Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » EVENIMENT » NECROLOG » MARIN IFRIM: Ce-ar zice îngerul meu patriotic – In memoriam Gheorghe Ene

MARIN IFRIM: Ce-ar zice îngerul meu patriotic – In memoriam Gheorghe Ene

Sunt aici, în miezul zilei, în orașul meu (ch)inuit, în Piața Centrală

Cel mai verde cimitir al târgului, într-un miros de mărar dând

Note serafice ca din nasul lui

Celibidache peste organele visătoare de haos. Sunt în orașul din care

Tot am visat să ajung și din care tot cred că pot evada oricând, în ciuda

Uriașului otgon ce mă ține lipit magnetic de iarba verde din cimitirul Dumbrava

În care cred că o să-mi aștern calciul oaselor. Printre râme deformate, stricate și

Striate de resturi de lipie cu șuncă, din centru, din locul în care

Toate cifrele clocesc în singura cifră gravidă tot timpul. În zero. Și-n zero

Barat. De ce sunt aici, dacă nu-mi place, întrebați Oracolele, chestiile alea

Istorice, fetide, cu sâni viermănoși și nasuri acvilate. Oamenii de afaceri

Servicii de prestări gumă de mestecat, politicieni cu ștaif de boi mascați.

Sunt aici pentru că aici e nicăieri. Respir într-un târg de rahat. Respir

Prin locuri cu cerul spart. Pe întuneric. Ca toți morții mei ținuți în viață

De dragul etern față de ei. Morți doar ca să pierd eu câte ceva, nu de

Dragul Coasei femeii în negru. Chiar așa, moartea, ca femeie, e ceva ce nu

Se vede nici în filmele cu Jean Gabin. Orașul e mort. E mort de-a binelea.

Nu mai e de văzut pe aici decât prapuri de planete oarbe, asfalturi în gropi,

Primari de câte unul singur acasă la ei, oraș de rahat, cu prieteni cu tot,

Mai ales cu cei care, din când în când, îmi tot fac pomeni supravegheate.

În orașul meu, toți cetățenii își fac treburile mari și mici, în dinți pentru

Câini. De-asta pute până și-n Rai. Că serviciile se uită chiorâș, în sus. Ca la vot.

Doar în sus, în fundul cerului. Orașul meu e pe aici pe undeva, prin portofelul

vreunul milițian cu Bastonul la bază. Pe bază de lungime a democrației.

Ce să mai zic, trăiesc într-un oraș pe care o să-l iau cu mine. Dincolo de nori,

Dincolo de mine, dincolo de voi, cei care, zi de zi, vă grăbiți să aveți mereu

Dreptate. Chiar și când vi se pune în bot o poezie nevinovată. Ca asta.

O chestie pe care regret că nu ați făcut-o voi pre voi înșivă.

Moarte cititorilor, ar zice îngerul meu color , patriotic adică,  dacă n-ar ști că așa ceva

Nu există decât în cărți. Și acolo, la ei, la cei de dincolo de ziua de azi,

De după alegeri zilnice, silnice, filmice.

                                                                                              Marin Ifrim