Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » MÂNA CARE FACE PÂINE

MÂNA CARE FACE PÂINE

Dă-mi, Doamne, pâine!
căci trupul cel de azi
e viaţa mea de mâine…
Ştiu, rodul spicului
cu raza Ta îl arzi,
sfinţind mâna voinicului.
*
Cuptorul, însă, Doamne, e la mine
şi pregătită-i mâna care face coca,
ba, chiar e aprigă ca vorba…
Doar dă-ne, Doamne, pâine!
*
În lan dă, Doamne, spic bogat!
În rest, luăm noi seama.
Bunica era meşteră la frământat
dar a-ntrecut-o mama.
Acum, la fiică-i mâna care face pâine
şi ea m-alintă, de-a aflat tot satul,
dar eu râvnesc, Slăvite, la o zi de mâine –
la o-mplinită zi a faptei,
când mâna cea care frământă aluatul
va fi mâna nepoatei…
*
Dar când întinzi sărmanului o mână
(cum un proverb stă să ne spună),
e gata să o vrea şi pe cealaltă:
adică, Doamne, vreau să zic
că am şi…strănepoată;
şi că taviţele-i de pâine-s cu… nisip.
*
Cu-ngăduinţă, Doamne, de la Tine,
sărut deci… mâna care face pâine!