Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » GHEORGHE A. STROIA: MAI ȘTII, MĂICUȚĂ?…

GHEORGHE A. STROIA: MAI ȘTII, MĂICUȚĂ?…

Mamei mele, Aurica, plecată demult într-o stea…

Ieri ar fi împlinit doar… 77 de ani

 

E ziua ta, măicuța mea străină,
plecată prea devreme dintre noi,
aș vrea să-mi fii și-acum aproape,
să nu-mi mai curgă lacrima șuvoi.

Te-ai supărat pe mine și te-ai dus,
fără să mai privești către-napoi,
dar dorul meu de tine-i mai aprins,
cu fiecare nor și vânt, și ploi.

Mi-e dor de tine-n fiecare seară,
de vocea ta cu gust de înger alb,
mi-e dor de raiul bunătății tale,
de fata ta brodată-n vălul dalb!

Mai știi, măicuță, mi-era frig și foame,
iar tu mă tot hrăneai cu lacrimile tale,
lacrimi cu gust de miere și de pâine,
dospită-n vatra-n care arde focul moale?

Mai știi, măicuță, când bolii stăteai scut,
mă apărai cu inima și gândul,
și-acum îmi amintesc de-al tău descântec,
care-mi lua durerea ca și vântul?

Mi-e dor de vremea când plecam ca să colind
și-apoi fuguța către casă mă grăbeam,
cu cei bănuți primiți de la vecini,
de sărbători, noi casa ne-o găteam.

Mi-e dor de zilele de Paști și de Crăciun,
când mâinile trudite pregăteau
atâtea bunătăți, rupte din suflet,
pe care toți săracii le visau.

Te tot aștept, măicuță, ca să vii,
iar de nu poți ajunge, te-nțeleg,
știu că ți-e greu, e drumul lung,
dar dorul meu îl simt tot mai întreg.

Promite-mi că mă vei ierta cândva
și tot la tine-n brațe ai să mă ții,
să-ți simt doar sufletul vibrând,
DA, știu, măicuță… c-ai să vii!

 

 

Gheorghe A. STROIA

7 iunie 2016