Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CARTI » CRONICI » Emil ISTOCESCU: AL FLORIN ŢENE – LA BRAŢ CU ANDROMEDA (Viaţa scriitorului Gib. I. Mihăescu între realitate şi poveste)

Emil ISTOCESCU: AL FLORIN ŢENE – LA BRAŢ CU ANDROMEDA (Viaţa scriitorului Gib. I. Mihăescu între realitate şi poveste)

Un eveniment editorial important îl constituie apariţia  la Editura Napoca Nova, la începutul anului 2016 a volumului „La braţ cu Andromeda” – Viaţa  scriitorului Gib. I. Mihăescu între realitate şi poveste.- al cărui autor este Al Florin Ţene, scriitor  notoriu, foarte  activ şi prolific, preşedinte al Ligii Scriitorilor români, uniune profesioală cu filiale, aproape în toată ţara, membru al mai multor instituţii culturale de prestigiu din ţara şi srăinătate.

Cartea este prefaţată de Voichiţa Pălăcean-Vereş, iar coperta aparţine  lui George Roca, compatriot, stabilit în Australia. Volumul are aproape 400 de pagini şi se deschide cu un sumar, dar concludent, argument al autorului, din care desprindem mărturisirea motivelor care l-au determinat să întreprindă un astfel de demers creator/evocator.

Fiind el însuşi fiu al urbei viticole Drăgăşani, ca si Gib. I. Mihăescu, a manifestat de timpuriu curiozitatea de a-i cunoaşte  viaţa şi opera, iar apoi dorinţa de a scrie  chiar o carte  despre părintele romanului „Rusoaica”, vis realizat, iată, după  scurgerea  mai multor decenii: „Aşa s-a născut acest roman ficţionalizat şi romanţat, dar care  păstrează firul roşu al adevărului… Romanul de faţă se doreşte  a fi o închinare  pro-memoria scriitorului Gib. I. Mihăescu din Drăgăşani, ca şi mine”

Titlul cărţii, „La brat cu Andromeda” este bazat pe un artificiu creator inspirat, menit să atragă atenţia  asupra semnificaţiilor lumii celeste din romanul de debut  din 1930[1], lume contemplată cu atâta pasiune de Gib. Mihăescu, dar modificând simbolul iniţial de la care a pornit acesta. Astfel, în viziunea  lui Gib. Mihăescu, constelaţia Andromedei este întruchiparea  unui ideal  de puritate morală şi frumuseţe fizica feminină, irealizabil, în contrast cu eroinele dezamăgitoare din lumea terestră, precum Zina Cornoiu, Arina Velovan sau Donna Alba. „Cerul este, pentru oamenii de felul lui Andrei Lazăr (şi, desigur şi pentru Gib. I. Mihăescu) nu numai imperiul frumuseţilor ideale, ci si limanul în care îşi găsesc mângâiere nevinovatele lor frământări pământerşti”[2] Andrei Lazăr este un idealist visător, victimă nefericită cauzată de inadaptarea la o societate degradată.

În recentul roman –  evocator, prin noul titlu, „La braţ cu Andromeda”, contemplarea constelaţiei  Amdromeda devine un fericit liant pentru desfăşurarea firului epic, fiind însoţită de imaginea candidă  a frumoasei Luminiţa, ingenua  prietenă  din perioada pubertăţii  eroului cărţii. Urmărind, cronologic, evoluţia  eroului său, autorul structurează întregul roman în două mari părti, inegale, cu  16 capitole (în prima parte  11, iar în partea a doua 5)

Romanul debutează  cu festivitatea  inaugurării noului sediu al Palatului Comunal în prag de An Nou 1900, la Revelionul organizat  la etaj, în vasta sală de Consiliu şi  recepţii, în prezenţa notabilităţilor urbei, în frunte cu  primarul Filipescu, consilierii locali, avocaţi, magistraţi, negustori, meseriaşi, cu familiile, printre care   se află    şi Nilă Mihăescu, tatăl viitorului scriitor, cu soţia.

În  capitolul următor se prezintă numeroasa familie a  acestuia. Ceea ce, printre altele, asigură reuşita şi valoarea  artistică  a romanului este  realizarea  unui personaj Gib.[3] verosimil: uman, distins, echilibrat, decent, fără exagerări, surprins în toatre ipostazele  vieţii, cu mari reuşite, dar şi cu unele eşecuri: în copilărie, între părinţi şi fraţi, apoi   şcolar la „Fraţii Niculescu”[4], elev la liceul Carol din Craiova, la gimnaziul Radu Greceanu din Slatina şi la gimnaziul Al. Lahovari din Rm. Vâlcea; student „întârziat” la Drept, în Bucureşti,  ziarist în Cluj şi în capitală, alături de bunul său prieten Cezar Petrescu, apoi avocat în urbea natală, timp de  6 ani, între 1924-1930 şi, în sfârsit, stabilirea la Bucureşi, cu familia intre 1930-1935.

1935 – anul fatidic al morţii premature a lui Gib.I.Mihăescu a fost anul  când  a fost suprimat brusc acest fascinant urcuş pe scara afirmării sale literare. Tocmai de aceea apariţia acestei evocări vine în sprijinul  cunoaşterii  unui mare prozator, de care generaţiile de după  al doilea război mondial  au fost lipsite mulţi ani.

*

Pentru realizarea acestui roman un rol important  l-a avut ampla documentare, pornită de la lectura şi cunoaşterea întregii opere, a criticii şi a referinţelor biografice despre  scriitor. Documentării  reale i s-a adăugat însă factorul ficţional care  completează şi clarifică în mod fericit eventualele goluri din biografia reală.

Pe lângă  sursele  tradiţionale, ca noutate, autorul a apelat şi la cele neconvenţionale, moderne,  oferite de internet, prin acestea acumulându-se un impresionant bagaj documentar despre istoriile  unor edificii: sedii ale unor instituţii,  oraşe, gări, catedrale, spitale, statui, poduri, şcoli, căi ferate etc. care oferă lectorului date de factură nonliterară, dar folositoare pentru cultura  generală.

Apreciem folosirea  tehnicii  realiste de factură balzaciană prin care  eroul este   descris în mediul său natural cu modul de viaţă, cu obiceiurile şi tradiţiile  moştenite, cu îmbrăcămintea de epocă etc. Sunt, de asemenea, de notat descrierea unor  credinţe şi superstiţii, apelul la limbajul paremiologic, cu proverbe, zicale şi expresii înţelepte[5], extrase din texte religioase, fragmente de  litanii şi  rugăciuni, descrieri reuşite de natură etc., care  sporesc valoarea cărţii. Cu toate că  subtitlul  romanului  se referă doar la „viaţa” scriitorului, în realitate  s-a analizat fiecare demers creator, consemnându-se împrejurările  publicării  lucrărilor de la debut până la  sfârsitul vieţii, fără să  se facă şi  analiza acestor  creaţii. Importante sunt datele  despre geneza acestor opere şi primirea pozitivă a lor de către critică  şi cititori.

Drumul spre afirmare  şi notorietate literară al lui Gib Mihăescu ne poartă  prin redacţii, cenacluri, sedii ale revistelor,  prin cafenele vestite, unde eroul se întâlneşte cu scriitori, critici, artişti.

Atmostera  culturală din epoca interbelică în care  se afirmă şi  scriitotrul  dragăşănean este foarte bine descrisă, cu opinii asemănătoare sau divergente, cancanerii si lupte  pentru afirmare, cu prietenii  salutare, din care  se distinge  caracterul bonom al  acestuia. Pierderea  prea timpurie a  acestui  dotat prozator este  prezentată  în roman cu respectarea  adevărului şi cu preţuirea firească  a unui confrate din alta generaţie care , ajuns  în Parnas, oferă drept ofrandă  cititorilor acest florilegiu omagial în memoria lui Gib. I. Mihăescu. Să-l primim cu interes, cu bucurie şi să-i mulţumim.

———————————-

[1] Romanul a apărut, într-una din primele ediţii, cu titlul  „La poarta necunoscutului” şi cu subtitlul -„Braţul Andromedei”, în aceeaşi  Editură Naţionala – Ciornei.

[2] Vladimir Dogaru-Revista fundaţiilor  XI, nr. 4,-1944:„Prezenţa cerului în romanul Braţul Andromedei de Gib.I. Mihăescu

[3] Gib. ca pseudonim literar provine din prescurtarea diminutivului Gibe, derivat de răfăţ de la Gheorghe, cu eliminarea vocalei finale „e”. Ssriitorul  ţinea la acest amănunt şi se semna totdeauna Gib. cu punct, deoarece prescurtările se fac în consoană, urmate obligatoriu de  punct. Majoritatea redacţiilor respectă acest amănunt!

[4] Localul şcolii primare donat de negustorii locali, fraţii Niculescu

[5] Ex.: Himera, întotdeauna este mai frumoasă decât realitatea: – sau: proiectarea frumosului asupra altei fiinţe este iluzorie ( pag.184)

————————

Emil ISTOCESCU

25 mai 2016

Bucureşti