Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » PASTORALA » Scrisoare pastorală, Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi, Anul XV(2016), nr. 323(1 – 15 Aprilie)

Scrisoare pastorală, Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi, Anul XV(2016), nr. 323(1 – 15 Aprilie)

Dragii mei enoriași!

             Politica de cadre. În multe dintre ,,scrisorile” precedente v-am vorbit despre noutățile revoluționare, pe care le-a adus Mântuitorul Iisus Hristos în lume în ceea ce privește raportul lui Dumnezeu cu omul, raporturile dintre oameni, raportul dintre om și natură, sensul vieții și al morții și multe-multe altele. Revoluționar era, spre exemplu, să spui, în urmă cu două mii de ani, că Dumnezeu este tatăl neamului omenesc, că oamenii sunt frați între ei, deși unii sunt împărați, iar alții sclavi, unii bogați, alții săraci, că femeia are demnitate de om și este egală cu bărbatul în fața lui Dumnezeu etc.

Nu am vorbit, însă, despre ,,politica de cadre”, pe care ne-o propune Mântuitorul ca model pentru toate timpurile și toate locurile. Ea este rezumată în câteva versete din Biblie, versete care au fost prezente în Evanghelia din Duminica a V-a din Postul Mare(Marc., X, 32-45). Doi dintre ucenicii Mântuitorului, Iacob și Ioan, îi cer să le aprobe ca ei să stea de-a dreapta și de-a stânga Lui pe tronul suprem din împărăția cerului. Erau ucenicii Lui, aleși de El, ucenicii cu care împărțise bucuriile și necazurile, zilele și nopțile, ucenicii care își părăsiseră familiile, casele și ocupațiile ca să-L urmeze, ucenicii de încredere, care vor asista și la Schimbarea la Față pe muntele Taborului, ucenicii care aveau să-I ducă mai departe învățătura, să întemeieze comunități creștine, să suporte batjocuri, bătăi, temniță și moarte pentru El. Cine ar fi crezut că-i va refuza? Și, totuși, El o face! Le răspunde clar: ,,Nu știți ce cereți!” Aceasta este prima parte a mesajului. S-o descifrăm mai atent:

 Mântuitorul nu favorizează pe cei doi ucenici, nu le împlinește cererea, în ciuda situației menționate mai sus. Ei trebuie să merite pe deplin demnitatea solicitată. Și Iisus îi întreabă:  ,,Puteți să beți paharul pe care îl beau Eu și să vă botezați cu botezul cu care Eu Mă botez?” Răspund afirmativ, dar nu e destul. Mântuitorul amână împlinirea cererii lor, până când ei aveau să și facă ceea ce spuneau, adică să guste din suferințele morții de martiri pentru Hristos. Recapitulând, vedem că o funcție, o demnitate se acordă de către Mântuitorul numai pe baza competenței, meritelor, pe baza faptelor, nu vorbelor și promisiunilor fără acoperire.

 Mai departe, Mântuitorul ne mai descoperă ceva: ,,A ședea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit”. Unii ar putea spune că ar fi vorba de o predestinație, adică de o sortire a cuiva ca să fie sau să nu fie demnitar pentru o anumită funcție. Nu  e vorba de o predestinație, de o sortire. E vorba de atotștiința lui Dumnezeu, creatorul și conducătorul lumii. Lumea este creația lui Dumnezeu și Lui nu-i este indiferent în ce direcție se îndreaptă lumea. El dotează pe fiecare om care vine în lume cu anumite potențe, cu anumite daruri: unuia îi dă darul de a conduce, altuia de a vindeca, altuia de a judeca, altuia de a învăța, altuia de a cânta și așa mai departe. Aceste daruri se dezvoltă sau nu în om. La creșterea și afirmarea lor contribuie societatea(familia, școala, instituțiile publice) și omul în cauză prin strădania ce-o depune. Degeaba se naște cu darul de a iubi medicina, știința vindecării, dacă statul nu-i va construi școlile care să pregătească medici, familia nu-i va asigura baza materială ca să-și poată achita cărțile, taxele, casa, masa și toate celelalte angarale, nu va putea ajunge medic; dacă statul și familia își vor face datoria, dar tânărul cu pricina nu va depune nici un efort pentru a învăța medicină, nu va ajunge medic niciodată. Atotștiința lui Dumnezeu nu forțează pe cineva să ajungă medic, sau pictor, sau preot, sau profesor. E necesară și contribuția omului la această realizare. Așa este și cu funcția publică. Dumnezeu dotează  destui oameni, în potență, cu capacitățile necesare de a deveni om potrivit la loc potrivit.  Mulți dintre aceștia nici nu ajung să se nască. Părinții lor hotărăsc să-i arunce la tomberon. Dumnezeu nu-i oprește. Este decizia lor, pentru care vor răspunde la timpul potrivit. Alții nu se interesează să-și dezvolte capacitățile cu care s-au născut. E mai ușor să deschizi un butic, o cârciumă, să vinzi țigări la negru, să șterpelești niște bani din buzunarul cuiva și să câștigi destul de bine, decât să înveți carte zeci de ani, să faci tot ce depinde de tine să convingi pe ceilalți că ești omul cel mai potrivit  și ei să te aleagă în fruntea lor, ca să-i conduci. Dumnezeu nu-l urechează pentru asta, dar omul acela va da seamă, pentru că prin atitudinea lui a sabotat planul lui Dumnezeu privind creația și buna conducere a lumii. Mai este o problemă foarte importantă. Degeaba individul se pregătește pentru a fi om potrivit la loc potrivit, dacă societatea în care trăiește, grupurile de interese, partidele politice sau alte forțe ale zilei și ale locului îi barează drumul și promovează în funcțiile cheie nulități, mecanismul social nu va funcționa cum trebuie. Fiecare va răspunde în fața lui Dumnezeu la timpul potrivit. Fiecare poate să facă un efort și să-și închipuie că se află cu mașina într-o stație de benzină. Are acolo tot ce-i trebuie ca să alimenteze mașina, dar, în loc să pună în rezervor benzină, el îi pune motorină sau apă. Cine este apoi vinovat, că nu merge mașina: constructorul ei, producătorul sau comerciantul produselor petroliere, sau tu, șoferul, care ai alimentat mașina? Vă rog gândiți-vă, că în această situație suntem noi, alegătorii, în fața urnelor de vot. Votul fiecăruia dintre noi poate să fie precum benzina sau precum apa, pe care o punem în rezervorul mașinii sociale. Într-o societate civilizată, democratică, responsabilitatea revine fiecărui alegător în parte și tuturor laolaltă. Alegătorii devin copărtași cu Dumnezeu la buna funcționare a mecanismului social. Cei care falsifică rezultatele votului, cei care promovează nonvalorile, favoriții, rubedeniile, cei care iau mită sau șantajează pentru a promova pe cineva, indiferent de motive, sunt responsabili în fața lui Dumnezeu. Toți aceștia contribuie la dereglarea mecanismului social.

   Ne mai spune Mântuitorul ceva, iarăși revoluționar pentru mentalitățile de acum două mii de ani, dar și pentru vremea noastră. Iată vorbele Lui: ,,Știți că cei ce se socotesc conducători ai neamurilor domnesc peste ele și cei mari ai lor le stăpânesc; dar între voi să nu fie așa, ci cel ce va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru, și cel ce va vrea să fie întâiul între voi, să le fie tuturor slugă; că nici Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci să slujească și să-Și dea viața răscumpărare pentru mulți”. Din păcate, rar s-a întâlnit un asemenea conducător, care să se socotească slujitorul poporului pe care-l conduce. Fiecare se socotește stăpânul absolut față de subalternii săi, îi tratează ca atare, umilindu-i, batjocorindu-i, nedreptățindu-i, fără teamă de Dumnezeu, de lege, de autorități, fără rușine de oameni. Imaginați-vă ce-ar însemna ca toți conducătorii și funcționarii publici să fie cu adevărat slujitori ai poporului, interesați de binele și fericirea lui, să fie oameni modești, cinstiți, capabili, frățoși, cu frică de Dumnezeu și respect față de oameni!

    Mântuitorul ne-a dat cheia unei societăți ideale, unor raporturi sociale sănătoase, dar ne-a lăsat pe noi s-o folosim și cu ea să deschidem ușa. Haideți să încercăm, de câte ori avem prilejul!

*

    Sfaturi părintești. Din cartea Părintelui Arsenie Boca, Cărarea împărăției, mai spicuim un fragment:

   ,,COPIII NĂSCUŢI ÎN LANŢURI. Presupunem că un copilandru, la primele anunţări ale instinctului (sexual), cade în viciul onaniei. Nu-1 află părinţii, face excese, e din ce în ce mai retras, mai tăcut, mai obosit, nu mai învaţă la şcoală; memoria – scoarţa cerebrală a minţii – e atinsă; nu mai e agerită de hormonii ce izvorau din sectorul respectiv, încleştat de viciu. Cu alte cuvinte, mintea se tâmpeşte şi încă repede. Creşterea corpului încetinită, cearcănele vinete pe lângă ochi îl dau de gol – pentru cine ştie să vadă. Imaginaţia nu mai e vioaie, nu-i mai place joaca, parcă e bătrân, serios, şi, mâinile – cu care a greşit – îi tremură. Iarăşi dovadă că nervii sunt într-o primejdie. Dacă n-are norocul să dea de un sfat, sau măcar de o carte, sporind cu vârsta, sporesc şi urmările viciului, după cum urmează.

             Pomeneam că glandele genezice au o dublă funcţiune, una endocrină, vărsând hormonii în sânge, şi alta externă, formând celule genezice. De îndată ce viciul sau desfrânarea de orice fel, şi la orice vârstă – cazul e acelaşi – încleştează pe om, atunci ţesuturile glandelor, masculine sau feminine, sunt peste măsură de mult solicitate şi silite să furnizeze material extern şi, prin urmare, nu mai pot secreta şi hormonii trebuitori în sânge. Se întâmplă adică un dezechilibru în mediul endocrin. Acest dezechilibru se răsfrânge asupra sistemului nervos, în felul că celulele nervoase, nemaiavând agenţii stimulatori cuveniţi, degenerează, mai întâi funcţional, şi insul respectiv începe să fie un fleşcăit; iar dacă desfrânarea continua, celula nervoasă moare. Desfrânarea omoară milioane de celule nervoase.

           Mai trebuie ştiut şi aceasta, că toate ţesuturile se refac, afară de celula nervoasă. Omorâtă odată, nu mai învie niciodată. Presupunem că tânărul-bătrân vrea să fie şi el în rând cu lumea, vrea să se însoare. Nu izbuteşte. Nici pe el nu-1 prea atrage femeia şi nici fetele nu se simt atrase spre el. Ce e la mijloc? Viciile instinctului i-au stins vioiciunea, i-au şters farmecul, l-au fleşcăit cu totul, nu mai aprinde dragoste, ci milă. De milă ca de silă nu faci casă. Doctorii sfătuiesc: femeile sau căsătoria. Fireşte, un viciu nu va ieşi cu alt viciu, – chestiunea rămâne mereu într-un cerc vicios. Dar căsătoria, chiar dacă se face, poartă ponoasele trecutului şi mustrările viitorului. Astfel, bărbatului, de pe urma viciilor de tot felul şi de pe urma dezechilibrării funcţionale totale sau locale a sistemului său nervos, i se întâmplă că pierde frâna nervoasă a ritmului său funcţional şi nu se va potrivi poate niciodată cu ritmul femeii sale, neostenită în astfel de vicii. Osteneala şi scârba ei abia acum începe, căci mereu va rămâne nemulţumită, ceea ce îi va pricinui nevroze, dureri regionale şi gânduri de căutare în altă parte. Nu e ea de vină că-1 va părăsi, ci trecutul bărbatului se răzbună. Bărbatul, aşa cum l-au desfrânat viciile, nu mai corespunde instinctului maternităţii femeii sale şi aşa trebuie să-şi tragă plata: rămâne fără urmaşi sau şi fără soţie.

Dar să presupunem că, totuşi-totuşi, i se va nimeri ca să aibă şi urmaşi. Aceştia vor purta următoarele poveri părinteşti: o sănătate şubredă, un chip îmbătrânit, diferite neputinţe fără leac, iar de scapă cu zile vor fi nişte chinuiţi ai sorții şi slabi de minte. Cum şi de ce? Iată cum şi de ce: ştim de adineauri, că toate faptele insului se înseamnă în două locuri: undeva într-o contabilitate nevăzută, şi al doilea, ceva mai |văzut, în grăuncioarele de cromatina, în genezele cromozomilor, adică în factorul biologic al eredităţii. Şi-a distrus părintele cu viciile lui milioane de celule nervoase ? Acestea, nerefăcându-se niciodată, ci totalul celor distruse şi sănătatea la care se găsea în momentul când îşi chema un urmaş pe lume, reprezentând situaţia lui, se şi însemnase în stocul de cromozomi, cu atâtea geneze recesive mai mult, ceea ce n-ar fi păţit dacă ar fi avut o purtare mai bună. Vreţi dovadă la îndemâna oricui ? Iată-o: nu lovesc pe nimeni, dimpotrivă, simt alăturea cu durerea oricui.

            Să zicem că o pereche de oameni n-au avut pacoste cu viciile tinereţii, deci n-au sistemul nervos şubrezit dintr-o vină ca aceea. Totuşi, nevoile vieţii ostenesc nervii oricui. Această ostenire a vieţii e de fapt o ostenire a elanului, a agerimii, a vioiciunii rezistente a sistemului nervos şi a celorlalte ţesuturi şi umori. Acestea toate se înscriu numaidecât în patrimoniul genetic al eredităţii, în vreme şi pe măsură ce se adaugă. Factorul biologic al eredităţii rezumă starea oricărui moment, precum şi situaţia biopsihică a părinţilor, fie aparte, fie angajaţi în procesul rodirii. Proba o dau copiii, care vin la intervale mai mari de vreme. Cei din tinereţe sunt mai vioi, mai sprinteni, mai sănătoşi, mai ageri la minte; pe când copiii veniţi mai la bătrâneţea părinţilor sunt mai molâi, mai împiedicaţi, mai bătrâni. Nu au nici o vină şi nici un leac. Aşa sunt construiţi genetic şi ireversibil, realizându-sc armonia ce se vede, cu materialul ce li s-a dat, în răstimpuri de vreme. Revenind la corespondenţă, pricepem mecanismul după care apare în lanţul cromozomilor roiul boabelor de neghină, genezele recesive şi ravagiile ce le pot face ele, dacă nu sunt scoase din lucru de perechea mai sănătoasă a celuilalt părinte.

            Mai sunt urmări ale desfrânării şi destul de grele încă din tinereţe. Poate s-a bănuit din cele de până aci, că organismul întreg se piperniceşte, glandele în totalul lor rămân atrofiate, scoase din lucru şi cu toate urmările acestui dezechilibru umoral. Aşa se ajunge pe rând la atrofierile diferitelor organe din iconomia generală a corpului, şi aşa apar sterilitatea, nevrozele şi o stare generală de boală, sau o predispoziţie spre tot felul de boli. Nu mai vorbesc de stările sufleteşti: frica, slăbirea minţii, obsesii, ideile fixe, răstălmăcirea înţelesurilor şi o continuă muncire de conştiinţă. E reacţiunea sufletului la starea mizerabilă în care i-a ajuns casa prin patimi.”

*

Creștini sau păgâni? În Tr. Severin, pregătirile pentru Zilele Severinului sunt în toi. Acestea sunt dedicate Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, patronul municipiului. Atrăgeam atenția în ,,scrisoarea” precedentă, dar și în alte publicații severinene, asupra acestor manifestări complet nepotrivite în Postul Mare și  rugam pe cei cu putere de decizie să amâne tărăboiul acesta pentru după Paști. Nu era un efort deosebit și nimeni nu s-ar fi supărat de această hotărâre. Speram că acolo sus sunt oamenii pe care i-am văzut de nenumărate ori la televizor prezenți la tot felul de slujbe religioase, închinându-se și cu dreapta și cu stânga, pupând cu poftă orice și pe oricine, numai să se vadă bine pe sticlă, numai să impresioneze publicul, alegătorii, cu evlavia și credința lor. Credeam că sunt tot cei care nu scapă nici un prilej să se bată în piept și să se declare vajnici apărători ai tradițiilor românești. N-a fost așa! Și  anul acesta, în Postul Sfintelor Paști, în Severin, vor sfârâi grătarele, se va bea vârtos, se va cânta și se va dansa, se vor face jocuri de artificii și multe altele specifice momentului.

     Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este patronul și ocrotitorul Severinului. Este un vechi obicei creștinesc și românesc, ca fiecare familie și fiecare localitate să aibă câte un sfânt ca patron. Familiei acest sfânt i se rânduiește la cununie și el va fi sărbătorit ca ,,praznic” cât timp va exista familia respectivă; localităților rurale le este decernat câte un sfânt, cel mai adesea patronul/hramul bisericii. Există și cazuri când biserica are un patron-hram, iar satul sărbătorește ca patron un alt sfânt, care, de cele mai multe ori, a fost patronul unei biserici mai vechi din acea localitate, așa cum e cazul Malovățului. Cu prilejul patronului unui sat se organizează nedeia sau ruga. La sărbătorirea unui patron, fie că e vorba de o familie, fie de un sat, de dimineață se face slujbă la biserică și la ea participă familia respectivă și cât mai mulți din sat. După-amiază, familia, în cazul praznicului, sau familiile satului, în cazul nedeii, rugii, fac o pregătire specială, o masă, la care participă rudele, prietenii, cunoscuții, călătorii, cerșetorii. Altfel spus, patronul/hramul se sărbătorește prin rugăciune și milostenie(faptă bună). Era lege ca atunci când sărbătoarea unui sfânt era în zi de post să se gătească de post, fără comentarii. Pentru că foarte mulți români poartă numele Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe și-l sărbătoresc ca zi onomastică, Biserica a rânduit, cu ani în urmă, ca atunci când 23 Aprilie cade în Postul Mare, pomenirea sfântului să se facă a doua zi de Paști, tocmai pentru a nu se face pregătiri și mâncare de dulce. Nu știu de ce nu se mai respectă această rânduială.

     Ceea ce se face în Zilele Severinului este o batjocură la adresa lui Dumnezeu, a Sfântului Gheorghe, la adresa Bisericii. Nu-i de mirare că ne merge așa cum ne merge, că toate ne ies anapoda în economia județului, că instituțiile s-au închis pe bandă rulantă, că suntem printre județele cu cel mai mare număr de șomeri, că seceta ne pârjolește pământul de mulți ani, că sărăcia e la ea acasă, că avem în județ peste șase mii de bolnavi de cancer! Patronul se pare că și-a întors spatele, scârbit de ,,Zilele Severinului”, de felul cum înțelegem noi să-i aducem rugăciune și jertfă. Cei care batjocoresc în felul acesta cele sfinte an de an, ar trebui să se înfioare, fiindcă Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Eu mi-am făcut datoria și le-am spus! Mai mult nu pot face. Balaurul e prea mare! Doar Sfântul Gheorghe s-ar putea ocupa de el!

*

Sonet. Dintre poeziile lui Alexandru Vlahuță alegem această poezie pregătitoare de Paști:

,,Din nou coboară-Te-ntre noi, Iisuse,

Căci iarăşi turma Ta e rătăcită

Şi iar se-ntinde noaptea cea cumplită

A vechii uri, de Tine-atunci răpuse.

De-abia se mai zăreşte ca prin sită,

A mântuirii stea. Dar cât de sus e!

Se îndepărtează parcă… Cine spuse

 

Căci stingerea ni-i singura ursită?

O, vino, Iubitorule de oameni,

În sufletul bătrânei lumi să sameni

Din nou credinţa cea nemuritoare…

Cunoaşte-L vom? Pleca-vom fruntea oare

Când întinzându-Şi mâinile amândouă

Asupră-ne, va zice: „Pace vouă!“?


*

             Pregătiri de cină. Dintre poeziile lui Vasile Voiculescu o alegem pe cea cu acest titlu:

,,Venise primăvara şi stepele gorgane

Cu tort de flori alese îşi peticeau Chilimul…

Şi doldora de mărfuri, de bani şi caravane

Se pregătea de Paşte întreg Ierusalimul.

Pe uliţe un zbieret de miei fără-ncetare

Şi aburi calzi de azimi veneau din curţi

                                                      vecine;

Copii, fugiţi din joacă, cerşeau, scâncind,

                                                    mâncare

Şi se-agăţau de poala grăbitei gospodine.

Isus, din foişorul cu şiţă înverzită

Privea deşarta caznă şi robotul zadarnic…

O silă uriaşă şi-o milă nesfârşită,

Ca umbra şi lumina, luptau în el amarnic.

Chesat şi aprig Iuda se târguia la poartă

Oprind din drum casapii cu mieii de vânzare;

Ioan pleca la apă cu vasele de toartă,

Iar Petru da cuţitul pe gresii şi amnare.

Cu multă greutate găsiră precupeţul

Ce s-a-nvoit să intre cu mielul în ogradă

Şi dup-o grea tocmeală, peşin plătindu-i

                                                         preţul,

L-au înşfăcat şi veseli i l-au adus să-l vadă.

Era un miel molatic cu laţele plăviţe,

Mirositor a lapte – şi-l toropise somnul,

Cu fruntea cucuiată de două mici corniţe,

Şi presimţind scăparea, a behăit spre Domnul.

Atunci duios şi paşnic, ca un păstor de munte,

Isus îl luă în braţe cu-adâncă sfâşiere,

Îl sărută cu sete pe bot, pe ochi şi frunte,

Apoi întoarse capul şi-l dete spre junghere.

Cu mâneci suflecate voioşi îl apucară,

Îi scoaseră cordeaua, smulgându-i clopoţelul,

Doar Iuda-nţepenise, holbat, năuc pe scară

Privind sărutul tainic ce osândise mielul.”

*

Ajutoare și donații. În această perioadă, am primit câteva ajutoare și donații, astfel: Părintele Prot. Prof. Dr. Ioan Dură(Bruxelles-Belgia): 300 lei; Doamna Ivanovici Florica (București), Doamna Enache Maria(București) și  Doamna Dițu Aurica(București): câte 250 lei; Domnul Ovidiu Mitran-De Keyser(Zoersel-Belgia): încă 220 lei;  Doamna Ramona Sprijan(Cluj-Napoca): 110 lei; Doamna Ing. Aurica Zăuleț(Tr. Severin), fiică a satului Bârda și  Doamna Ionescu Ana-Maria(Câmpina – PH): câte 100 lei; Doamna Aurelia Trif(București): 60 lei;

 Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

Ca urmare a hotărârii Consiliului Parohial, anul acesta parohia noastră va acorda următoarele ajutoare bănești unor persoane cu situații dificile: Pau Dumitru(pentru copil), Badea Vasile(pentru mătușă), Badea Leontina(pentru nepot), Ștefu Constantin(pentru copil), Căprioru Ion, Cioabă Constantin(pentru mătușă) și Borcilă Elena(pentru nepoți) din Malovăț, Malescu Gheorghe (pentru nepoți) și Răulescu Eleonora din Bârda. Fiecăruia din cei menționați li s-a trimis prin poștă câte 100 lei. Atât am putut!

*

             Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel:  Iar tărăboi în Postul Mare, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6620(7 apr.), p. 5; Rânjetul bancherului, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6621(8 apr.), p. 2; Negocierea, în ,,Datina”, an. XXVI(2016), nr. 6622(9-10 apr.), p. 4; ,,Scrisoare pastorală” – 322, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 2016, 9 apr., ediție on-line(http://armoniiculturale.ro); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 2016, 10 apr., ediție și on-line(https:// ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în ,,Observatorul”, Toronto (Canada), 2016, 14 apr., ediție și on-line(http://www.observatorul.com); în ,,Clipa”(SUA), 2016, 14 apr., ediție on-line(http://www.clipa.com); Ion din lume fără lume, în ,,Națiunea”, București, 2016, 12 apr., ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); Fericiți cei ce nu fac nimic, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6623(12 apr.), p. 1, 7; Sexul îngerilor, în ,,Omniscop”, Craiova, 2016, 14 apr., ediție on-line(http://www.omniscop.ro); Limba nu se vinde, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6626(15 apr.), p. 4;

         De asemenea, parohia noastră a mai publicat două cărți:

        – Ediția a II-a din vol. II al lucrării lui Grigore Maerean, Chemări la Domnul(…..pag.) și

        – Vol. VIII din cartea preotului Dvs., Scrisoare pastorală(…..pag.). Volumul cuprinde numerele 280-320 ale ,,Scrisorii pastorale”

Cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns la volumul al VIII-lea al ,,Scrisorii pastorale”.  Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru puterea, sănătatea și răbdarea pe care mi le-a dat să duc această sarcină! Vă mulțumesc Dumneavoastră, enoriași și susținători ai parohiei noastre de aproape și de departe, fiindcă mi-ați asigurat baza materială! Mulțumesc tuturor celor ce s-au ostenit să răspândească în parohie această ,,publicație”. Mulțumesc conducerii unor publicații din țară și din străinătate, care au preluat ,,Scrisoarea pastorală” integral sau parțial și au răspândit-o mai mult decât ne-am fi închipuit, când am plecat la drum. Menționăm în acest sens revistele ,,Observatorul” (Toronto-Canada), ,,Bibliotheca Septentrionalis” (Baia Mare – MM), ,,Națiunea”(București), ,,Omniscop” (Craiova), ,,Appolon”(Mizil), ,,Appolon junior” (Mizil), Fereastra (Slobozia-IL) și lista ar putea continua. Mulțumesc celor ce ne-au încurajat să continuăm, când puneam sub semnul întrebării dacă se merită sau nu acest efort.  Dacă a fost de folos sau nu, Dumneavoastră, cititorii, puteți aprecia. Personal, regret că nu am putut s-o  fac mai bună, mai de folos sufletesc. Cu siguranță, că ar fi trebuit mult mai mult material religios. Am ținut seamă de preferințele celor mulți și am căutat s-o fac cât mai accesibilă și cât mai plăcută, pentru a atrage cititorii. Am fugit de limbajul de lemn, specific atâtor publicații de acest gen; am introdus rubrici de larg interes, cum ar fi cele legate de aspectele sociale, culturale, de folclor, de istorie, pagini memorialistice, numeroase știri legate de viața parohiei și de activitatea preotului. Am publicat pagini de zidire sufletească, de întărire în credință, materiale în care am luat atitudine față de prozelitismul sectar. Am analizat, pe cât ne-a stat în putință, numeroase aspecte sociale, politice și religioase din țară și din străinătate, trecându-le prin filtrul de gândire al omului de la țară, nepoluat de ideologii politice și de partid. Am avut mereu în centrul atenției interesele țării, ale Bisericii, ale neamului românesc, ale comunității locale. Am valorificat, pe cât ne-a stat în putință, comoara folclorului mehedințean, scoțând la lumină, pentru prima dată, culegeri pe care le-am făcut pe teren în urmă cu peste 40 de ani. Prin paginile memorialistice am conturat adevărate fresce de epocă, am readus în actualitate oameni, fapte, întâmplări de altădată, zugrăvind astfel personalitatea oamenilor din aceste părți, concepția lor despre lume și viață, contextul politico-social prin care au trecut, greutățile, necazurile și bucuriile lor. Multe dintre materialele publicate în ,,Scrisoare pastorală” au alcătuit cărți tematice. ,,Scrisoarea pastorală” rămâne o mărturie, că Biserica are și azi un rol important în peisajul religios, cultural și social al satului românesc în special și al societății în general, că se poate realiza ceva chiar și la nivelul unui sat, dacă vrea Dumnezeu și oamenii depun un pic de strădanie. Regretăm că nu am putut să-i oferim o altă haină, un aspect de revistă propriu-zisă, dar aceasta a fost formula cea mai potrivită și mai ieftină pentru ca să rezistăm. Dacă ,,publicația” ar fi apărut în condiții mai pretențioase, n-am fi putut să suportăm cheltuielile necesare, ca s-o răspândim gratuit cititorilor. Vasile Alecsandri are o nuvelă, Galbânul, în care scoate în evidență, că mult mai mult circulase și mult mai mult folos adusese o monedă de valoare foarte mică, de cinci bani, decât un galben greu și dolofan, care fusese ținut ascuns prin nu știu ce cotloane de un singur proprietar. Fie ca și ,,Scrisoarea pastorală” să fie asemenea acelei monede ieftine, care să ajungă în mâinile și sub ochii a cât mai mulți cititori, care să fie mulțumiți de ea.   

*

            Lucrări la cimitire. Am reușit să facem curățenia generală la ambele cimitire.

*

            Excursii. Parohia noastră organizează o excursie la Azilul de bătrâni din Vânjuleț(MH) pentru joi după Paști(5 mai). Cei care participă sunt rugați să pregătească ceva de mâncare sau îmbrăcăminte pentru a le dona celor de la azil. Vom pregăti și din partea parohiei o masă pentru cei internați, așa că și cei care nu vor merge vor participa cu ceva. Dacă locurile din autocar vor fi toate ocupate, ar reveni un preț de 8 lei/pers. pentru transport. Chiar și cei care nu au posibilitatea să achite costul vor putea merge, în limita locurilor disponibile și vom plăti din soldul parohiei;

*

             Licitații. Dumnică, 8 mai, la orele 12, în biserica de la Malovăț, va avea loc licitația pentru arendarea curții bisericii din Malovăț; duminică, 15 mai, la orele 12, în biserica de la Bârda, va avea loc licitația pentru arendarea terenurilor bisericii din Govăra, Bucium, Dealul Corbului, curtea bisericii și cimitirul din Bârda.

*

           Înmormântări. În ziua de 14 apr. am oficiat slujba înmormântării pentru Ghilerdea Ana (93 ani) din Malovăț. Dumnezeu s-o ierte!

*

            Program. În luna mai avem următorul program de slujbe: 30 Apr., la ora 23, slujba Învierii cu Sfânta Liturghie la Bârda; 1 Mai(la ora 3 noaptea, slujba Învierii la Malovăț); 2 Mai(slujbă la Malovăț, cu slobozirea Paresimilor la vii); 3 Mai(slujbă la Bârda, cu slobozirea Paresimilor la vii); 7 Mai(pomeniri la Bârda dimineața, cu slobozirea Paresimilor la morți; pomeniri la Malovăț de la ora 11, cu slobozirea paresimilor pentru morți); 8 Mai(Malovăț); 14 Mai(Malovăț-Bârda);  15 Mai (Bârda); 21 Mai(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț);  22 Mai(Malovăț); 29 Mai(Bârda).  În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, ori la telefon: 0724. 99. 80. 86. Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.

                 Sfintele Paști să le petreceți cu sănătate, pace și bucurie!

                Pr. Al. Stănciulescu-Bârda