relatos y los categorizan fuera de la común narrativa literaria corta. El maximalismo en literatura fue creado y acuñado por James Wood, que afirmó que era un género semejante al Realismo Mágico. Pero, debo señalar y ampliar, que como sucede en estas narraciones de Paun, ella las hace más completas por la ampliación de detalles y empleo de figuras de dicción que proporcionan a los relatos de esta obra una categoría narrativa superior. Los que utilizan el maximalismo narrativo, armados de figuras literarias de dicción y de pensamiento, han creado obras maestras novelísticas y de relato corto como nuestra poeta y narradora. Sus títulos relatores lanzan inmisericordemente al lector en un espacio de la literatura que es de un abolengo narrativo que solo los mejores escritores como ella son capaces de pertenecer. La resonancia retórica de sus ficciones posee tal fuerza sociológica que a veces creo, leyendo sus relatos, que se trata de un culto narrativo surgido de un hechizo intelectual y físico por su enorme carga humana social e individual. Cornelia Paun, con su sensibilidad narrativa femenina, ha elaborado esta colección en el ámbito de un nuevo despertar psicológico y literario, que proyectan la naturaleza cultural de la propia escritora y poeta hacia un campo universalista histórico más allá de los de un simple nacionalismo narrativo. Y es que los grandes escritores experimentaron ese maximalismo por sus detalles y figuras retóricas, que existía antes de ser descubierto, catalogado y explicado por James Wood. Shakespeare, Cervantes, la generación del Siglo de Oro de España, el Boom Latinoamericano, más los plumíferos recientes, han explorado profundamente en ese mundo inicialmente desconocido, muchas veces sin saberlo, la grandiosidad realística del maximalismo literario. Y la maestra de las letras Cornelia Paun, por su fuerza social/literaria narrativa, y los relatos de su obra maestra ha logrado ascender hacia cotas superiores de la literatura. No dudamos que, en algún momento, Cornelia Paun, por la calidad de su pluma reflejada en sus obras, sea galardonada con otro de esos finísimos e internacionales trofeos de arte literario que inequívocamente ella tanto merece. 3. Georges Voisset, France - universitaire français, professeur de littérature comparée à l’Université des Antilles et de la Guyane, écrivain, traducteur, essayiste, critique littéraire, essayiste, auteur d’une douzaine d’ouvrages et de nombreux articles, en revue septembre 2013: "Păun Cornelia est une professeure, poètesse et écrivaine roumaine. Elle a fait ses débuts en écriture dans les revues de critique et de création Asymetria (France), Agero-Stuttgart (Allemagne) et Les Pages Francophones (Roumanie). Elle est présente dans une anthologie de poètes roumains contemporains, Méridien Lyrique". 4. Scriitorul Nicolae N. Negulescu - Licenţiat în Regie Cinematografică şi artă fotografică, studii în filosofie metafizică, filosofie orientală, istoria religiilor, mitologie, autor de filme documentare de scurt metraj, membru al Academiei americano-române de Arte și Științe – ARA.Din 2010 este vicepreşedinte al Filialei Oltenia Craiova a Ligii Scriitorilor din România, redactor-şef al revistei de cultură “Literaria”, fondator, director şi redactor-şef al revistelor de cultură universală “Constelaţii diamantine”, “Regatul cuvântului” şi “Sfera Eonică”: “ El labirinto de las enigmas “ / “ Labirintul enigmelor “ în reviste, 2017 : Sub acest titlu misterios ( amprentat cu premeditare de combustia simbolică a Mitului Labirintic, ca termen referențial, chemat să semnifice prin intensificarea enigmatizării determinărilor faptice, și devenit comun pe harta barocului ) dar cu un stil narativ lucid, susținut de o remarcabilă forță evocatoare, erudita scriitoare Cornelia Păun (Cornelia Păun Heinzel) ne prezintă în lumina unui cod cultural elevat o nouă culegere de povestiri, care prin proiecțiile lor auctoriale deschid un complex orizont psihologic; un adevărat labirint epic (ca materie de cugetare ) ce comportă pe diferite registre numeroase ipostazieri spirituale. Titlul reflectă și angajarea într-un program hermeneutic, menit să exprime semnificațiile mesajelor ; de unde convingerea că, autoarea își recunoaște și vocația exegetică. Cu alte cuvinte, aplicarea formulei de lucru în discuție conduce lectorul spre înțelegerea nucleului tematic din însuși actul construcției modelatoare. Mai mult chiar : această înțelegere devine manifestare a propriei noastre posibilități de trecere înțelegătoare prin limpezimea descrierii actului existențial. De aceea, întâlnim pe traseele textuale coincidențe și identificări ontologice. Din această perspectivă, clarificarea sensurilor favorizează depășirea polisimboliei prin raportare la intenția care a prezidat elaborarea textului. Cum ? Tocmai prin vitalitatea profundă a suprasensului esențial, operativ, din matricea lingvistică, care-şi cunoaște bine identitatea verbală. Natura intențională a gândirii scriitoricești din demersul ontologic al operei se concentrează pe sfera relațiilor interumane, revelând astfel percepției virtutea ei de fundament al contactului naratoarei cu lumea valorilor. Tematica variată este însărcinată cu plenitudinea regăsirii fenomenelor contemporane din stratul superior al existenței vii : o demonstrează încărcătura predicatelor antropologice din ţesătura textelor ; însă în dimensiunea lingvistică, suita de verbe energice orientează, configurează și potențează seria acțiunilor. Fiind deci operație de expresie, limbajul scriiturii obiectizează, proiectează, fixează ceea ce fără ea ar rămâne închis în experiența conștiinței solitare. Fiecare personaj constituie și reconstituie ( prin suflul primit din centrul procesului creator ) aspecte, trăsături, particularități definitorii ale propriei individualități, adică are o unicitate adecvată exprimării existentului. Fericită deschidere semiotică, zic, derulată în limitele prezenței pentru a legitima opera ! Dar vocea exploratoare ce desemnează prezentul, urcă și în timp, recompunând trecutul, printr-o constelație de scene, de indici, de cuvinte, tot mai deschis către ecourile memoriei. O regăsim aici pe scriitoarea care cuprinde lumea tinereții cu o privire exactă și proaspătă. Trăsătura fundamentală a artei sale narative o descoperim în sondarea profunzimilor conștiinței și în esențializarea Ființei de pe tensionatele cărări ale existenței. Și ar mai fi ceva : pentru demnitatea expresiei, autoarea infuzează cu inedit maxima sensului ; iar în succesiunea episodică, pasajele modelate au autencitate formulată, nu informulată. Sigur că, la o atentă examinare a cazurilor peregrinate pe calea nesfârșită a umanizării omului, sesizăm și o exaltare narativă : cum ar fi în primatul afectului ce se manifestă în simbioze curtenitoare, cavalerești, dominate simultan de accente puse pe aspirațiile intelectuale, or în surprinderea în contrasens dual a Erosului împătimit, cu a sa vrajă izvorâtă din voluptatea păcatului. “ El labirinto de las enigmas “ / “ Labirintul enigmelor “ este o carte revelatoare și ambițioasă în forme narative, purtătoare a unor veritabile raze de lumină, care se înscrie cu vocație artistică într-un vast dar estetic câmp vizual. 5. José Antonio Hervás, profesor, poeta, editor, phyician, España, en Revista de Literatura "Relatos, Poemas, Novelas", 2013: „Escritora Cornelia Paun , poeta de fama y prestigio internacional nos dedica esta selección de textos de su obra literaria.” „El Shock es un relato que se lee desde el principio con una verdadera atención subyugado por las descripciones arquitectonicamente decadentes de Bucarest para terminar en un episodio desgarrador. Del otro relato, "Amor de Cernauti" , es sencillamente fascinante como describe el ambiente de esa ciudad.„ 6. Manuel Tiberio Bermudez, Jefe de Prensa Escritores Columbia, periodista, escritor, en Revista internacional de criterio actual “Redyacción”.Colombia, 2015 : “La presentación del libro "El cartero nunca más llama dos veces" o „Sueños...sueños...sueños..." de la escritora rumana de fama y prestigio internacional Dra. Cornelia Păun Heinzel” “Se ha publicado el volumen bilingue Español-Rumano de prosa corta con el título "El cartero nunca más llama dos veces" o "Sueños...sueños...sueños..." de la escritora rumana de fama y prestigio internacional Dra. Cornelia Păun Heinzel…” 7. Juan Antonio Pellicer Nicolás, poeta, escritor, editor, Espana, presidente de Asociación de los Escritores de la Región de Murcia, en 2014, académico de la Academia Internacional de Ciencias, Tecnología, Educación y Humanidades, director de los programas de radio, miembro Honorario de Naciones Unidas de Letras, delegado de la delegatión Sureste de la Unión Nacional de Escritores de Espana poeta, escritora, editor, en 2014 Presidente de la Asociación de los Escritores de la Región de Murcia, Delegado Regional de la Unión Nacional de Escritores de España para la Región de Murcia en prestigiosa revista Espana, 2014 : “la escritora rumana de fama internacional y colaboradora de la revista Dr. Cornelia Păun Heinzel “ y en prólogo del libro "El cartero nunca más llama dos veces" o „Sueños...sueños...sueños..." , 2015 : “Las propuestas narrativas de la autora tienen una característica común cual es la de dar una visión concisa, profunda e intensa de la realidad. Una realidad que la autora describe de manera elegante y pormenorizada, sumiendo al lector en el imaginario necesario para comprender de manera “casi real” la acción o trama de sus textos. Otra de las características que se desprende de su lectura es el grado de conocimiento que se deduce tiene sobre aquello que pretende trasmitir, ello juega en beneficio del lector ya que en ningún momento este se siente perdido en mitad de textos, antes al contrario, la autora “atrapa” al lector desde la primera línea de relato, lo cual es muy de agradecer logrando de manera sencilla, lo cuál no es nada fácil, captar la atención del lector. En las propuestas leídas: “El shock”, “Universidad-Cuerpo Y”, “Entre dos mundos” y “El amor de Cernauti”, sigue la estructura clásica del relato/cuento: “trama, nudo y desenlace”, logrando contextualizar y recrear escenas verosímiles cargadas de coherencia, sabiendo hacer a modo de sutíl prólogo en uno de ellos, un guiño a los clásicos (V. Hugo y Dante, en sus infiernos terrenales) “las dudas ante la inminente compra de una vivienda”, “los miedos (externos e internos) a los que se tiene que ir enfrentado el hombre”, etc. Es por ello que la propuesta narrativa va logrando acaparar la atención del lector quien, ávido de conocer más, va – de alguna manera- formando parte del relato en tanto en cuanto va re-conociendo a sus personajes, o mejor aún, va viendo en ellos una prolongación de si mismo. Otras características de la obra de Paún que la hacen especialmente atractiva son: la intensidad de sus textos, ricos en matices y figuras metafóricas: “… mi mirada busca con avidez ansiosa este abismo del paraíso de las intersecciones entre las delicadas arcadas elípticas, con las maravillosas vías parabólicas, de las frágiles columnas hiperbólicas sobre las cuales dominan, de un lugar a otro, esferas perfectas… “(extraído del relato El Shock) y la tensión, antes citada, capaz de lograr el interés del lector consiguiendo casi aislarlo de su micro mundo. El éxito, entendiendo por tal la aceptación y valoración positiva del lector, de todo relato -como de alguna manera viene a decir Cortázar- radica en que debe ser antes vivido, sentido e interiorizado por el propio autor. Es él quién hace o debe hacer o convertir las cosas ordinarias en aventuras extraordinarias capaces de abstraer la atención de los lectores. Ahí radica la notoriedad y el atractivo literario de estas propuestas. “ El Shock“ : La autora sumerge al lector en el siempre farragoso mundo que supone la adquisición de una vivienda. Con una trama sencilla, la autora va desgranando los entresijos de la operación. Desde el inicio de la narración la autora contextualiza la escena sabiamente y para ello no duda en recurrir a los grandes del género: V. Hugo y Dante, citando los mundos a los que el hombre, sin conocer, se va enfrentando a la vez que convirtiendo en presa y victima de todos ellos. En “El Shock“ la autora sabe “dibujar” los infiernos terrenales de los que el hombre no puede escapar. Los infiernos terrenales que nos atrapan física y emocionalmente. En definitiva, un magnifico relato, con el suspense propio de la escena que de manera brillante califica la autora como “color gris” en su propia trama. “Universidad-Cuerpo Y“ : La autora narra la trágica vivencia de Camelia en su primera experiencia de una excursión a la montaña acompañada de unos amigos. La protagonista, lejos de “ampararse” en el miedo, propio por otra parte dada la inexperiencia, busca razones para hacer de la dureza de la prueba algo realmente positivo. Queda patente el amor y la sensibilidad del trato hacía su madre y la fortaleza de sus ideas frente a la “seguramente apetecible” proposición del médico la noche anterior al accidente. “Entre dos mundos“ : En este relato, la protagonista vive los momentos entrelazando “realidades”. Camelia tiene una vida interior grande y rica en experiencias y conocimientos de la que se siente orgullosa; pero esa misma fuerza moral e intelectual también tiene su lado negativo, por ejemplo el llevado al plano de la amistad con otras chicas. Su experiencia le había demostrado la envidia que generaba, lo que felizmente para nuestra protagonista deja de ser así cuando conoció a Joana descubriendo que la palabra envidia se había cambiando por la de admiración. Camelia entra en la “revolución” sumida en el pensamiento y la confirmación que todas las personas inteligentes que conocía, también lo eran buenas y generosas. “El amor de Cernauti“ : Una bellísima historia de amor la de Elisa y Nicolás, donde el lector disfrutará con la maravillosa aptitud y actitud descriptiva de la autora. A destacar el realismo narrativo con que la autora va relatando las vivencias de las personas. Sus protagonistas, dos mundos amantes de la cultura y la belleza que quedan unidos definitivamente para siempre quizá por el lenguaje misterioso que supieron “inventar” para si; ese lenguaje del silencio que unió sus almas y sus corazones. 8. Fernando Sabido Sánchez – Poeta, miembro de la Academia Aveirense de Artes y Letras de Aveiro (Portugal), Editor España en prólogo de libro "El cartero nunca más llama dos veces" o „Sueños...sueños...sueños..." y en Antologia, 2013: “ Ante nuestros ojos el libro de relatos de Cornelia Paun, un mosaico de impactantes narraciones de fuerte tensión y angustia. Consigue que el lector viva las situaciones, como si en realidad fuera protagonista, son relatos crudos en los que comprobamos que es imposible romper con nuestro destino. La voz de Cornelia construye pasado y presente de un entorno que le es familiar, los difíciles años del siglo pasado que desembocan sin ausencia de continuidad, en la terrible crisis política y económica actual, vividos por personajes que sobreviven con dificultad, en un ambiente no exento de esperanza, sin la cual, sería imposible construir un futuro. “EL SHOCK“, nos sumerge en un tema de gran actualidad que podría suceder en cualquier país del Centro o Sur de Europa, donde la crisis ha golpeado brutalmente a las capas más vulnerables de la población, los bancos han expulsado de sus viviendas a miles de ciudadanos y conseguir una vivienda digna, es poco menos que imposible, lo que conlleva la aparición de mafias carente de sentimientos que se aprovechan de los desfavorecidos, hasta las últimas consecuencias. “El Shock“ es un gran trabajo literario, mantiene el clímax a lo largo de todo el texto y los personajes se ven obligados a luchar por una causa, aún a sabiendas del peligro que supone para sus propias vidas. “Amor de Cernăuţi”, relato que mezcla dos grandes dramas de la humanidad, con el amor. La emigración obligada para muchos ciudadanos golpeados por la crisis de sus países, los lleva a empezar una nueva vida lejos de su entorno familiar y social en circunstancias difíciles, y una vez se adaptan a la nueva situación, en este caso a través del amor y una nueva familia, aparece un nuevo drama, la guerra, terrible siempre por sus consecuencias, el amor que se cruza con la muerte y el dolor, situaciones descritas con una gran técnica literaria por la autora. En definitiva, un libro de relatos en los que la autora, lejos de caer en la redención, ni en la condena moralista de sus personajes, elabora relatos bien escritos de trama interesante y personajes creíbles”. 9. Dr. Mab D´Ávilla Roberts- periodista, escritora Brasil en Antologia de Literatura, Peru, 2016: “Bella obra literaria. Eres genial. Tus letras me encantam. Gracias por compartir”. 10. Escritor, novelista, poeta, profesor Israel Levy Ronny Benlabrat en Antologia de Literatura, Peru, 2016: ” Hermoso relato para hacer nuestros adolescentes mas felices, victoriosos y sensibles a la luz del alma. Felicitaciones por tan magnífico relato” , un abrazo desde Jerusalem, Ronny 11. La escritora y la periodista Marín Luisa M. Chaves en revista „ESTEPONAVIVA” COSTA DEL SOL Poesia Narrativa y „Artmega”, 2013: “Dr. Cornelia Păun – „La esencia de un sentimiento” - “Hola amigos, hoy tenemos el honor de contar con la inestimable colaboración de Cornelia Păun, una poeta capaz de dibujar en vuestra mente los sentimientos más profundos…” Reseña del relatos de Dr.Cornelia Paun Reseña de “El Shock” De Dr. Cornelia Paun Desde el principio este relato trata de introducir al lector, y lo consigue magistralmente, en un ambiente de gris frialdad y decadencia… Un Bucarest devastado por el tiempo y los conflictos marca el escenario y los actos de este magnífico relato. La autora consigue envolver al lector en la fría historia de una pareja enamorada, atrapada por el sistema y la corrupción, y construye una magnífica historia de intriga, corrupción y terror. A lo largo de esta obra, se pueden palpar las pronunciadas facultades de Paun para poetizar la prosa, envolviendo esta compleja trama en visiones que nos transportan a su mundo de belleza impalpable. “El Shock” es un estupendo y peculiar relato que toma fuerza a partir de la segunda mitad y que no dejará a nadie indiferente. Reseña de La “Rueda del Destino” de D. Cornelia Paun. Estremecedor relato teñido del interesante y etéreo estilo de Dr. Cornelia Paun. Desde las primeras líneas de este relato podremos disfrutar de otro de los temas y escenarios característicos de esta escritora, nuevamente preñado de misterio en un ambiente de engañosa cotidianeidad. En “La Rueda del Destino” podemos disfrutar desentrañando poco a poco el misterio que encierra la obsesión enfermiza del principal protagonista, el director de escuela, Radu, así como de un velado aleccionamiento crítico sobre la mediocridad y corrupción de la sociedad actual. Otra muy recomendable lectura de Cornelia Paun. Reseña de “Universidad-Cuerpo Y” En este apasionante relato Dr. Cornelia Paun, nos invita a zambullirnos sin miedo en una verdadera cascada de sensaciones de la mano de la hermosa Camelia, mujer inteligente, bondadosa y trabajadora y que a pesar de ello, parece encontrarse constantemente en peligro de despeñar su vida, metafórica y físicamente sobre los puntiagudos laberintos a los que debe enfrentarse. Camelia, mujer frágil físicamente y fuerte intelectual y moralmente, nos presenta dudas acerca de la conveniencia de la perfección y si esta resulta ventajosa o al contrario un escollo que salvar. “24 de horas entre vida y muerto” Impactante, mi querida Dra Paun!!! Muchas gracias por compartir su obra conmigo. Su 24 horas entre vida y muerte plantea una situación casi impensable claramente sumergida en la complejidad de un mundo lleno de falsedades, intereses y conflictos emocionales. Me ha sorprendido mucho esa situación de indefensión física dentro de la confusión mental del protagonista y sobe todo haber podido comprobar, reconozco que algo angustiada, hasta qué extremo ha podido llegar y qué desenlaces futuros podría ofrecer, puesto que esta obra incita a la reflexión. La complejidad y decadencia sociales viene siendo ya una seña característica en la personal obra de la Dra. Cornelia Paun. 12. Dr. Joel F. Reyes Perez, poeta y médico, Mexico en prestigiosa revista "Letras de Parnaso", Espana : He leído con interés su obra de relatos que usted amablemente me envió. Es un interesante conjunto de relatos de agradable narrativa ,y que muestra un desarrollo que mantiene el interés en la lectura, logra expresar mensajes claros y se dirige con sencillez a un lector. Cuenta con un estilo expositivo ágil y que bien permite entender los significados del núcleo del tema. Me permito felicitarle por su obra, y le quedo agradecido por permitirme manifestarle mis consideraciones. “ “Bella obra con abundancia de sentimiento y claridad expositiva. Buenas letras, agradables imágenes, especial sensibilidad en su bellas descripciones. Un gusto seguir leyendo sus obras” “Interesante y especial es su escrito, con reflexiones y conceptos profundos expresados claramente en suaves y cuidados versos. Un gusto es seguir sus publicaciones “ 13. Giovanny Riquelme poeta y ingeniero civil, Chile : „en los relatos se aprecia el módulo de exposición de la realidad que se presenta en ellos, marcados por los desenlaces que nos hacen pensar en la vida y como los hechos ocurren sin saber los destinos de cada uno„ 14. Maria Sanchez Fernández, escritora, España en revista de literatura Texas, USA: „Amor de Cernauti” es un cuento escrito basados en la segunda guerra mundial y sus repercusiones en la vida de las familias. El tema es bonito y un tanto inocente y “dulzón”... 15. Maria Beatriz Vicentelo Cayo, Lima, periodista, Peru : ¡Hermoso relato ”La leyenda de las máscaras venecianas”presentado en forma ágil y entretenido, que capturó por la excelencia en su gramática y coherencia de actos al lector! Felicitaciones!! ¡Encantó realmente esta Leyenda de Máscaras ! Un placer leer esta narrative. 16. AM. MOLKAS en Antologia de cuentos “Ficticia”, 2016 : “Amor de Cernauti – ”Shön, sehr shön, frau doktor Paun. Romántica historia: llena de reminiscencias campiranas y citadinas de la vieja, aristocrática, Europa del Este”. 17. Escritor, editor Francisco A. Chiroleu, en Revista de Literatura, Rosario, Argentina, 2016: “Los textos que ofrecemos a continuación pueden parecer extraños en una primera mirada. Pero una vez que uno comienza su lectura ofrecen el otro lado, otra cara ,con una personalidad diferente que irá poco a poco atrapando al espectador y por qué no ,cambiándole el modo de ver la realidad. Es que también la realidad no siempre es lo que se ve o se toca, hay mundos paralelos encerrados en una burbuja, una mota de polvo o detrás de una puerta tapiada. El infierno puede estar en una curva del camino o detrás de un amor no correspondido Cornelia Paun Heinzel nos da otra lectura de un mundo cerrado que se derrumbó hace tiempo, pero que conserva ciertos privilegios políticos y económicos. Toda una estructura que por momentos cruje y muestra una dimensión que no se ve a simple vista. Cada relato merece su relectura. Siempre encontraremos mas detalles, mas elementos de un viaje por un mundo devastado que esconde todavia alguna secreta esperanza “. 18. Escritora y Editora Ana Muela Sopeña, en Antologia 2015: ”Cornelia, es bellisimo tu poema. Consigues una suavidad inusitada en tu discurso. También a mi me ha gustado muchisimo el final.” „Muy buen relato“24 horas entre vida y muerte.” 19. Escritor, Poeta, Paraguay, Ciudad de Luque, Oscar Distéfano , en Antologia, 2015: “Hermoso poema. Me gustó sobremanera la cohesión argumental, el precioso remate sobre la imagen del árbol.” 20. Escritor Costa Rica, Coordinator Literario, Ronald Bonilla Carvial, 2015: “Hermoso lirismo desata este poema, bien, abrazos” 21. Escritora Estela Rosa Foderé en Antologia “Imagen”, Peru, 2016: ”Destinos cruzatos” un relato profundo y reflexivo. La inocencia de lo niños es eje de ganancia para el delito. Por eso la educación y el saber, despierta las mentes y le da herramientas para defenderse en el camino de la vida. Un gusto enorme leerte.” 22. Poeta, narradora Lorena Rioseco Palacios, Chile: “Uno y miles de escenarios, me encantó tu estilo narrativo. Felicitaciones querida Poetisa, miles de estrellas llamen a tus letras para ser escribidas” 23. Escritor Jaime Regal, Colombia, 2013: “belleza y ternura hay en tu obra, un gusto leerte” 24. Escritor Yaneth Hernández Venezuela, 2013: “Bella obra mi querida amiga. Me ha encantado tu estilo. Amor infinito es el perdurable, ama el espíritu, lo valioso que guarda nuestro cuerpo. Hermoso. Un gusto leerte”. 25. Luis Gonzalo Machado Sànchez, Ecuador, 2013: Hermosa composiciòn llena de ternura y romance. "Soy las flores del naranjo que te abrazan con su perfume" . Romàntico con la pasiòn y ternura que inspira el amor. Saludos cordiales amiga poeta, felicidades”. 26. Alexandru Tomescu, scriitor și editor U.S.A. : „Colaborarea poetei şi scriitoarei Dr. Păun Cornelia, la publicaţia noastră a fost primită cu mult entuziasm de cititorii şi colaboratorii revistei. Încă de la primul eseu intitulat „Şocul”, apărut în ediţia din august 2013, profesorul Constantinescu titularul rubricii „Însemnări” a afirmat că este vorba de „un real talent”. Nu multe au fost paginile de proză primite şi publicate de noi, dar valoarea lor le-a situat în top-ul numărului de cititori, după cum arată şi contoarele de pagină. Subiectul este condus cu o artă deosebită, descrierile sunt simple, dar pline de expresivitate, urmare a unei observaţii atente, care susţine decorul general cu amănunte de înalt rafinament. Personajele sunt vii, pline de afectivitate, care chiar în împrejurări triste, dure, nu folosesc ameninţarea sau tăişul ascuns al răzbunării; lăsă pe cititor să tragă singur concluzia, ca o lecţie pentru viaţă. Poezia ei, cu subiecte ancorate în realităţile cotidiene, în vise, speranţe sau dezamăgiri, trăieşte prin valoarea artistică şi prin mesajul transmis. Poeta cucereşte pe cititor prin mesajul transmis; versurile sunt expresia unei măreţii a mărturisirii. Opera ei izvorăşte dintr-o simbioză, o îmbinare armonioasă a preocupărilor sale: ştiinţele exacte cu cele umaniste. ” 27. Florin Grigoriu,Uniunea Ziariștilor Profesioniști în URZP : ”Cornelia Păun scriitoare publicată în Franţa, USA, Malaezia, Australia etc.” (Un şuierat prelung, sfâşietor, ca un bocet disperat pătrunde… adânc.. 28. Dan Costinaş, romancier și traducător, noiembrie 2014 în Postfaţa la cartea „" El cartero nunca más llama dos veces" O "Sueños...sueños...sueños..." : “Pentru un scurt moment, poţi fi un mare rege, / ... / Într-o singură clipă, poţi să pierzi / Totul, puţin sau nimic...” Aceste versuri din finalul poemului "Timp", semnat de autoarea volumului de faţă, mi-au venit în minte imediat după ce am terminat de citit povestirile. Cornelia Păun Heinzel, la gentilissima dottoressa, remarcabilă reprezentantă a generaţiei de scriitori-kamikaze ‒ cum altfel aş putea să-i numesc pe cei care mai scriu poezie ori proză într-un an 2014 sfâşiat la propriu de o criză mondială fără precedent şi, culmea, apoi o publică nonşalant ? Să fie doar o dovadă de clasică temeritate sinucigaşă, de sacrificare a luptătorului într-o acţiune surprinzătoare de atac ?! Sau vorbim despre un autor-kamikaze ~ vântul divin care aduce o adiere de elegantă normalitate într-o lume tot mai sumbră, egoistă si grăbită !? Agreabilă povestitoare, doamna Păun Heinzel se aventurează într-un tip de literatură foarte alunecos, proza scurtă fiind un exerciţiu complicat de libertate imaterială, în condiţiile în care libertatea este ea însăşi un concept complex şi extrem de încâlcit. Se aventurează, dar ştie să-şi dozeze aceste sentimente într-un mod firesc şi natural, operând concomitent atât cu instrumentele specifice poetului, cât şi cu cele ale prozatorului. .................................................................................................................. În cele câteva rânduri de mai sus, nici nu am descris şi nici nu am prescris. Vă invit să consideraţi cuvintele mele doar simple « Note de călătorie » prin labirintul povestirilor doamnei Cornelia Păun Heinzel. Dacă le citiţi înainte de a savura povestirile, consideraţi-le o recomandare călduroasă de lectură, iar dacă le citiţi ulterior, luaţi-le drept o invitaţie la meditaţie profundă, de recitire a "textului" inserat printre rândurile distinsei autoare. 29. Mihai Horga, poet , în Revista "Singur": “Dragoste de Cernăuţi” , O dureroasă odisee, povestită cu mult har, numit -talent... am citit fără pauză! Felicitări, Cornelia! oferi ingenuitate, sinceritate, prospețime, cui te citește...” " L'autora de estes cuentos pavorosos - El Shock- trata y consigue mantener tvivo nuestro interes, mostrando un verdadero talento, dosificando el misterio poco a poco hasta el final inefable, injusto. "El amor de Cernauti" es " una dolorosa odisea , escrita con mucha vocacion- es decir, talento ... Lei sin interrupcion. L' autora ofrece a sus lectores, una lectura ingenua, objetiva, fresca Mihai Horga, poet în revista „Singur” :Fidelă acestui gen, autoarea, mi-a produs-ca să folosesc titlul, un irefutabil șoc, mai rar întâlnit. Cufundându-mă în lecturarea textului captivant, nu am regretat... Jungla de beton a orașelor, întrece cu mult, în cruzime pe cea a animalelor, care ucid instinctual, pentru hrană și numai cât e necesar. Este un adevăr inconturnabil...dar, să ne întoarcem la maculata junglă a Bucureștiului de după nebuloasele vremuri ale ,,involuției'' din 89, în care, omul simplu este sacrificat de către șacalii mafioți imobiliari fără scrupule, servitori ai zeului BAN, apăruți în vidul legislativ când mizeria umană iese la suprafață precum otrava din rană, infectând societatea umană debusolată. Un cuplu tânăr - Paul și Isabela, își caută o casă pentru cuibul lor de fericire, urmărind oferte, variante, căi de rezolvare, după modestele lor posibilități financiare... Dar, fericirea de a găsi casa mult visată, are și reversul ei-nefericirea întrucât intră în moara de măcinat nervi, în hățișul coteriilor acestor indivizi venoți, care le vând o casă-fantomă și care le devine mormânt, fiind uciși în somn, enigma plutind ambiguu... Autoarea acestei terifiante povestiri,încearcă și reușește să ne țină cu sufletul la gură, dovedind un real talent, dozând crescent misterul până la finalul inefabil, nedrept. Citit cu interes, fără a divulga totul. 30. Emanuel Stoica - scriitor Suedia: în postfaţa cărţii " El cartero nunca más llama dos veces" O "Sueños...sueños...sueños..." : „ Dintr-o perspectivă nuanţată, a celui familiarizat cu anumite etape din istoria recentă a României, proza doamnei Cornelia Păun propune radiografia fracturilor unei lumi agresate, care îşi pierde valorile prin contaminare cu răul absolut. Universul devine astfel un spaţiu în care singura reţetă eficientă pentru succes este o combinaţie între prostie şi furt, cărora li se adaugă, de la caz la caz, o cantitate potrivită de dezonoare. „Cu inteligenţa nu mai faci nimic în ziua de azi! Nici cu cinstea!” (Florica, în „Ultimul drum”). Paul și Isabela sunt, în contextul dantesc din Şocul, un studiu de caz despre naturala aspiraţie către normalitate, despre direcţia din care vin şi spre care se îndreaptă energiile regeneratoare, recuperatoare ale firescului. Dar, mai ales, despre preţul acestei repoziţionări a lumii româneşti post totalitare şi despre generaţia care îl plăteşte. Vampirii ideologici şi fantomele trecutului joacă în continuare un rol important. Moartea tinerilor, însă, am putea să credem că este, dintr-o perspectivă strict scenaristică, un act ostentativ, un semnal de alarmă. La fel ca în viaţa reală, nu învinge întotdeauna doar binele. Totuşi, tragedia are o latură pozitivă. În paralel cu cei schimonosiţi ireversibil, sunt vizibili oamenii care încep să mai creadă în poveşti, indivizii ale căror idealuri lor nu se hrănesc cu suferinţa celorlalţi. Iată, într-o interpretare subiectivă, ipoteze despre frumuseţile şi sensurile noi pe care acest tip de abordare narativă le poate isca, „arghezian”, din bube, mucegaiuri şi noroi. Dar, substratul optimist cel mai puternic al demersului prozatoarei Cornelia Păun constă în însăşi abordarea literară a unei problematici cu implicaţii de asemenea anvergură. În toate epocile, fiecare societate are, pe tărâmul artelor, martori al căror produs intelectual este un medicament amar dar necesar. Iată, în proză, doamna Cornelia Păun şi-a asumat acest rol faptic, cu curaj, nu doar încununat de succes ci şi de o energie creatoare care implică, alături de talent, foarte multă determinare. 31. Writer Eftikia Kapardeli , Greece: "Dear friend DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL I read your stories and I found your word pragmatic and straight key flexible and realistic Of course you have your personal style is sculpted into phrases and words that are joined with the daily life of large desires of "life" Term life often creates diverse but emotions play is complicated as in the story "the turn of destiny" for "vindication" without repetition seems plot "real scenario" and there usually is the role of "wife" like the social truth and sensitivity ethics The narration is excellent in all the stories like the description of the events that alternate quickly Excellent your narrative in history: "The love of Tsernovits" There are many emotions and usually passing look is more "deeply" more fundamental "narrative is hoped patience dreams sometimes come true and limits of Oblivion you can to define it as the Tsernovits remains in heart forever I read "It was known as the" Little Vienna ", a name that deserved full" In Tsernovits, a cosmopolitan city, a mixture of cultures and religions, the residents themselves learned how to live in peace and respect each other, tolerance it was not just a single word. Romanians, Jews, Germans, Poles, Ukrainians, Armenians and other minorities lived together peacefully in a spiritual atmosphere, with fun and ferment. There were no preconceived ethnic or religious hatred among the people Mentally I travel and I together with the author of this beautiful city with drunk with the scent of The language woven with harmony transports the reader to full understanding ... ..Oti see and touch and hear observe like to immortalize in a complete narrative dear Cornelia Personally, I liked the third your History THE SHOCK like little thriller with ............ I liked the prologue on the tram "The ride on tram 16 is a boat trip to the ancient with a sad driver. Your trail offers unique experiences. Just spend a hundred meters you enter another world, a timeless Valley of Tears. A gray kingdom like canvas painted in shades of gray, creating a depressive artist. From the sidewalk, dressed in a dark gray-blue skies ... Showing buildings constructed at the beginning of the century, abandoned without windows or windows, skinned walls, which revealed without shame the red brick that passed through the mists of time , remnants of walls " All this detailed description befits people who have power in the pen .... This proposal believe that a track of your character "As eternal seeker of beauty, I can admire among heaps of debris, delicate lacy detail above elliptical arches." Thank you for giving me the opportunity to read your spiritual work I wish you every success that you did Αγαπητή φίλη DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL Διάβασα τις Ιστορίες σου και βρήκα τον λόγο σου καλοζυγιασμένο ευθύβολο και καίριο ευέλικτο και ρεαλιστικό Φυσικά έχεις το προσωπικό σου ύφος που σμιλεύεται σε φράσεις και λέξεις που ενώνονται με την καθημερινότητα των μεγάλων επιθυμιών της « ζωής» Η πρόσκαιρη ζωή συχνά δημιουργεί ποικίλες συγκινήσεις όμως το παιχνίδι της είναι πολύπλοκο όπως στην ιστορία «στην στροφή του πεπρωμένου» για «δικαίωση» χωρίς επανάληψη Μοιάζει πλοκή «αληθινού σεναρίου » και εκεί συνήθως ρόλο παίζει η «γυναίκα» που μοιάζει με την αλήθεια κοινωνικής και της ηθικής ευαισθησίας Η αφήγηση είναι εξαιρετική σε όλες τις ιστορίες όπως και η περιγραφή των γεγονότων που εναλλάσσονται γρήγορα Εξαιρετική η αφήγηση σου στην Ιστορία :“Η αγάπη για το Τσέρνοβιτς“ Υπάρχουν πολλά συναισθήματα που ενώ μοιάζουν περαστικά συνήθως είναι πιο “ βαθιά “ πιο ουσιώδη “στην αφήγηση υπάρχει η ελπίδα η υπομονή τα όνειρα που άλλοτε γίνονται αληθινά και τα όρια της λήθης δεν μπορείς να τα ορίσεις αφού το Τσέρνοβιτς παραμένει στην καρδιά για πάντα Διαβάζω «Ήταν γνωστή σαν η «Μικρή Βιέννη», ένα όνομα που το άξιζε πλήρως» Στο Τσέρνοβιτς,μια κοσμοπολίτικη πόλη, ένα μίγμα πολιτισμών και θρησκειών, οι ίδιοι οι κάτοικοι έμαθαν πώς να ζουν ειρηνικά και να σέβονται ο ένας τον άλλο, η ανοχή δεν ήταν απλά μονο μια λέξη. Ρουμάνοι, Εβραίοι, Γερμανοί, Πολωνοί, Ουκρανοί, Αρμένιοι και άλλες μειονότητες ζούσαν μαζί ειρηνικά, σε μια πνευματική ατμόσφαιρα, με διασκέδαση και αναβρασμό. Δεν υπήρχαν προκαταλήψεις των εθνοτήτων ή θρησκευτικό μίσος μεταξύ των κατοίκων της. Νοερά ταξιδεύω και εγώ μαζί με την συγγραφέα σε αυτήν την όμορφη πόλη που με μεθά με το άρωμα της Η γλώσσα πλεγμένη με αρμονία μεταφέρει τον αναγνώστη σε πλήρη κατανόηση …..Οτι βλέπεις και παρατηρείς αγγίζεις και ακούς μοιάζει να το αποθανατίζεις σε μια πλήρη αφήγηση αγαπητή Cornelia Προσωπικά ,μου άρεσε η τρίτη Ιστορία σου ΤΟ ΣΟΚ που μοιάζει λίγο με θρίλερ …………Μου άρεσε ο πρόλογος σχετικά με το τραμ «Η βόλτα με το τραμ 16 είναι ένα ταξίδι με βάρκα στον Αρχαίων με ένα θλιβερό οδηγό. Η διαδρομή σου προσφέρει μοναδικές εμπειρίες. Μόλις περάσουν εκατό μέτρα μπαίνεις σε έναν άλλο κόσμο, μια διαχρονική Κοιλάδα των Δακρύων. Ένα γκρι βασίλειο σαν καμβάς βαμμένος σε αποχρώσεις του γκρι, η δημιουργία ενός καταθλιπτικού καλλιτέχνη. Από το πεζοδρόμιο, ντυμένο με σκούρες αποχρώσεις γκρι-μπλε του ουρανού ... Εμφανίζονται κτίρια που κατασκευάστηκαν στις αρχές του αιώνα, εγκαταλελειμμένα χωρίς τζάμια ή παράθυρα, ξεφλουδισμένους τοίχους, στους οποίους αποκαλύπτεται χωρίς ντροπή το κόκκινο τούβλο που πέρασε μέσα από τα βάθη των αιώνων, απομεινάρια των τοίχων» Όλη αυτή η λεπτομερής περιγραφή αρμόζει σε ανθρώπους που έχουν δύναμη στην πένα …. Αυτή η πρόταση πιστεύω ότι ένα κομμάτι και του δικού σας χαρακτήρα «Ως αιώνιος αναζητητής της ομορφιάς, μπορώ να θαυμάζω μεταξύ των σωρών από συντρίμμια, ευαίσθητες δαντελωτές λεπτομέρειες, πάνω από τις ελλειπτικές αψίδες.» Ευχαριστώ που μου δώσατε τη ευκαιρία να διαβάσω το πνευματικο σας εργο Εύχομαι από καρδιάς κάθε επιτυχία σε ότι κάνατε 1. DR. MARIAN GHERVAN, Editor en jefe de la “REVISTA de LITERATURA RUMANA” : "Cornelia Păun Heinzel es la escritora que con su sensibilidad y realismo completa con su arte literaria la espiritualidad cultural rumana. La narracion en prosa de la escritora es presentada en tercera persona generando objetividad y desapego, una aparente falta de implicacion como la de un reportaje. El modo de pensar y de actuar( manifestar) de los personajes, el ambiente en el cual se manifiestan, los hechos relevantes que los caracterizan, ocultan las multiples facetas de la realidad mas alla de la cual se hace sentir(se esta sintiendo) muy sutil, la implicacion de la autora, incluso una cierta feminidad. “Amor de Cernauti” es una historia conmovedora sin adornos estilisticos innecesarios(inutiles),obra de un escritor maduro, que aporta el pasado en el presente, una mirada nostalgica sobre una parte de la espiritualidad rumana. “Amor de Cernauti”, aunque es(sea) un relato, nos parece una novela , por supuesto, una micro novela, siendo una de las pocas prosas de la literatura rumana dedicada a la zona de Cernauti que era parte del reino de Moladavia, dirigido por Esteban el Grande, antiguo territorio de los rumanos moldavos, hoy en dia , parte de Ucraina". 32. Scriitorul Marin Ifrim : Felicitări pentru premiul internaţional ! E vorba despre o scriitoare complexă, inteligentă și foarte harnică. Sunt onorat când îmi trimite texte pentru revistele de care mă ocup, cu această ocazie îi mulțumesc și în public. 5 iunie 2017 33. Scriitorul Sorin Cerin : Vă admir şi vă citesc de mult timp, considerându-vă una dintre cele mai mari valori naţionale şi nu numai. Pe lângă marea dumneavoastră frumuseţe fizică se suprapune şi cea intelectuală pe care o respect mai mult ca orice altceva. Vă iubesc creaţia mai mult ca oricine altcineva. Sunteţi deosebit de profundă iar metaforele şi gândurile, sentimentele dumneavoastră devin metalul preţios al fiecărui suflet ! Cu drag Sorin Cerin 24 mai 2014 34. Sunil Sharma - Ph. D. English profesor USA widely-published bi-lingual writer, poet, literary editor, journalist : "Ph. D. Cornelia Păun Heinzel is a Romanien writer, journalist, member of International Press, professor Ph.D. in Robotics. Ph. D. Cornelia Păun Heinzel debuted as a writer in the review "Asymetria" France and as poet in "AGERO Stuttgart" Germany, as collaborator of the magazine and Press Agencies' ACES OF ROMANIA "NURNBERG. She is a member of Press TRANSATLANTIC, of Union Hispanomondial of Writers and POETAS DEL MUNDO, writer and collaborator to reviews of USA, Canada, Ireland, New Zealand, Malaysia, France, Germany, India, Spain, Italia, Venezuela, Colombia, Chile, Bolivia, Argentina, Mexico, El Salvador, Peru, Albanian, Australia, Portugal, Trinidad, Tobago, Islande, Estonia, Denmark, Belge, Romanian, is Editor of ANTHOLOGIA MULTILINGUA. She is present in the Famous Encyclopedia “Best Poems” , the “Anthology poets of the world”, în “L’ANTHOLOGIE DES POèTES FRANCOPHONES FRANCE”, in ANTOLOGIA DE POESIA POETAS DEL MUNDO "POETAS SIGLO XXI", Antologia Universal de Poesia "Arte Poetica", Antologia de la poesia espanola, Anthology UNIVERSAL ROMANIAN CONTEMPORARY POETRY - Anthology of Contemporary Short Story Romanians everywhere, Anthology of writers of the world. She has published poems in French, German, Italian, Arabic, Turkish... He has published six books and over 200 articles - published in the country and abroad". 36. Andre Cruchanga, profesor, escritor, El Salvador en Antologia Poesia Universal „Rostros y Versos”, El Salvador, 2013 y en „Odiseu en el Erebo”: "Păun Cornelia está presente en los famosa enciclopedia de los mejores-poemas de los poetas del mundo, "La antología de poemas de amor francófonos", La antología de la poesía rumana contemporánea - MERIDIAN Letras UNIVERSALE, EPOSS, Antología de prosa cortas rumanas contemporáneas de Toute Le Monde con 72 escritores más. Ha publicado poemas en francés, alemán, inglés, italiano, ruso, Árabe, portugués, neerlandés, catalán, turco, etc. 37. Juan Antonio M. B. profesor universitario de Lengua, Literatura y sus Didácticas, licenciado en Filología Románica : "Cornelia PĂun Heinzel. Escritora, poeta y profesora de origen rumano., Ha colaborado en revistas de múltiples países.... Muestras de su obra se halla incluida en compendios antológicos ..... y otras obras de colaboración" 38.. Eric Dubois poéte, directeur de la revue de poésie, Chroniqueur dans l'émission « Le lire et le dire » sur Fréquence Paris Plurielle (106.3 fm Paris) depuis 2010 en revue 4 Août 2013 :"Păun Cornelia est professeure docteure , poètesse et écrivaine roumaine. Păun Cornelia a fait ses débuts comme écrivaine dans ASYMETRIA, France revue de critique et de création dans AGERO-Stuttgarten Allemagne, revue culturelle d'information, dans L’Agence de Presse "AȘII ROMANI" Nuremberg, aux États-Unis et au Canada (ATHENEUM - Canada, L'ALTERNATIVE États-Unis au Canada,StarPress revue internationale roumaine-canadienne-américaine, LES PAGES revue roumaine en Nouvelle-Zélande, ONYX Revue de littérature ,Irlande Dublin .Păun Cornelia est présente dans l'Anthologie UNIVERSALE CONTEMPORAIN ROUMAIN de POÉSIE – “MERIDIAN LYRIQUE“ 40. writer Robin Ouzman Hislop : "Cornelia Păun Heinzel is an Romanian writer, journalist, member of International Press, Professor Ph.D. in Robotics She has published six books and over 200 articles – published in Romania and abroad:. 41. Writer, Publisher/Editor-in-Chief:: Yuan Changming : " Ph. D. Cornelia Păun Heinzel is a member of Press TRANSATLANTIC, of Union Hispanomondial of Writers and POETAS DEL MUNDO, writer and collaborator to reviews of USA, Canada, Ireland, New Zealand, Malaysia, France, Germany, India, Spain, Italia, Venezuela, Colombia, Chile, Bolivia, Argentina, Mexico, El Salvador, Peru, Albania, Australia, Portugal, Trinidad, Tobago, Denmark, Mauritius, Romanian, is Editor of ANTHOLOGIA MULTILINGUA. Cornelia Păun Heinzel is present in the Famous Encyclopedia “Best Poems” , the “Anthology poets of the world”, în “L’ANTHOLOGIE DES POèTES FRANCOPHONES FRANCE”, in ANTOLOGIA DE POESIA POETAS DEL MUNDO "POETAS SIGLO XXI", Antologia Universal de Poesia "Arte Poetica", Antologia de la poesia espanola, Anthology UNIVERSAL ROMANIAN CONTEMPORARY POETRY - Anthology of Contemporary Short Story Romanians everywhere, Anthology of writers of the world. She has published poems in French, German, Italian, Arabic, Turkish and other...". 42. Writer, editor Agron Shelle :" The poems of romanian poet and writer Dr. Cornelia Paun Heinzel have been translated in well over 30 languages, by personalities of international literary fame ". The poem “Time” by Dr. Cornelia Paun Heinzel was selected and published in a famous Encyclopedia of the United States, in an Anthology of Francophone Poets from France and in prestigious internationally review from Canada and India. 43. Profesor Dr. Swarna Prabhat, as the name implies, enjoys a very bright academic life. He is currently the head of English Department, editor of once an important journal . Dr. Prabhat has guided many Ph.D. students :"Read wonderful poems by the Romanian Poet Cornelia Paun Heinzel. Her poems have been translated into various languages and compiled in many anthologies. Read more" Poems by Cornelia Paun Heinzel - Issue.XXIII : December 2016 much anthologised and much talked poet & her poems… The poems of Cornelia have been translated in over 30 languages spoken around the world. Her poems have been taken up for translation by many reputed and noted poets". 44. Dr. Santosh Kumar poet, short-story writer and an editor, DPhil in English; Editor of one International Review, en 2013 and of New Millennium Journals: "Ph. D. Cornelia Păun Heinzel debuted as a writer in the review “Asymetria” France and as poet in “AGERO Stuttgart” Germany, as collaborator of the magazine and Press Agencies’ ACES OF ROMANIA “NURNBERG. She is a member of Press TRANSATLANTIC, of Union Hispanomondial of Writers and POETAS DEL MUNDO, consecrated writer and collaborator to reviews of USA, Canada, Ireland, New Zealand, Malaysia, France, Germany, India, Spain, Italia, Venezuela, Colombia, Chile, Bolivia, Argentina, Mexico, El Salvador, Peru, Albania, Australia, Portugal, Romanian 45. Héctor Zabala. Ciudad de Buenos Aires, Argentina. Narrador y ensayista, Director de la revista literaria en martie 2017: CORNELIA PĂUN HEINZEL Narradora rumana, poeta, profesora y doctora en robótica industrial por la Universidad Politécnica de Bucarest con matrícula de honor (1998). Tiene una maestría en gestión y evaluación en educación (Facultad de Psicología y Ciencias de la Educación) y una maestría en filología (Facultad de Letras), ambas de la Universidad de Bucarest. Es licenciada en letras por la Universidad Brasov. Su obra científica es rica y variada, contando con seis libros como autora y más de doscientos artículos publicados en revistas de la especialidad en Rumania y en el extranjero. Se inició como escritora en “Asimetría”, revista francesa de crítica y creación. Y como poeta, en “Agero Stuttgart”, revista alemana de información cultural, y en la Agencia de Prensa “Ases de Rumania” en Nurenberg. Miembro del “Club Transatlántico de Prensa”, de “Poetas del Mundo”, edita “Anthologie Multilingua”. Tiene publicados varios libros de narrativa y poemarios. Ha colaborado en numerosas revistas de todo el mundo, editadas en múltiples lenguas. Sus poemas fueron publicados y traducidos al inglés, español, francés, italiano, serbo-croata, alemán, portugués, chino, japonés, ruso, árabe, urdu, sueco, neerlandés, catalán, sardo, turco, ucraniano, griego, persa, turco, polaco, letón, checo, húngaro, búlgaro, albanés, esloveno, azerbaiyano, georgiano, etc. y publicados en revistas impresas o de internet, tanto en Rumania como en el exterior. Ha traducido poemas de poetas franceses contemporáneos. Fue redactora de un diario rumano. Ha traducido al rumano la obra de más de noventa autores clásicos y contemporáneos de diversas lenguas, tanto poetas como narradores. 46. Writer, Editor in Chief Kenzia Lucas 47. scriitorul George Roca, editor de reviste, membru al Academiei de Științe, Literatură şi Arte (ASLA), al Academiei Româno-Americane, al Academiei Româno-Australiene, al Ligii Scriitorilor din România, Rexlibris Media Group în revistele Confluenţe literare, Australia, Singur PAUN Cornelia (pseudonim Cornelia HEINZEL sau Cornelia PĂUN-HEINZEL) s-a născut la Braşov. A absolvit Colegiul „Dr. Ioan Meşotă” din Braşov, secţia de Matematică-Fizică. Dragostea pentru cărţi a moştenit-o de la bunicul său, din partea mamei, profesor de filozofie şi de la mama sa, profesoară de limba română. A învăţat de mică limba germană în casă, de la bunica din partea mamei, Elsa Heizel, care provenea dintr-o familie austriacă – tatăl bunicii a fost ofiţer la Curtea Împăratului de la Viena. Este scriitoare, poetă şi profesor român cu titlul ştiinţific de Doctor în Roboţi Industriali din 1998, al Universităţii Politehnice Bucureşti. Licenţiată şi şefă de promoţie în Filologie, Limba şi Literatura română – Limba şi Literatura franceză, Facultatea de Litere, Universitatea Braşov. Master în Didactica Disciplinelor Filologice, Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. Activitatea literară: A debutat ca scriitoare în cadrul revistei „Asymetria” din Franţa, după care a publicat lucrări în mai multe reviste de pe mapamond: „Atheneum" Canada, „Alternava", „Clipa", „Gândacul de Colorado” din Statele Unite, „Le Capital des Mots”, „Revue Francophone Pantouns” şi „L'Autobus” din Franţa, „Onyx" din Irlanda, „Pagini româneşti din Noua Zeelandă, „Lettres de Malaisie” din Malaezia, „Review Taj Mahal” din India, „Letras de Parnaso”, „Esteponaviva”, „Revista de Relatos, poemas y Novelas” şi „Matematicas y Poesia” din Spania, Revista „Internacional de Criterio Actual Red y Accion” din Columbia, „Poemas del Mundo” din Chile, ş.a. Este prezentă în „L’Anthologie des Poèmes D’Amour Francophones” şi „Poèmes d’amour” din Franţa, „Antologia universală a poeziei româneşti contemporane” şi „Antologia de proză scurtă contemporană a românilor de pretutindeni”... A fost redactor colaborator la un ziar. A publicat poezii în limba franceză, germană, engleză, italiană, rusă, arabă şi turcă. Are publicate şase cărţi de specialitate şi peste 160 articole – publicate în ţară şi străinătate. A scris primul manual al calităţii pentru o unitate de învăţământ din România. (George Roca, Rexlibris Media Group) 48. Scriitor Marin Ifrim, membru USR, director reviste spune : 5 iunie 2017, Felicitări ! E vorba despre o scriitoare complexă, inteligentă și foarte harnică. Sunt onorat când îmi trimite texte pentru revistele de care mă ocup, cu această ocazie îi mulțumesc și în public. 49. Jurist, teolog, poet, redactor, publicist Marin Mihalache, licenţiat Facultatea de Litere şi Facultatea de drept a Universităţii din Bucureşti (1974-1979), Master of Divinity (1980-1983) şi urmează cursul de Master of Theology, secretar - editor în Departamentul de publicaţii al Episcopiei şi preot la Biserica din Detroit, în „Confluenţe literare” Australia : Admirabil si foarte impresionant c.v. al Prof. Dr. Ing. Păun Cornelia, o adevărată "polymath" al plaiurilor mioritice, talent ştiinţific, tehnic, literar, filozofic, umanist, de reputaţie internaţională, Felicitări pentru toate reuşitele şi mult succes în viitor ! „Timp” - un profund poem filozofic al existenţei în planul timpului implacabil de Dr. Cornelia Păun Heinzel, tradus in mai multe limbi străine. Conceptul lui Heidegger "de fi prezent aici şi acum" care a dominat filozofia secolului al 20 lea este inteligent "tradus"în limbaj poetic, esenţial şi palatabil înţelegerii convenţionale. Felicitări şi talentatei autoare şi traducătorilor pentru acest eveniment multicultural ! Foarte expresiv si plin de sensuri acest fragment de roman. In peisajul poetic pitoresc si frumos precum intru-n covor traditional se stravad itele subtile si sensibile ale sentimetului protoistoric, ale luminii care vine din timp care umple plaiul mioritic. Sincere felicitari. 50. Elena Trifan profesoară, scriitoare, în „Confluenţe literare” Australia: Impresionant ! Putere de munca, pasiune şi talent. Felicitări!