Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Anatol COVALI: TRIOLETE

Anatol COVALI: TRIOLETE

O ŢARĂ-NTREAGĂ

O ţară-ntreagă-ndură azi de foame,
se sinucid bătrânii oropsiţi,
plâng resemnate disperate mame.

O ţară-ntreagă-ndură azi de foame,
mizeria din ea provoacă drame
şi-aproape toţi sunt deznădăjduiţi.

O ţară-ntreagă-ndură azi de foame,
în timp ce-aleşii noştri-s fericiţi.

DE CE RĂBDAŢI?

De ce răbdaţi ale puterii toane?
Vă place-atât de mult să suferiţi?
Ei sunt câţiva , noi suntem milioane.

De ce răbdaţi ale puterii toane?
Spune Marie, spune tu Ioane,
oare nu vreţi să fiţi şi fericiţi?

De ce răbdaţi ale puterii toane
şi-n resemnare zi de zi dormiţi¬?

UNDE-I MÂNDRIA?

Unde-i mândria noastră strămoşească?
Parcă-am orbit de tot de când dormim
şi nimeni nu mai vrea să se trezească.

Unde-i mândria noastră strămoşească
ce îi făcea pe răi să se-ngrozească
la gândul c-am putea să izbucnim ?!

Unde-i mândria noastră strămoşească?
Doarme ca noi şi somnu-i unanim.

TRISTEŢEA E ÎN NOI        

Tristeţea e în noi ca niciodată,
arzându-ne-n mistuitoru-i foc
viaţa stupidă şi sacrificată.

Tristeţea e în noi ca niciodată
fiindcă speranţa stă îngenuncheată
de când răbdăm umili bătăi de joc.

Tristeţea e în noi ca niciodată,
că stăm striviţi sub munţi de nenoroc.

AM OBOSIT

Am obosit de-atâta suferinţă.
Umblăm năuci prin tristele ei ploi
mâhniţi că n-avem nicio biruinţă.

Am obosit de-atâta suferinţă
ce a ajuns de-o vreme-obişnuinţă
şi vine peste noi ca un puhoi.

Am obosit de-atâta suferinţă,
care nicicând n-a fost mai multă-n noi.

STĂPÂNII RÂD

Stăpânii râd de noi şi nu le pasă,
îşi fac palate, huzuresc din plin
şi-al remuşcarii zbucium nu-i apasă.

Stăpânii râd de noi şi nu le pasă,
duc fără grijă viaţa lor luxoasă,
ştiind că somnul ţării e deplin.

Stăpânii râd de noi şi nu le pasă,
că-n jurul lor e numai plâns şi chin.

DIN ZI ÎN ZI

Din zi în zi durerea e mai multă
şi viaţa ne dă doar tristeţi în dar
în timp ce-ai noştri-asupritori exultă.

Din zi în zi durerea e mai multă,
răbdăm umili şi laşi orice insultă
şi resemnaţi bem fluvii de amar.

Din zi în zi durerea e mai multă
dar nu-ndrăznim să ne-ncruntăm măcar.

——————–

Anatol COVALI

Bucureşti

August 2016