Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Tóth Mónika: POEME

Tóth Mónika: POEME

sunt nori
 
viaţa nu e dulce
mă hrănesc cu o linguriţă de fier
după-amiază
a murit o floare
cerul nu zâmbeşte
îmi îngrop speranţa
cu o linguriţă de aur
s-a dus de tot
îmi e teamă de mâine
rătăcesc în labirintul vieţii
când ai plecat iubite
ai stricat odaia fericirii
azi e ziua mea norocoasă
îmi îngrop amintirea ta
cu o linguriţă de argint
ceva  din mine
 
ceva din mine nu va putea
să distrugă amintirea ta
ceva care-mi scapă printre degete
nu râde
visează-mă
nu zâmbi
atinge-mă
ceva din mine nu te va putea
condamna definitiv
la neexistenţă
Te simt
 
Te simt
Eros,
în tot corpul
atingerea ta
e încă vie
Ca un vis
 
Mi-ajunge să te știu aproape
Ca ritmul unor poezii
Ca un gând păcătos
Ca un vis frumos în fiecare seară.
Mi-ajunge să cred în poeziile tale
pe care le-ai scris pentru mine.
O bucățică din inima ta
îmi îndulcește sufletul și mintea
micro -poem
 
priveşte faţa mea
hartă a tristeţii
ia-o şi ţine-o în buzunarul tău
în mâna depresiei
sufletul meu
arde încet
absenţa speranţei
o cicatrice
în viaţa mea