Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » MEDITAȚIE » SILVIA CINCA: CE-AȘ FACE DACĂ…

SILVIA CINCA: CE-AȘ FACE DACĂ…

Dacă aș avea 7 ani … aș scrie o poezie despre Aurel Vlaicu.
Ce-aș face dacă aș avea 8 ani… aș lua nota zece la extemporalul de religie, cu cele zece porunci.
Dar dacă aș avea 9 ani… m-aș juca cu Rodica Taus colega de bancă și ar începe să-mi placă Monopoly care m-a învățat Anca, vecina de vis a vis.
Ce-aș face dacă aș avea 13 ani… m-aș uita prin gard la liceul de baieți, unde era unul tare frumușel, dar mi-aș face temele pentru școală, cu sârg.
La 16 ani… aș descoperi toate romanele de dragoste de la Laleaua neagra, la Ana Karenina și mai apoi literatura de toate genurile și aș scrie rânduri răvășite.
Dar daca aș avea 18 ani? M-aș îndragosti. Tare. Atât ca să-mi pierd capul, pentru scurtă vreme. Si apoi să mi-l recâstig, pentru a mă bucura de colegii și colegele de la Facultate. Ceva mai târziu aș începe să public cărți… articole… comentarii… recenzii…
Ce-aș face dacă aș avea 30…m-aș căsători, aș face copii, aș iubi familia și munca.
Dar dacă aș avea… peste… aș munci, aș crește copii, aș scrie cărți, aș fi în jurul multor oameni, m-aș bucura să vorbesc cu ei, zi de zi, să ajut cât pot, aș fii convinsă că tot ce visez este cu putință și m-aș bucura de viața, mulțumesc lui Dumnezeu bună și darnică, în fiece clipă.
Si daca toate acestea le-am și făcut și au fost posibile, mă gândesc, cine știe, le-aș mai face încă odată. Dar pentru că repetițiile nu sunt întotdeauna atrăgătoare, pentru mine, mai fac ce a rămas de făcut. Ce-ar fi, să elimin ce a fost bine făcut sau ceea ce a fost întâmplător? Nu mai scriu poezie și nu devin poet. Dar mai scriu câte o poezioară pentru sufletul meu. Rămân în continuare cu proza, cât mai scurtă că oamenii nu mai au timp de lecturi lungi. Aș citi de zeci de ori mai mult și poate pentru că am citit cărți de informație de tot felul de la filozofie la psihologie și la spiritualitate etc. ce-ar fi să zăbovesc în istorie, în politică și sisteme sociale, și dacă mai rămâne timp ce-ar fi de știința viitorului. Apoi … ce-ar fi să călătoresc prin țară pentru a admira munții și dealurile, mânăstirile și peșterile, satele pe care nu le prea cunosc, ce-ar fi să iubesc și mai și ce-ar fi să stau sprijinită la poalele unei șure de paie să admir cerul într-o noapte cu stele? Si în câte o stea să văd iubirile oamenilor și să resimt prietenia lor. Si… atunci să constat pentru a nu știu câta oară, cât de minunată e această viața pe care noi nu o trăim îndeajuns de frumos, de intens și de sublim pentru noi înșine, pentruca să ne scriem adevărata identitate în binele cerului.
Exagerat de multe ar mai fi de făcut!!!!

SILVIA CINCA

BUCUREȘTI