Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CARTI » ION N. OPREA: DVM, de la un timp DVMZ – 75

ION N. OPREA: DVM, de la un timp DVMZ – 75

Se apropie luna aprilie, răsună valea Zeletinului, Giurgioana este în fierbere, vestea a străbătut tot Bacăul, Iașul, de Vaslui nu mai vorbim, publicațiile locale, radio-TV fac pregătiri, emoționat, încurcat cu pregătirile, DVM, pardon, DVMZ, încurcat cu adresele celor invitați la eveniment, că el este sărbătoritul la împlinirea a 75 de ani de viață, mi s-a adresat telefonic și ca să-mi bată indirect obrazul că nu mă înscrisesem, încă,  în corul adulatorilor domniei-sale, m-a chestionat șugubăț – “Ioane, dă-mi numărul de telefon a lui Mircea Snegur, că I l-am rătăcit… de-acum cinci ani”, când, adresându-se “prietenului lui de la Vaslui”, l-a felicitat la cei 70 de ani, de atunci.

N-am putut răspunde solicitării – că eu cu președinții de țară, cu prim-miniștrii, niciodată în Viața mea nu le-am simțit căldura mâinilor lor, nici răsuflarea binefăcătoare urechilor mele, dar am înțeles că invitațiile pentru foștii noștri președinți, Ion Iliescu, cordialului Emil Constantinescu, Traian Băsescu, chiar pentru regele Mihai I, dacă nu s-or fi rătăcit, erau plecate de mult… Ba, intrând în aerul pregătirilor, nu știu cum s-a făcut l-am visat pe DVM, de odinioară, că muncea să-l convingă și pe Piotr Lucinski, Omul rușilor, ce Lucinski!, pe Francois Mitterand, cândva președintele Franței cu care avusese norocul începătorului, îndrăzneala cunoscătorului, valoarea îndraznețului, pe Nicolae Ceaușescu, reabilitat, făcând drumul către Vaslui pentru participarea la aniversarea celui născut la Giurgiuoana…

DVMZ își prezenta CV-ul, așa cică se procedează în asemenea caz (trec peste studii, activitate didactică, publicistică, că-s treburi mărunte și vizez superlativele, prezentate de el sau de noi cei care l-am însoțit la evenimente festive anterioare): „omul cu 60 de studii științifice publicate în ziare și reviste, peste 750 de editoriale, mii de emisiuni și interviuri, inclusiv cu 9 președinți de Stat, 14 prim-miniștri, miniștri, Regele Mihai, parlamentari de tot felul, inclusiv dintre cei europeni”; „Cartea lui, „Zăpadă pe flori de cireș”, 274 de pagini,  scrisă în 1999, este „primul roman din Vaslui”, deaceea a fost reeditat în 2014, cu revederi și adăugiri, prelungindu-l la 280 de pagini”; publicația Meridianul, Vaslui-Bârlad, este „o operă pentru un timp și o ilustrare a unui mediu unic”, cum l-a caracterizat Emil Constantinescu, fost președinte a României, „o carte dintr-o viață în acțiune”, părerea prof. dr. Marian Petcu – București; „onorat cu numeroase diplome, distincții și premii, Ordinul Ziariștilor, clasa I-a, invitat la BBC, în emisiuni sepeciale, în Turcia (Istanbul și Ankara) și televiziunea Canadiană din Montreal”; singurul vasluian în Dicționarul etnologilor români din toate timpurile pentru că “deschide o poartă către recuperarea integrală a acestui prețios element de patrimoniu” (prin) revista Ion Creangă și activitatea lui Tudor Pamfile; singurul vasluian cu 9 fișe personalizate în „Istoria jurnalismului din România, în date”, coordonator prof. dr. Marian Petcu; primul Cetățean de onoare al comunei Podu-Turcului, județul Bacău, 29 martie 2011, cetățean de onoare al comunei Prisăcani, județul Iași, 24 august 2014, Cetățean de onoare al comunei Țepu, județul Galați, 30 septembrie 2014; Volumul omagial „Marin 70”, îngrijit de Val Andeescu, 2011, cu 70 de autori, 70 de mărturii, 70 de autografe pentru 70 de ani ai săi, cuprinde mărturii ale 4 academicieni,4 președinți de stat, 17 doctori în științe, restul jurnaliști, scriitori, persoane publice și administrative.

Despre DVMZ, Omul, referințele, la fel, îl înobilează: Coleg de partid – nu sunt mulți prieteni ca el, susține Dan Albescu – Marin 70, p.14; este omul performanțelor – a reușit să împlinească o vârstă nobilă, Mihai Apostu, tot în Marin 70; și tot acolo – e modest și liniștit, ni-l recomandă Gheorghe Balan, care îl cunoaște din copilărie; știe că-i trecător, spune o noutate Corneliu Bichineț; un drag septuagenar, altă noutate de la Mărioara Buraga; e un  invers – cetățean și prieten, după Jan Ciupilan; omul care sfințește locul îl prezintă Emil Constantinescu, președintele, de unde o fi aflat; continuă arta îmbogățirii, înfrumusețării și valorificării limbajului nostru, expus la influențe și provocări, susține P.S. Corneliu al Hușilor; e impresionant în câte domenii a fost în top, își dă cu părerea Cristian David; ce a realizat fiul lui Vasile și a Tudorei, ca om de-al nostru, e greu pentru o viață de om, ne șoptește Gabriela Iacobescu; un as al presei, îl vede Vicu Merlan, istoric, dar și conducător de revistă – Lohanul; un om care face, crează, construiește, edifică- George Stoian; prietenul său de suflet, îl susține Avram D. Tudosie…

Mare personalitate, “meritul lui nu cere răsplată, cere cinstire”, spune Petruș Andrei de la Puiești; “un infatigabil căutător”, îl prezintă Theodor Codreanu, eminescologul; “un Don Quijote” – Adi Cristi; “un mare patriot” – Acad. Ion Dediu; “primul om de televziune din Moldova” –Petru Frăsilă; “se transformă în exemplu” – Alexandru Ionescu; “Spectacolul unei personalități este Marin” –Theodor Pracsiu.

Integrator în cetate, “actant perseverent”, în “Când floarea de cireș…”, Simion Bogdănescu; “Un om al cetății”, Valeriu Lupu; “un adevărat învățător”, Mihai Miron; “un feromon specific”, Vasile  Puf; “un marcator al postdecembrismului”, Adrian Solomon; “un deschizător de drumuri, îndrumător și formator de condeie”, Ion N. Oprea.

Valorificator a ambițiilor jurnalistice prin muncă, “rodul unui zbucium constant”, îl vede Vasile Arhire în “De la  cuvinte la numere”; “nu aș putea să nu fiu recunscător unui asemenea om…”, scrie Val Andreescu în “7 decenii de trăire incandescentă”; “Confirmarea convingerilor de care am fost animați”, vede Ion Iliescu parte din scrierile lui DVM; “Aveam unde să învățăm”, memorează Adina Huiban; “…aflu și știu că DVM este și un foarte bun profesor”, spune zeletineanul C.D. Zeletin,

Vizionarul este considerat DVM de alți dintre confrați: “Vizionar și destul de generos…”, îl etichetează Mihaela Băbușanu-Amalanci în “Tânăr în gând și faptă”; “tot ce a scris se bazează pe o bună și reală documentare”, Mona Bujor; “școala vasluiană de jurnalism a constituit o ambițioasă rampă de lansare a valorilor”, Laurențiu Chiriac; “o amprentă clară în jurnalismul vasluian”, Costin Clit; “el, ca profesor, ne-a învățat și deschis aripile către cunoaștere”, Radu Corozel; “a fost, este și a rămas inițiatorul curentului invormativ de calitate”, Levente Csaba Szekely; “o prezență activă de peste două decenii”, Laurențiu Șoitu; “contemporani, nu-i tulburați Eternitatea lui DVM!”, Ioan Mâcnea; “Când și câți vor putea să-i egaleze  performanțele lui DVM?”, se întreabă Ștefan Șerban, alăturându-ne și noi celui care ne crează asemenea stări de mirare și aprecieri pozitive.

Alte aprecieri ne sporesc starea de bine, atunci când gâdim la DVM: “are un stil de vorbire incitant”, sesizează Gheorghe Cârjă; “Spirit viu și critic, nu irosește laudele”, spune Vasile Chelaru, adresăndu-ni-se, și se întoarce către DVM, adugând “La mulți ani…să trăiți!”; “biruința e numai a lui, și a obținut-o”, ne vestește Mircea Coloșenco; “savant, în întreg spațiul românesc”, îl vede Mircea Snegur, fără a ne argumenta susținerile care ni se par mult binevoitoare; “i-a plăcut  totdeauna să construiască”, Marius Vlad; “acordați-i încredere lui DVM”, îndeamnă Călin Popescu Tăriceanu.

Vreți să-l ascultați pe DVM, actualul DVMZ, filosofând? Citiți-l!: “În primul rând,să nu uităm noi, cei vii, azi… Și, poate, se va mai  apleca cineva asupra acestei cărți, măcar pentru genealogie…”, spune când vine vorba despre “Giurgioana-Bacău, Sat-Biserică-Oameni”, 2011; “Nimeni nu știe cât e de singur! Dar nici ce prețuiește…după”, “Marin D.V.- Opera în câmpul critic și valoric național”, 2013, FOTODOCUMENTE; “…Norocul…în preajma celor aleși, se poate chema profesionalism!”, Ceaușescu -…-Băsescu, Mitterand–Snegur-Iliescu, Lucinski-Constantinescu, Regele Mihai I (evocări de reporter)”, 2014; “Și Gloria se obține pe rând, oricâți ar bate la porțile ei… E trist când Gloria vine, totuși, mult prea tîrziu!”, scrie DVM, dar și “mai trist este, zic eu, când ea ți se cuvine, dar oameni din preajmă, arătându-ți  copita nerecunoscătoare, care, și în anii noștri devine tot mai inevitabilă, trece cu buldozerul peste tine truditorul pentru că tu, tot scriind, nu ți-ai găsit timp să stai cu dânșii pe Corsso la… băut”, l-am repetat tot pe DVM, dar în altă topică…

Răsfoiesc cărți, reviste, citesc și recitesc paragrafe, cărțile lui DVM, câte are la număr până acum când mâine-poimâine aniversează 75 de ani, 22-24 de volume, eu, INO, la o asemenea vârstă nu aveam decât vreo 5-6, cât despre publicistică, nu există loc și timp pentru măsurat, în timp ce DVM conduce și scrie zi de zi editoriale și tot soiul de articole, știri și știriluțe, dintre ultimele unele referitoare și la mine, eu, INO, scriu, scriu, pe colțuri de pagini de la prieteni, și observați dumneavoastră, la Casele (revistele) unde șefii au plecat în excursiile lor, unde vom ajunge fiecare până la urmă, nici nu mă mai publică…sau dacă o fac, nu știu de unde se vor fi molipsit, tot spațiu pentru o știre îmi pun la dispoziție. Probabil atât merită, dacă mai merită bătrânii sau  o fac din îngăduită politețe. Bătrânii…

Așa că, DVM-DVMZ, nici o grijă sau teamă, să o încheiem într-o notă optimistă, îți spune și INO, hai, ca din cărți, “să vorbim în timpul vieții noastre și nu a altora”, acum la 75 de ani, împliniți, ai băcăuanului-vasluianului, Coane îți zic LA MULȚI ANI, CU SĂNĂTATE!

                                                              Ion N. Oprea