Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Încă nu am uitat…

Încă nu am uitat…

Deși luni de zile-au trecut
Și nu am știut niciodată
De ce trebuie să grăbesc pasul,
Glasul să-l întemnițez într-o celulă de gând,
Lăcrimând în amintirea ecoului ce se pierde în uitare,
Aceeași zare se scutură zilnic de regrete
Egrete se cuibăresc sub un cer tot mai mic
Și-ntr-un plic, cuvinte ce nu-și doresc tăcerea.

 

Deși luni de zile-au trecut
De când, în secret, am rupt logodna mea cu marea,
Cărarea iar mă cheamă să-nvăț pașii uitați…
Știați de-atâta vreme cum merg prin umbre dese
Culese cu-ndârjire, în șoaptă, la amurg!

 Dar încă știu cum curg sub pleoape și fericiri și vise
Și interzise zboruri ce nu-și doresc căderea.

 

Deși pe alte-alei, parcă-mpietrit am stat
Încă nu am uitat să mă nasc din nou
Într-un nou ecou de vers dezmorțit.
Mi-am amintit ce înseamnă să oferi
Pentru prelungite dureri,
Poeme ce se nasc din tăceri,
Din speranța de ieri, din iubiri nemurite,
Din ne-mblânzite ierni și din gesturi pripite,
Din zboruri de-albatroși ce marea îi cunună.
Sub lună am învățat să mă nasc în culori,
În poeme s-adorm, cu mângâieri de-aripe de îngeri
Ce-ți sărută fruntea atunci când tu sângeri.

 

Încă nu am uitat…


Un comentariu

  1. admin

    Foarte frumos, Gabriel! Felicitări! Da, din păcate, cred că și noi am mai uitat câte ceva!

    Am uitat drumul către ceilalți,
    dar, mai ales, drumul către noi înșine!
    Nu ne mai regăsim așa ușor,
    părem întemnițați în propriile noastre gânduri,
    în propriile noastre spaime.
    Am uitat că suntem
    sau că ar trebui să fim
    ființe astrale,
    cu suflet și dorință de zbor.
    Am uitat zborul,
    arderea,
    omenia,
    dumnezeirea,
    îndumnezeirea.

    Ne-am uitat pe noi!
    Am uitat!…

Comments are closed.