Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » Florin T. Roman – RAPSODIA POEZIEI ROMÂNE – partea I

Florin T. Roman – RAPSODIA POEZIEI ROMÂNE – partea I

MOTTO: “Sunt suflet din sufletul neamului meu
Şi-i cant bucuria şi-amarul –(…)
Sunt inimă-n inima neamului meu
Şi-i cant şi iubirea şi ura!”
(Coşbuc, din poezia “Poetul”)

I.
Ah! Iată primăvara cu sânu-i de verdeaţă!
Laudă seminţelor, celor de faţă şi-n veci tuturor!
Noi vrem pământ!
Ţăran român, Măria Ta,
Îndreaptă căi ce se strâmbară!
În zori, de-atâta ars, voi fi de raze nins
Şi trecătorii se vor minuna:
-Cine-i?… Ce-i?… Ce-a fost pe-aici?
Raza cerului senin, oi linu-i lin…
Ce să fie? Nu-i nimic:
Au înnebunit salcâmii!
Primăvară, din ce rai
Reînfloreşte lemnul porţii?
Veniţi dragi păsări înapoi –
Veniţi cu bine!
La noi sunt codrii verzi de brad
De la Nistru pân’ la Tisa,
Şi nopţile cu poezie,
Şi vânturi line, calde ploi,
Şi lacrimi multe, multe…
Şi totuşi există iubire!
Veniţi! Privighetoarea cântă şi liliacul e-nflorit.
………………………….
Cine sunt şi de ce cânt?
Sunt un frate tânăr, care crede în dreptate,
Şi în ochi am o scânteie…
Pocnind din bici, pe lângă boi,
Pe verdea margine de şanţ,
Păşeam atent să nu mă sfarm.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
-Ţăran român, Măria Ta,
Să nu laşi câmpul tău să moară!
-Ogorul meu şi mândra mea
Doar Dumnezeu le poate lua.
Dar eu ştiu că nu mă lasă singur să rămân,
Că şi Dumnezeu e-un bun român!
………………………….
Cine sunt şi de ce cânt?
Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar,
Colindător fără de casă.
Am ochi negri, dar am mâinile curate,
Răsar din codrii mari de crini.
Şi însăşi natura atotştiutoare,
Ea însăşi nu ştie ce sunt: om sau floare?
Mă doare,
Mă doare-această floare.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii:
NU-S VINOVAT CĂ-MI PLACE SĂ SE PRINDĂ
ROTUNDĂ, CA O ŢARĂ, HORA-N PRAG,
NICI C-AM PRIMIT COLINDĂDORI ÎN TINDĂ,
CUM DIN BUNIC ÎN TATĂ MI-A FOST DRAG!
Codrule, codruţule,
Crini, trandafiri, toporaşi,
Melc, melc, Cotobelc,
Somnoroase păsărele,
Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată!
Şi-apusul meu e totuşi răsărit,
Un răsărit ce nu se mai termină!

 

*ÎI ROG SĂ MĂ IERTE PENTRU PLAGIAT (şi pentru unele schimbări ale semnelor de puctuaţie), ÎN ORDINEA VERSURILOR, PE URMĂTORII POEŢI: V. Alecsandri, L. Blaga, Coşbuc, Păunescu, Păunescu, Dan Verona, Dan Verona, Topîrceanu, Horia Bădescu, Topîrceanu, Arhip Ciubotariu, G. Topîrceanu, A. Păunescu, Coşbuc, Coşbuc, Goga, Eminescu, Coşbuc, Coşbuc, Goga, Păunescu, Macedonski,……………… Florian Pittiş, Dorin Liviu Zaharia, Lorena Păvălan, Coşbuc, Macedonski, Gheorghe Azap, Blaga, Păunescu, Păunescu, Dumitru Fărcaş x 4………… Florian Pittiş, Minulescu, Minulescu, Dorin Liviu Zaharia, Ioan Alexandru, Radu Stanca, Radu Stanca, Grigore Vieru, Grigore Vieru, Blaga, ANDREI CIURUNGA x 4, Eminescu, Păunescu, Ion Barbu, Eminescu, Eminescu, Minulescu, Ioan Alexandru.