Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CARTI » CARTI PRIMITE LA REDACTIE » CĂRȚI PRIMITE LA REDACȚIE: AL FRANCISC – MINUNEA MINUNILOR (versuri)

CĂRȚI PRIMITE LA REDACȚIE: AL FRANCISC – MINUNEA MINUNILOR (versuri)

Autor: AL FRANCISC

Titlu: MINUNEA MINUNILOR (versuri)

Editura: Singur, Târgoviște, 2016

 

TOATĂ VIAȚA

 

Toată viața 

Mi-am dorit ca soarta

Să fie alături de mine

Dar când la urmă

Am trecut pe la dânsa

Mi-a spus pe șleau

Că nici măcar nu-și mai aude aminte de mine.

 

CREDEAM

 

Credeam c-o să fiu poetul tuturor femeilor

Care-mi treceau prin minte

Sau prin dorințele mele nestinse

Dar au venit dumnealor,

Mi-au smuls lira și  versurile

Mi-au pus o cruce în spinare

Și pe o muzică tristă, lipsită de armonie,

M-au dus la locul de veci.

 

DE IERI

 

De ieri

Aș fi vrut să aud

c-ai ajuns în brațele mele

Și mă uit împrejur,

Îmi scutur chiar și mâinile

Dar nu dau de nimeni.

 

SUS

 

Sunt o gheată uzată

Pe care o arunci de sus

În podul rătăcit de nesine,

Știind bine

Că n-ai să mai urci niciodată

La o parolă cu mine.

 

GHEORGHE A. STROIA: Și periplul ironic și autoironic se continuă, cu o lirică aparent veselă, dar ascunzând tristețile generate de neputință, de a vedea lumea doar cu închipuirea minții, de a nu face altceva decât a reconstitui scenele văzute ori nevăzute ale unei vieți pline de neprevăzut, rezultând o poezie empatică, de un lirism tulburător, simplă și elegantă în același timp. Al Francisc este un scriitor prolific, scrie mereu, scrie tot timpul, pentru a-și putea concretiza energiile creatoare din gânduri în fapte, din cuvinte înnodate în versuri, în poezii instanțial-sintetice. Fără să plictisească, ”anclanșând” butonul răbdării cititorului, dar eliberându-l aproape instantaneu, Al Francisc este mai mult decât un inițiat al poeziei concentrată, cu o capacitate extraordinară de a esențializa ideea, de a o despovăra-o de surplusuri, de artificial, pentru a-i conferi aspectul de sferă, ce are contact cu eterul pe o suprafață mare, dar cu orizontala realității într-un unic punct. Echilibrul acestei sfere există, este indiferent, logica poeziei fiind continuă, fără distorsiuni semantice evidente. O poezie curată și inspiratoare, fără îndoială!…