Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » DUMITRU ICHIM: PSALMUL TRĂSURII CU ARIPI DE FOC

DUMITRU ICHIM: PSALMUL TRĂSURII CU ARIPI DE FOC

PSALMUL FECIOARELOR NEÎNȚELEPTE


 

 

Untul-de-lemn nu-i brânză din putinei cu lapte.

Nu-mi cereți tâlc, domolul, cum căldiceii pascu-l,

Că de Iubire-i vorba, cu Mire-n miez de noapte,

Zdrobirea pân' la sâmbur. Triumful cărnii? Teascul!

 

Când inimii vin țepii, vânat fricos, s-o prindă,

Nestinsul tău ți-l stoarce pre lemnul răstignirii,

Precum dumbrăvi și codri le joci numai pe-o ghindă,

Ori totul, ori nimica, nu dai pomeni Iubirii.




Iubesc, și toată zarea-i măslin la prima floare,

Miresmele sonore se-ntrec în frumusețe!

Voi n-ați văzut lumina petalelor cum doare,

Din coasa lunii, timpul, sporindu-se-n fânețe?




Și-am întrebat pe Mire: ''Dar cele ne-nțelepte?'',

''În dragoste nu cumperi uleiul! Să aștepte!''




PSALMUL DINAINTEA DENIEI




Cine-Ți cunoaște gândul? Ce-ai în cârlig ca nadă?

Împrumutat-ai trupul, să prinzi ce nu-i al Tău?

Nu-i prea puțin o moarte, când Tu mi-ai fost livadă?

În clește îmi țin fierul pe propriul meu ilău.




Ulcica, sau ulciorul, pot dojeni olarul,

Sau slova de cerneală penița din condei?

De sunt măsura humei, de unde-atunci paharul?

Știai c-am stors pe șarpe, ca frânghia, să bei?

 

În loc ca să-mi restitui murirea, plus dobândă,

Dai celui ce Te vinde obrazul spre sărut.

Ce-ar zice Sabaotul? În loc de bici, osândă?

Pilat își spală palma înscrisului din lut.




Iubire, nebunie ești celui înțelept:

Judecătoru-Ți jură pe-un Dumnezeu nedrept!







PSALMUL DESPRE CHEIA ASCUNSĂ




Nu altoiești Iubirea unde uscat e ciotul,

Custura cere jertfă din zvâcnetul de mladă,

Nu rămășiți de suflet, dai vinul nu borhotul,

Nu cânți de corhănire când dragă ți-e livada.




În toate-i imn Iubirea,-n inel și hematie,

Altfel cum poate marea să-și urce-n ceruri norul?

Tu, lampă afumată, năroadă și pustie,

Cum ceri în mâzgălire, nespusul Ei și zborul?

 

Mai bine alăuta prin strună foc să deie

Din duhul ce-și purtase pe-adâncuri începutul,

Iar când vom fi ulcioare, tot Ea o să ne beie,

Că i-a rodit altoiul unde-am tăcut sărutul.

 

Prea sfânta născătoare bărbatului-i femeia.

Au n-a știut Eternul unde s-ascundă cheia?










PSALMUL MIRELUI




Ce fel de lacrimi - fruntea-Ți, de au topit rubinul!

Prea cuvenit coroanei, curgea pe-obraz de Mire.

De nuntă? Pâinea frântă și pe urzică vinul.

Găoacea mi-e pustie: Tu cine ești, Iubire?




Te plăsmuiește gându-n hlamidă-mpărătească,

Uitând, că doar o dată I-ai îmbrăcat porfirul.

Din putregai de ape, cu lotusu-mi de iască,

Iar nu-nțeleg: Cum spinii rodiră trandafirul?

 

Bolboroseli savante teologhesc năucii!

O cioară mult mai bine în acatist se roagă.

Desculță, -atâta știe, prima silabă-a crucii,

Cum spaima-ți rupe glasul și răsuflarea-ți leagă.

 

Chiar peste moarte - brațe spre mine-ntinzi ca Mire.

Cum să nu țip, ca Toma: Ești Dumnezeu, Iubire!

 

PSALM LA CREAREA EVEI

 

Cu iambul pus pe umăr, ce bine-ți stă sonetul!

Grai nibelung în nasturi... Ce-o fi ''Ich liebe dich''?

Parcă-a-nceput din ape să-ți cânte violetul,

Din coarda-i mai subțire, penumbrelor din stih.




Nici torsul cu arcușul, nici meșteșug cu dalta,

N-au reușit ca mine - tristeții-s croitor!

Iar te răsfață-oglinda: ''Nu-i psalmul pentru alta,

Ce n-a plecat din suflet cu ultimul cocor?''




Tu știi, doar orhideei nu pot să-i cos veșminte,

Trufașa-i frumusețe va fi cândva sfarog...

Eu te-am zidit ca plânsul rășinei din cuvinte,

Altar înalt Iubirii în care pini se rog    




Ca la crearea Evei, psalm inimii și strune:

Săruturi cu o gură cine-ar putea s-adune?

 

 

 

PSALMUL TRĂSURII CU ARIPI DE FOC




Mătreața și tărâța când le ignoră glava,

Poți dăscăli Iubirii cam cum se ține hățul,

Tămăduind amoruri ce le-a coclit gâlceava,

De când muierea-ți poartă clondirul și clăbățul.




Nu brațele-mi te cântă-n talaz cu ceruri crude?

Fior, sfințit de buze, fără de-aripi e zborul.

La ce folos voroava, c-oricum inima-aude,

Ca vinul, duhul strunei, când te adumbră dorul.




Biet cuget, rob al slovei, de tine gândul cernu-l,

Ca mâlul de borhotul ce lotusul slujește.

Fruct dragostei e focul ce-a prins a gust eternul.

Nu Dumnezeu e Mire când omu-I înflorește?




Îndrăgostită, -n flăcări, chiar inima Te știe!

Cândva a fost trăsură Profetului Ilie.







Dumitru Ichim

Kitchener, Ontario