Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » LANSARI » Steaua Zorilor, Mariana V. Vârtosu, Armonii culturale, Adjud, 2015

Steaua Zorilor, Mariana V. Vârtosu, Armonii culturale, Adjud, 2015

Dacă-i veţi întreba pe copii de ce le plac poveştile, sigur nu veţi mai avea nevoie să le spuneţi altceva; cred că aţi auzi atîtea „poveşti” cît pentru o tolbă plină…..dar şi Steaua Zorilor, tot dintr-o tolbă cu poveşti vine…

Eu, spre exemplu, nu am ştiut să spun niciodată poveşti. Mi-a plăcut în schimb să le ascult. Cu precădere, cu lacrimi, ascunsă în spatele tatei ca să nu mi se vadă lacrimile şi slăbiciunea sufletului: Puiul de Ioan Alexandru Brătescu Voineşti. Mereu, mereu, mă înduioşa soarta bietului puiuţ, plăpînd, bolnav şi pe cale de a fi părăsit. Iar Bunicul, lui Delavrancea, a fost „cartea mea de căpătîi”: pe ea am învăţat să citesc.

Cărţile de altădată….

Dna M.V. Vârtosu reia, în cărţile pentru copii, buna tradiţie a desenelor pentru copii, adică umanizate, delicate, înflorate, elegante, apropiate de natura umană şi frumuseţea naturii înconjurătoare, oferind un cadru de joc/desen de colorat, căci formele sunt dublate de o imagine contur care poate fi colorată. Autoarea lor este Nicole Florian.

Steaua Zorilor este totuna cu steaua luminosaă pe care o vedeţi în zori, Venus, steaua Iubirii, răsărită din suferinţă, ca orice iubire. Şi în lumina ei, se perindă zilele, anotimpurile, anii…. imaginea de final închipuie un întreg univers, un DUH.

Împăraţi, cetăţi împărăteşti, palate, servitori, nuntă împărătească, promisiuni şi renunţări, sacrificii, bogăţii, frumuseţe, abundenţă, acestea sunt elementele care străbat paginile cărţii. Autoarea are o explicaţie anume despre felul în care apar anotimpurile, zilele….ele se nasc, aşa cum se naşte orice fiinţă. Foloseşte deci personificarea ca stil de prezentare. Şi bine face. Anotimpurile, vremea şi vremurile, timpul şi timpurile par să o ia razna. Ba frig, ba prea cald, ba secetă, ba ploi prea greu de suportat….oare de ce?! Ce nu este la locul său? Ce s-a întîmplat grav cu noi? Cu planeta pe care locuim? Poate ne spuneţi voi?! Poate continuaţi voi povestirea Steaua Zorilor?! Poate aveţi voi altă variantă de final?!

Căci pe mine, imaginea Duhului Păcii, a aripilor strînse ca într-un glob protector mă poartă cu gîndul la universul de care are nevoie un copil (şi nu numai el!): protecţie, siguranţă, armonie, echilibru, frumuseţe, bunăvoinţă, educaţie, afecţiune, care, odată zdruncinate, produc atîtea dereglări, atîtea dezastre. Poate că aici se află explicaţia nevoii de poveşti. Frumoase.

Virginia Bogdan