Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » VASILE BELE: Astăzi mă cert cu Moartea … IN MEMORIAM – GAVRIL (BELE) AVRAM, fratele meu

VASILE BELE: Astăzi mă cert cu Moartea … IN MEMORIAM – GAVRIL (BELE) AVRAM, fratele meu

Indiferent cum e viața … ea tot înainte merge. Din păcate pentru unii viața este mult prea scurtă raportat la visele, planurile, gândurile ce le are. Unii se bucură mult prea puțin de viață! Alții nici nu se știu bucura. Iar alții se prea bucură!  Am ajuns la concluzia (e adevărat, sinistră) că și pentru noi, indiferent ce ar fi, viața TREBUIE să meargă înainte … Și, va merge! Voi continua visele, gândurile, planurile fratelui meu GAVRIL (BELE) AVRAM atât cât îmi va sta în putință, fără a cere sacrificii familiei, fără a-mi neglija viața de familie …
         Poate din toate acestea am învățat ceva … să trăim mai intens viața! Să ne bucurăm de fiecare clipă dăruită de Dumnezeu! Să fim mai uniți … chiar și în fața morții! Îmi pare rău că nu am fost lângă EL când ,,a plecat” … muream cu moartea de gât și nu-mi lăsam fratele pradă morții! E nedrept! E mult prea repede pentru Gabi! E dureros pentru noi și familia lui! Va fi greu pentru toți dar dacă ne vom iubi … poate și acest greu nu ni se va părea atâta de greu. Unde-s mulți nicio greutate nu este atâta de grea. Unde-s mulți există putere și forță.
         Vom demonstra ca așa suntem … niște luptători … chiar dacă unul dintre frați e printre stele! Și de-acolo ne va veghea. Își va veghea familia … și-i va ocroti. Îi va iubi și va ajunge în casa noastră prin vis. Noi îl vom aștepta mereu … din când în când pentru a-i lumina calea reîntoarcerii vom aprinde și o lumânare … Doamne de ce ne-ai dat această cruce!? Dar dacă ne-ai dat-o, o s-o ducem cu vrednicie. Unde ne va fi cel mai greu ne-om opri o clipă, facem semnul Crucii, zicem cu toții o rugăciune … și pornim mai departe … mulțumind lui Dumnezeu … pentru toate acestea ASTĂZI MĂ CERT CU MOARTEA
Se zice că după un necaz vine și bucurie. Noi le așteptăm … și bucuria, și norocul, și fericirea … așa cum de-acum înainte îl vom aștepta pe EL. Dacă în tot răul e și un bine … atunci binele cel mai bun … a fost că, făcând dreptate, Dumnezeu în mila Lui, a curmat suferința, și durerea care i-au cuprins sufletul în ultimele luni.  Vă rog să mă credeți că m-am simțit cel mai neputincios om de pe Pământ, văzând că nu pot să-mi ajut fratele, că nu pot să-i dau sănătate din sănătatea mea… și-aș fi dat. Mult din fiecare! Cât să-i ajungă lui să fie sănătos.
VĂ MULȚUMESC tuturor celor care, într-o formă sau alta, ne-ați susținut, ne-ați încurajat, ne-ați fost, fie și pentru câteva clipe, alături.
VĂ MULȚUMESC tuturor pentru vrednicia și prietenia de care am avut parte, mai ales zilele acestea. Nu am crezut că le voi (vom) ajunge a le petrece.
VĂ MULȚUMESC tuturor iar dacă ceva nu a fost la locul său … îmi cer scuze în fața dumneavoastră. 
         Eu mă țin de cuvânt … și ASTĂZI MĂ CERT CU MOARTEA
 
 
 
(1)
De ce trăiești, tu, moarte-ngrozitoare,
De ce trăiești? Când îi muri, tu, oare?
Mă cert cu tine, chiar vreau să mori,
Te strâng de gât … Să mori … Să mori … Să mori!
(2)
De ce-ai venit la noi în sat?
De ce de frate-miu mi te-ai legat?
De ce l-ai luat? De ce l-ai luat?
Când mai avea atâtea planuri de finalizat …
(3)
De ce l-ai luat? … Acum ești fericită?
De ce l-ai luat? … Acum ești împlinită?
Dacă te văd pe drum, pe-o trecere de pietoni,
Sar eu pe tine … chiar vreau … chiar vreau și tu să mori!
(4)
De ce l-ai luat pe el … trebuia să îl lași,
Nu să îl pui în recele sălaș!
Avea atâtea gânduri de înfăptuit …
Și-avea viața-nainte … avea mult de trăit.
(5)
Copiii au rămas fără de tată,
Nici nu credeam că fi-va așa vreodată,
O mamă ce-și plânge pruncul călător,
O mamă și-o soție … ce lucru-ngrozitor!
(6)
Aș vrea să mori, tu, moarte, să mori … Să mori,
Pe oamenii din lume să îi lași trăitori,
Nu să le-aduci necaz și-amar,
Nu să ne faci viața un groaznic calvar.
(7)
Dacă mai vii în sat și de te-oi întâlni,
Îți iau eu coasa  și tare ne-om sfădi,
Te iau la pălmi și pumni ți-oi da,
Câteva sute … până pe jos, tu, vei pica.
(8)
Și-apoi te trag în groapă să vezi ce bine e,
Te-acopăr cu pământ … nu te mai las,
Ba și mai rău … te-ngrop fără sicrie,
Dac-aș putea … te-aș îngropa de vie.
(9)
Să vezi cum e, nemernic-o, fără de țară,
Tu-i afli chiar pe toți … pe cei de-aici, pe cei de-afară.
Cum dai de ei? … De ce ești așa rea?
Ei … n-ai putea să pici … un ceas pe mâna mea!
(10)
Un ceas mi-ar fi de-ajuns ca să te chinuiesc,
Un ceas … un ceas … atâta cer … un ceas din univers.
Câtă durere-aduci … cât chin și câtă greutate,
Urâtă ești, tu, moarte! … Urâtă ești, tu, moarte!
(11)
Dac-aș putea ți-aș rupe-o mână și un picior,
Să nu mai poți pleca din loc … la niciun trăitor,
Cu mâna ruptă … aș lua-o și te-aș bate
Și te-aș ucide eu, de ciudă, pentru-al meu frate!
(12)î
Cealaltă mână … ce crezi … la tine aș lăsa-o?
Nici să gândești … și pe-aia eu ți-aș lua-o!
În chin și-n suferință … să stai și tu să vezi …
Și-apoi încet-încet viața să ți-o curmez.
(13)
Urâtă ești, chiar și perfidă,
Nu cred că ai acasă nici măcar o oglindă,
În care să te vezi cât ești de neghioabă și urâtă,
De ce nu vii? De ce nu vii? De tine nu mi-e frică!
(14)
La mine de-ai veni, te-aș omorî chiar eu,
Și-apoi la Dumnezeu te-aș duce … tot eu … tot eu … tot eu …
Să-I spun ce am făcut, să-l rog cu teamă și înfrigurare,
Să-L rog, dacă mai poate, să mai îmi dea iertare!
(15)
Dacă mai vii în sat la noi,
Las câinele din lanț  pe tine chiar să sară,
Să te sfâșie el … așa ca și pe-o fiară,
Până și inima din piept o să te doară.
(16)
Și ca să fiu și mai satisfăcut,
Înfig în tine … în inimă … înfig și un cuțit.
Și-l răsucesc în tine … cu ură … și dispreț,
Să te ucid în chinuri … indiferent de preț.
(17)
Primesc orice pedeapsă după ce te știu distrusă,
De data asta tu să fii, moarte, învinsă.
Primesc chiar și osândă … păcatu-i prea puțin,
Dacă te-omor îmi cumpăr cel mai scump vin.
(18)
Și ca să vezi că nu sunt așa rău,
Îl rog pe Bunul Dumnezeu,
Îl voi ruga … chiar eu … îl voi ruga,
Să-ți dea iertare … iertare ca să-ți dea!
(19)
Eu nu te voi ierta nicicând,
Atâta vreme cât frate-miu-i în mormânt.
Dacă te-atingi de-ai mei, de neamuri, încă un veac,
Te caut eu … te caut eu … și nu știu ce îți fac!
(20)
Să nu mai vii un veac … poate-ai să mori și tu,
Să nu mai vii … nu mai veni … nu … nu … nu!
Să mergi, acolo, în pustie … acolo, să stai, să locuiești,
Cu nimeni … absolut cu nimeni … un veac, să nu te întâlnești.
(21)
De ce-ai venit? De ce-ai venit în astă zi luni,
Dacă te prind, foc am să-ți dau, să arzi de vie, până îi fi cărbuni.
Cenușă să te văd și nu cred nici atunci,
Că nu pornești în lume, să iei tați de la prunci.
(22)
Cenușă vreau să fii, eu să te-arunc în mare,
Așa aș face … dar pot să fac, eu, oare?
Să pot să fac … chiar eu te-aș omorî,
Să pot să fac minuni … o oră … și-ai muri.
(23)
Și-n ora asta … a mea prizonieră, amar te-aș chinui,
Să vezi cum e … să vezi cum e … te-aș biciui ….
Te-aș arde-n foc … în foc … puțin câte puțin …
Să vezi și ce-nseamnă chin … ce-nseamnă amar și chin.
(24)
Nemernică mai ești … alegi mereu-mereu,
Tu nu te uiți în jur … nu vezi în jurul tău,
Ce iei … și ce rămâne, destin frânt, multă durere,
Rămân cei trăitori … rămân cu chinuri grele, cu chinuri grele.
(25)
Poate chiar râzi satisfăcută,
Nemernic-o … ce ești … chiar ești o brută.
Tu n-ai nici sentiment … tu n-ai nici bucurie …
Tu chiar ești fericită … tu vii cu veselie!
(26)
Ce bucurie, Doamne, mai poți avea,
Când pe-alții-i lași cu lacrimi … și-or tot trăi așa!
ai nici sentiment … tu n-ai nici bucurie …nuri grele.
uni.
Să vii să vezi ce ai făcut cu noi,
Cum ne-ai lăsat pe toți ai casei goi.
(27)
Astăzi doresc cu tine să mă cert,
Poate mai pot … necazul să-l îndrept!
Să-l pot … of, Doamne … degarb-aș alerga,
Să schimb ceva … să chimb ceva din viața mea!
(28)
Indiferent de vreme sau de-anotimp,
Nu pot să schimb … nu pot nimic să schimb.
Dar de-aș putea … dar de-aș putea …
Of, Doamne, câte-aș mai făcea!
(29)
Nu pot să-ți spun, decât, iubite frate,
Că te-ai grăbit să pleci spre Moarte.
Dacă puteam … dacă puteam … nu te lăsam … clar, nu te lăsam,
Cu Moartea cea neagră și rea … de gât muream … muream!
(30)
Însă am învățat un lucru, iubite frate,
Că acest lucru nu se poate … nici că se poate!
Păreri de rău … amar și multă-multă supărare,
Asta rămâne în suflet la fiecare!
 
DUMNEZEU  SĂ ÎL IERTE ȘI SĂ-I AȘEZE SUFLETUL ÎNTRE FLORILE DIN GRĂDINA RAIULUI!
 
 
Vasile BELE, 28 iunie 2016