Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » DUMITRU ICHIM: PSALMUL MIRELUI DIN CANA

DUMITRU ICHIM: PSALMUL MIRELUI DIN CANA

PSALMUL HERUVIMILOR CU OCHI MULȚI

 
 Plămâni de munte-i orga, din zeci de guri - dorința,

Tăria să-Ți cuprindă în strai de catedrală.

Tot ce-am cules cu stupul - făcliei, suferința!

Nu-s viermele ce-și toarce aripi și-altar din bală?




Viori, trompete, naiuri, alămuri, ocarina...

M-accepți cum sunt - o piatră ce nu cunoaște struna

Isteață ca la cobză. Îți cânt altfel lumina,

Cum soarele și-l tace în răsărituri luna.




Îți sunt doar oglindire? Ce bine-ar fi, ca iazul

Să-Ți port pe umăr steaua pecetluindu-mi stuful.

De ești ocean Iubirii, poți dojeni talazul?

Sunt vinovat că mustul se luptă cu burduful?




Ce-or face serafimii, cu mii de ochi sorbirii,

Când eu, cu doi tot timpul setos îi sunt Iubirii?







PSALMUL FOCULUI FLĂMÂND




Păcate? N-am dus lipsă. La toate știu risipa,

Iar la tejghea cu-apusu-mi crâșmarului dator.

Au mintea urcă-n slavă condorului aripa,

De nu te-ar arde iadul cu setea pentru zbor?




Greșalelor mărunte, cu-otrăvuri mari sub buche,

Le-acoperim veninul cu nalbul de cucuți.

Îmi vând toți fariseii pentr-un cinstit păduche

Ce nu mi-ar suge noaptea că-i văduvă-n virtuți.




Am cunoscut mahorca și drojdiei poemul,

Ca în măcelărie  fui relelor cârlig,

Dar te iubesc Olare, cum te-ar topi blestemul,

Când pân' la cer, ca lupii, cu patimă Te strig.




Parcă-i răspunsul Pâinii: Când focului i-e foame,

Numai Iubirea știe pe Dumnezeu să-nhame!






PSALM SUMERIAN




Profet se face lemnul când sâsâie în vatră;

Bolmoaje pe tăciune, blestem din iad storcând...

Pe mâna ta inelul, cu ochi de șarpe-n piatră,

Ispitei stă de pază, păcatului de gând.




Acum vreo cinci milenii, prin moarte-a fost sărutul?

A spini mi-ai scris argila cu jarul cuneiform.

Eu ți-am furat văzduhul să-l împietrească lutul,

Sculptură altor ape, care nici azi nu dorm.




Cu brațul plin de strune, fugi de otrăvuri, dar bei

Din stihul care arde. Domneai la Eufrat...

Ocnaș în propriu-mi cântec, tu - gratiile harpei!

N-a fost pe-acolo raiul ce-n noi s-a scufundat?




Azi nu mai ești zeiță. Închis ți-ar fi și cerul,

De n-aș fi scris în cuie, pe arsu-mi glod, Sumerul!







PSALMUL POTIRULUI DE LUT




Durerea nu-i durere de-o orchestrezi cu surle.

Ea-n lacrimă-și zidește întorsul greu în fire...

Țipa la Tine unul, să pipăie, să urle,

C-ar fi poftit să vadă cam cum apari, Iubire.




Voiai cu ferăstrăul, om, să-I croiești veșmântul?

Asemenea-I ca gândul, ce foarfecului scapă.

Copită, ghiare, coarne, chiar dacă n-are, vântul

Cu timpul și cu moartea, pe toate-n colb le-ngroapă.







A dragostei măsură, tu-mi ceri a câta oară?

Spini sângerând în stemă, ce poate ști cântarul?

Nu-mi judeca lăuta ce-n dor lumini măsoară,

Sărutul nu e-n buze, deși în lut e jarul.




Îndrăgostită Roata îi cântă de iubire

Argilei, spre ulciorul cu vin de răstignire.







PSALMUL MIRELUI DIN CANA




''Nimicului - cenușă; de-i frunză, rod, sau floare!''

Eu cred Ecclesiastul că suferea cu fierea.

Din glod nu se înalță săruturi de ulcioare?

Unde-i prea multă minte, acasă-i căpierea.

 

Cât de-nțelept e vinul, foc dintru foc renascu-l!

''Adulmecă, ne spune, fugi, minții dacă-i acru.

Înseamnă că Iubirea nu l-a zdrobit cu teascul,

Setos de sânge tânăr, păgân pe-altar de sacru.''




Ce-aș fi fără de umbră, de nu mi-ai fi Tu, cina?

Din tot-întâi-născutul - stihul de grâu și mielul.

Ca-n templu Ți se pleacă, din inimă ciorchina

Purtând rotund pecetea cum Tu semnezi inelul.




Cum aș putea bând vinul Iubirii să-i uit rana?

Pe Dumnezeu la nuntă eu L-am avut în Cana.







PSALM PRIN ALGONQUIN PARK




Octombrie, mesteceni...Taci, nu cumva să sperii,

Cum toamna-mi urcă-n suflet, orfevărindul care-i

A vară indiană, că-mi nebuniră merii

Pe hărți necunoscute din nordul Niagarei.

 

- ''Visat-am ape negre, pe la Muskoka-n vale,

Ca țarina de sânge ce-abia vându olarul

Pe-arginți jucați de-a timpul cu chipuri de parale,

Cum doar un astru negru putea să-ntoarcă zarul.''




- ''Iar eu cules-am visul, pe când dormeai, din pleoapă.

Sărutul este prețul'', îmi spui c-o alintare.

Octombrie, mesteceni... Tu, dincolo de ape,

În jad, această vară-i meridian ce doare.




Minciună spune ceașca, destul e bobu-n gene...

Pe porțelan eu scris-am păduri algonquiene.










Dumitru Ichim

Kitchener, Ontario