Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CARTI » CRONICI » ION N. OPREA (IAȘI): LiterCritica – Antologie de texte critice, referințe, prefețe, postfețe, note, comentarii, cronici și recenzii la peste 50 de autori, de Gheorghe A. Stroia, Ed. Armonii Culturale – Adjud

ION N. OPREA (IAȘI): LiterCritica – Antologie de texte critice, referințe, prefețe, postfețe, note, comentarii, cronici și recenzii la peste 50 de autori, de Gheorghe A. Stroia, Ed. Armonii Culturale – Adjud

– Sunt onorat  și-i  invit să devină membri ai Cenaclului  literar la distanță –

Cu un Argument de prezentare – prefață, semnat Gheorghe A. Stroia, Adjud, 27 al lui Cuptor, 2016, Editura Armonii Culturale realizează și ne dăruiește o carte care stă bine să fie în posesia oricărui cititor dornic să cunoască frumusețea Cuvântului românesc folosit de autori și multidimensionat de editor cu știința profesionistului. Ne alăturăm gazdei textierilor, popularizându-i pe ei și cărțile, cum ni-i obiceiul. Să facem dovada cât de importantă este cartea de poezie sau proză, indiferent de categoria de cititor căreia se adresează.

Prezentând  Editura și editorul, autorii și cărțile lor, anunțăm, le oferim și noi, Cenaclul Literar la distanță – cenaclul Prietenia – loc să-și publice creațiile și alături de noi.

litercriticaDupă cum editorul spune, fondată în 2012, Armonii Culturale are până acum un portofoliu de cca. 400 de volume, eu bucurându-mă că mă număr printre autorii beneficiari cu volume personale, dar cu referință, postfață sau scurt și consistent comentariu de carte, repetat, în cartea de față, LiterCritica – Antologie. Și mulțumesc Directorului – Gheorghe A. Stroia, nu doar pentru că, prin cartea de față, cunosc nume noi de autori, ci și pentru că sunt găzduit să public în revista  Armonii Culturale pe care o conduce, că-i pot consulta cele peste 30 volume personale publicate până acum, numeroasele articole din publicații și reviste din țară și străinătate, domnia-sa fiind o prezență în multe dicționare și antologii, activ în jurii și la evenimentele unde-i invitat, posesor a multor premii și distincții care explică rodnicia și prestigiul pe care îl au, el, personal, dar și entitățile pe care le coordonează, conduce.

Dar, iată cărțile și autorii pentru care Gheorghe A. Stroia a scris note comentarii, cronici și recenzii în LiterCritica, Armonii Culturale, 2016, 312 p.,  intrată în librării și în bibliotecile noastre, ca să ne înnobileze sufletele, noi preluând din ele, să aibă asemenea bucurii și cenacliștii de la distanță…

Mariana Adăscăliței, Dorohoi-Botoșani, cu cartea Pentru tine. Poezie. M-am oprit asupra lor, autoare și carte, pentru că am aflat de la domnul Stroia că Mariana Adăscăliței, născută în Cordăreni, are mare talent, m-am convins și eu citind din volum versuri care, într-adevăr, amintesc de G. Coșbuc: „Au înflorit bujorii roșii, mamă,/ E vremea numai bună de strâns fân,/ Dar n-are cine, mamă, n-are cine…/ Nici tata nu mai poate, e bătrân// E tot mai șubrezit de la o vreme,/ Abia de-și mai adună vreascuri ude,/ Și pași-s tot mai mici, mai șovăielnici,/ Și dacă-l strigi măicuță, nu aude.// Și griji de sănătate nu-și mai face,/ Abia de mai mănâncă… cât un pui!/ Dar toate-n casă singur și le face,/ Să nu îi duci măicuță grija lui!” (Au înflorit bujorii roșii).

Mai am un motiv pentru care m-am oprit la cartea ei de poezie: Mariana Adăscăliței este născută în același comună  în care s-a născut, s-a școlit, a profesat și a făcut poezie-pizmuită un prieten al meu, în primul rând  al apropiatului meu prieten prof. Vasile Fetescu, poet și domnia-sa, membru al USR, e vorba de Mihai Munteanu din Cordăreni, care a scris și proză frumoasă, documentară.

Ion C. Duță, Novaci-Gorj, din aceeași localitate cu o altă cunoștință a noastră – profesoara Silvia-Lucia Podeanu, poetă și ea, membră a Cenaclului nostru, el autor al volumului de versuri, Opinii și Obsesii, al treilea, cu teme de lirică religioasă, poezie de dragoste și poezia naturii, cum îl prezintă editorul. Inedită este și includerea în volumul său a altor doi autori inediți, pe Alexie Duță și Ionel Paraschivescu, probând generozitatea lui Ion C. Duță, cum îl cataloghează Gheorghe A. Stroia. Ion C. Duță, pe lângă calitățile de poet, în Ion, Maria și ai lor, roman, 2016, se dovedește a fi și un bun narator, “un neobosit iscoditor de amintiri” care reliefate dau gust cititului.

Nicu Dan Petrescu, Craiova, Dolj, cu Moș Mache, un roman din care autorul face un personaj de la care orice cititor “are ce învăța câte ceva”… Mesajul lui Nicu Dan Petrescu – alias Florin Vasilescu din romanul Favorizarea infracțiunii, 2016, este obișnuitul omenesc – Viața trebuie trăită cu responsabilitate fie și pentru că e doar …una.

Angela Burtea, Brăila,  De vorbă cu inima, o nouă carte, “un omagiu adus sacrei profesii de dascăl”, utilă și cititorului, cine nu are de învățat de la omul de la catedră? Ca una din cele mai bune și actuale prozatoare a Brăilei, Angela Burtea, în DESTINE, 2016,  carte care e o rememorare, în patru acte – Copilăria, Anii de liceu, Descoperirea iubirii și împlinirea ca mamă, Despărțirea tragică de Sorin – a unor episoade din Viața care poate a fi a oricui, care vrem uși deschise…

 Cornel Boteanu, Baia de Aramă-Mehedinți,  cu O vară la Paralela 45, roman în patru secvențe – suferință, alinare, călirea voinței, ca să se ajungă la finalitatea vieții – urmărind drumul unui personaj, Cătălin, până la moarte.

Virginia Bogdan, Focșani-Vrancea, traducător de limbă franceză, prozator, eseist, exeget și poetă, născută în Mărășești, realizează și ne oferă Turnul din Fildeș, în două părți, Note – cuprinzând aforisme, și Poeme, o selecție de poezii inedite pe care autoarea scoțându-le la lumină, editorul și noi le recomandăm. Altă carte, Lăncii de lumină (Lance(ment)s de livres), 2016, exegeză, o operă critică militantă, pledoarie nu doar pentru marea literatură, ci și pentru lectura de calitate, pentru împrospătarea memoriei cititorului, ea însăși o poetă…

Toma Barbăroșie, Milcovul – Vrancea, poet de factură neo-modernă, cum este catalogat, în „Așteptând mișcarea apei”, ne oferă versuri cu iz când blagian, când kierkegaardian, ca noi să alegem ce ne place mai mult. Ancorat în realitate el scrie: „Azi în viitor sau azi în trecut/ abat necontenit păreri de/ nailon în palate de piatră, căci/ a condamna un trandafir purtând/ haine de drept e o/ injustiție și poate că chiar/ eu voi înălța turn în care vreun/ vânt de miază-noapte  se va/ rezema de părul meu cerându-mi/ cu sete un nume” (Convingere cu punct).

Corneliu Gr. State, Focșani-Vrancea, fost conducător al unei importante unități economice a propriului județ – Vrancea – drept omagiu adus oamenilor cu care a lucrat, dintr-o frumoasă și apreciată aducere aminte, scrie volumul “Spulberarea unui vis și incendiul devastator de la ISEH Focșani”, care ne duce cu gândul și acuzăm nu numai ce s-a „organizat”  la Focșani, ci în toată România – distrugerea și spulberarea a tot ce a fost visul nostru în România – industrializarea, pilonul independenței țării.

Ana Bucur, Mangalia-Constanța, medic de profesie, cu Versuri din vis, îngrijite de Liliana-Corina Glogojeanu-Boia, face dovadă că ne vindecăm și citindu-i poeziile. Încercați! Altfel, cum și-ar îndeplini ea misiunea pe care o are pe pământ? Într-o altă carte, Cinci Iluzii, 2016, Ana Maria Bucur, uneori Anca Bucur – ca pseudonim, medic de profesie, cum am spus, prezentându-și iluziile – informația,iubirea,durerea,eliberarea, providența – realizează o carte nu doar frumoasă, ci și agreabilă la citit, bine scrisă, spune prefața, care ne mângâie sufletul, sfătuindu-ne să fim mulțumiți-cum suntem, dar să și citim mereu…

Ioana Tudor, București, cu Dacia strămoșilor noștri este la a doua carte, poezii, toate le închină strămoșilor – cum se cuvine – dar și copilăriei personale, meleagurilor natale.

Vanda Ines Popa, Timișoara, în Clipe descântate de condei, ca o credincioasă ce este, ne sensibilizează și ne cheamă la emoția momentului cu poezia:  “E-aprilie și plouă, iar ochii îmi sunt uzi/ În rugă mă prostern, zdrobită de-ntristare,/ Deschizi în cer o ușă, e semn că mă auzi,/ Binecuvânt vrăjmașii. Iubind, le dau iertare!”… (Am ochii umezi, Doamne).

Săndica Borchină, Sf. Gheorghe-Covasna, coordonator la Muzica în jocurile copiilor – Jocuri muzicale pentru preșcolari și școlari – pledează pentru educația muzicală a elevilor cât mai de mici, promovând cântecele, jocurile cu cântec, desenul, pentru că aceste discipline contribuie la dezvoltarea aparatului respirator, a aparatului vocal, auzului, vederii, oxigenează sângele copiilor. Declară: este ajutată de poete ca Otilia Cazimir, Nina Cassian…

Vasile Bele, Baia Mare-Maramureș, Taine. Încă un gând. Un multivalent, cu varii arii tematice, lirica sa incubă „diversitatea ideilor, formelor și reprezentărilor”, reușește să ne emoționeze ori de câte ori îi citim poeziile: „te voi aștepta și azi ca ieri/ și mâine ca azi/ voi rosti o rugăciune la stele/ să mijlocească aceste minunate clipe de iubire/ chemarea dragostei și magia ei/ să fie binecuvântarea cea de fiecare zi” (Vis). Cartea nunții de aur, editată la Armonii Culturale, 2016, cu titlul la prefață „O viață de om – o clipă pe obrazul nemuririi”, este destinată familiei, lucrarea „cuprinde o multitudine de secvențe, o colecție de tablouri de familie, ca într-o expoziție”,  care probează că, chiar în condițiile de astăzi, „viața poate și trebuie să fie frumoasă”.

Magdalena Albu, Rm. Sărat – Buzău, cu eseurile sale, puse în volumul Elogiul Demnității, Editura Armonii Culturale, Adjud, folosește cuvintele, ca pe o floretă și în portretele sale arată și încearcă vindecarea multor rele ale lumii contemporane, chiar dacă lucrează cu delicatețe, adesea trimițând și omagii…

Anișoara Ștefan, Pitești-Argeș, în Capra vecinului, hapuri vremelnice, de la doctor Kiron, de înghițit…în sec, niște “tabletiste”, cu „prea mult bun simț și condescendență create”,  lovesc în ”adevăruri amare”,  personaje care fiecare poartă cu sine „o poveste, o morală”, ce în final, nu doar că atrag atenția, prin profunzimea lor și învățăminte – vindecă. Să avem cartea pe noptieră, să-i servim hapurile… Și aceeași Anișoara Ștefan realizează un roman, Moartea are parfum de camelii, în care personajele pe palierele vieții ne poartă în situații în care întâlnim iubirea și gelozia, ultima conducând la ceea ce devine Moartea… cu parfumul ei de camelii. Un scriitor viguros ne aleargă în ipostazele vieții probând erudiția. Zece povești înțelepte, editura Armonii Culturale, 2016, sunt destinate reamintirii și povățuirii, în sineză și analiză, viziunea asupra noțiunilor de morală și moralitate, în viață. Quo vadis, Domine?, incită la citit, sunt prea multe de aflat…

Georgeta Vișan, Craiova-Dolj, ca oricare dintre noi, în Oglinda Timpului, eposul nostru, ia multe în vârful peniței, referitor la ce a fost și este, realizând o lucrare “capabilă să creeze furtuni emoționale în sufletul cititorului”. În Cândva…în amurg, 2016,  e vorba de o familie, unde copiii au parte de… democrația de altădată care distruge destinele, lectura – o redeșteptare a durerilor de odinioară, dar citite cu interes.  Cu alt roman surprinde autoarea de la Craiova, Perle în cochilia timpului, 2016, cu personaje care prin trăirile lor ne motivează și cheamă să reflectăm la valorile vieții, la necesitatea  grijii iubirii care o purtăm celei/celui iubit/ă. Jucătorul, încă un roman, 2016, aflăm ceea ce înseamnă la unii puterea banului…, bine că noi avem mai puțini!

Luminița Zaharia, București, obișnuită din fragedă viață cu poezia, în Călătorie de plăcere, Armonii Culturale, 2015, pune orice și împărtășește cititorilor săi cuvinte cu încărcătură emoțională, care exprimă totul – iubire intensă, multă pasiune, situații hilare, un fel de  “râsul-plânsul”, glumește editorul.

Alexandru Cvitenco, Galați, intitulându-și proza realizată, 2015, “Din “Calea Lactee”, cu iubire”, ca cetățean ce îi este, țese tot felul de amintiri, de la momentele cele mai fragede ale vieții, “romantic, visător, plin de iubire oferită în dar”, până încoace, autorul dovedindu-se  “un prozator de certă valoare”, citiți-i cartea și o să vă convingeți. Romanul vieții sale și autorul ne reamintesc: “ceea ce se spune – poate răni, ceea ce se speră – poate dezamăgi și ceea ce se uită – poate să doară și încă foarte tare”.

Ionel Ilie, București, o carte care naște emoții, atitudini care cheamă schimbări, avertizează, trage semnale să ne trezim la realitățile vieții, deși este toată numai poezie,  cartea pe care ne-o recomandă din prefață – Gânduri, frământări, speranțe – Editura Armonii Culturale, 2015.

Maria Ileana Tănase, Roma-Italia, iubitoare și creatoare de poezii, are meritul nu doar că reușește să transforme timpul în ce ne dorim, purtându-ne din toamna bogată în primăvara proprie a vieții cu soare-soare, încât la ea și toamna este tot primăvară, frumoasă, ispititoare, plină de dragostea cea mare: Focul iubirii din urmă…

Viorica Teodoru, Adjud-Vrancea, în Cuvânt fără loc, lucrare de debut, poezie, nu ca medic ce este, ci om care lucrează din amintiri ne oferă borangicul vieții, din tinerețe la maturitate, versuri înșirate la ore târzii, care aduc vindecări inimii, sufletului…”rătăcit în vise de noapte”.

Mariana Vicky Vârtosu, Focșani-Vrancea, Steaua Zorilor, niște povești pentru copii, dar care prind bine și maturilor, curăță sau adaugă cugetului nostru ce n-am pus ori cules când am fost copii. Cum s-au născut anotimpurile?, numai împreună cu autoarea aflăm, referință critică, Armonii Culturale, 2016.

În Pasărea paradis, 2016, autoarea de Vrancea se dovedește „a fi, prin acest nou epos propriu, o scriitoare de forță”, cartea are ca punct de plecare un fapt real, vizita la un cabinet medical pentru..întrerupere de sarcină.

Cătălin Dorin, Adjud-Vrancea, din motto, Tudor Arghezi – „În Iubire, totul se schimbă, toate devin însemnate: dintr-un nimic se naște un colos” – autorul din Adjud în Tangoul viselor, 2016,  face femeii, iubirii, iubirii platonice, abstracte, ceea ce orice bărbat idealizează: aur depus la gât dragostei pe care o caută… în poezie. Vals printre amintiri, 2016, altă carte de versuri a lui Cătălin Dorin din Adjud, tratează singurătatea, dorită ori autoimpusă, la el această stare având lirismul ei: „Te iubesc pur și simplu, fără complexități sau mândrie; te iubesc pentru că nu știu altă cale...” (Pablo Neruda). După publicarea trilogiei – volumele de versuri Tangoul viselor, Vals printre amintiri și Simfonia iubirii – Orizonturi apuse, 2016, ridică iubirea la nivel superior, “o iubire romantică, silențioasă, care alină, mângâie, întreabă și răspunde și de ce nu vindecă”, întotdeauna, cum observă referința critică la cartea respectivă. Freamăt de suflet, 2016, carte de versuri, tot a lui Cătălin Dorin, cu referințe – Armonii culturale, spune editorul, trezește reamintind și actualizând ce gândea Shakespeare – Timpul este prea lent pentru cei care așteaptă…

Georgeta Olteanu, Tomulești-Giurgiu, Parfum de copilărie, 2016, sunt poveștile pe care le așteptau copiii, „este o carte frumos alcătuită, spune prefața, cu o prezentare grafică pe măsura sufletului generos al autoarei”, scrisă cu gândul la propria-i copilărie și oferă ceea ce ei i-a lipsit atunci. Să o citim, să fim iarăși copii!

Gheorghe Vicol, Vatra  Dornei-Suceava, în Crângul Fermecat ne prilejuiește întâlnirea cu o galerie de personaje care provin din lumea vegetală sau animală, dar care umanizate fac mirajul unor povești inedite  ce dau închipuire propriei noastre minți, dar mai ales a  copiilor. Situație explicabilă – dacă provine din lumea de basm a Dornelor!, din Vatra Dornei-Suceava.

Elena Neicu, București, cu Steaua mea din vis, 2016, ne ajută să parcurgem o poveste de dragoste care  duce către trădător-trădat, ca să hotărască fiecare pe măsura crezului personal, funcție  de experiență. Poetă în totul, ea ne ajută să înțelegem că în viață nu abandonul este antidotul pentru suferință, nici ura antonimia iubirii: „Mi-e dor de tine, te rog… Nu-mi lua inima și nu-mi lăsa sufletul în abisuri!”

Aura Popa, Mihăești – Vâlcea, poetă romantică, în Eșarfe de senin înnodate cu ploi,”face diferența între real și reverie”, referință critică la volum, 2016.

Eleonora Stamate, Tecuci-Galați, în poezia ei din Oglinzi încărunțite, 2016, lumea nu se dorește  „a fi una superioară alteia/ altora, ci poate doar binecuvântată cu mai multă lumină!”

Lucian Dumbravă, Portugalia, proză, în Taina omului de lut, 2016, punctează efemeritatea vieții, cu fapte ori întâmplări triste și finaluri nefericite, personaje care se fac interesante prin învățătură, moralitate, puterea exemplului, a sacrificiului de sine, până trec Dincolo…

Dana Țigănașu (Ro) Stephanie Giordano (Fr), dintr-o frumoasă colaborare a două școli, două cadre didactice au dat naștere cărții Povești pentru pitici/ Contes pour enfants, o carte ilustrată asigură puntea de legătură dintre copiii pentru care și-au găsit timp de reflecție școala.

Ștefan Marinescu Rătești, București, în Poeme și poezii (10 vol.): vol. 2 – Poezie patriotică, social-politică și istorică (partea I), 2016, persoana și opera, devin un reper care asigură relevanță timpului, adevărului, muncii și autenticității! care avertizează: Deșteaptă-te.

Victor Burde, Alba Iulia-Alba, cu Cuibul cu amintiri – Antologie lirică de autor – Volumul II, cuprinde un număr de poezii din altele, independente, dovedindu-se a fi, prin ce scrie “un cameleonic”, zice prefața, care, în “versalitatea sa scriitoricească”, adaugă “un plus de expresie fiecărui nou vers”.

Ion Croitoru, Adjud-Vrancea, cu Apa de pe Marte (catrene umoristice) nu doar ne face să râdem sau plânge, ne și aduce cu picioarele pe pământ cu Parafrază, după Antoine de Saint-Exupery: „recent, pe-o planetă cu fraieri pe ea,/ Trăia o vulpiță, prințesă-sadea/ Alături de Paul cu rele deprins,/ Numit de juriști, pe drept„Micul Prins”.

Ilarion Boca,Tecuci-Galați, de loc din comuna Priponești ca și mine, dar din satul Ciorăști, mult mai tânăr, amândoi declarați „Cetățean de onoare” în aceeași Sesiune a Consiliului comunal, dar nu ne cunoaștem, distincțiile ni s-au înmânat cum a putut Primăria, primarul, fiecăruia, la întâmplare. În sat el are alt nume, Ioan Bucă, dar în literatură Boca are cărți multe, Armonii culturale, Adjud, cu prefață, prezintă Patriarhul, versuri, de-i fac pe cei de la Editură să se întrebe: „Cutremurându-se și cerul/ se-apleacă de durere frânt:/ Eli! Eli! O stea suspină…/ Dar mai sunt oameni pe Pământ?”

Virgil Stan, Mangalia-Constanța, în cartea sa De-aș putea Viața întoarce (Viața știută și neștiută a îndrăgitei interprete MARIA LOGA, 2016, o prezintă pe “una dintre cele mai îndrăgite și valoroase interprete de muzică populară din țara noastră”, care ar putea fi și “un veritabil scenariu de film”, cum susține în Referință critică, Editorul.

Cristian Petru Bălan, Glen Ellyn, Chicago-SUA, sub titlul “O carte bună este o educație a inimii|, un fel de “motto” din Susan Sontag, Editura prefațează pentru cititori volumul Interviu cu Alfred Nobel, colecția Eveniment, interviu unic prin conținut dar și că-i transmis unui acest celebru om de știință, luat de autorul din Boldeștii-Scăienilor-Prahovei, naturalizat pe teritoriu American, de unde, poate, pentru “mult dor de țară”, se gândește și la Moldova de peste Prut, făcând ca în scrisul din interviu să ne întâlnim și să ne vorbim om cu om…

Ion N. Oprea, cu Trăiri eseuri pe verticală, p. 168 din LiterCritica, Fragilitate. Cuvinte pe verticală, p.178, Dacia preistorică, p.277, bucuros că se întâlnește în același volum cu concomunalul  Ilarion Boca, el din Priponești –Boca din Ciorăști, cioplind la eseuri, istorie, poezie…

Claudiu Cărăușu, Pitești-Argeș, în Las totul în urmă, spune referința critică a volumului, este povestea jurnalului unei vârste adolescentine, dispusă să spună drept mesaj tuturor “Voi râdeți de mine că sunt altfel, iar eu plâng pentru voi, pentru că sunteți toți la fel…”, dar mai bine așa, pentru liniștea interioară, să ai puterea să mai spui din când în când, Las totul în urmă

Armonii Culturale, Adjud-Vrancea, Actori printre astre – Antologie de poezie contemporană românească (Vol.1), 2016, fără a ierarhiza, inventariază, afirmă prefața, scriitorii care, adresându-se Editurii, au dat prilej acesteia să-i catalogheze, din 2012, cu numele și opera lor, prezentându-ni-i, cum facem și noi, ca un cronicar, aici, pas cu pas, aducându-i aproape de cititori… Același lucru îl face Editura pentru volumul 2, 2016, pp.196-205, ca, în continuare, să se dedice Actorilor printre Vise, p.206-213, fără pretenții că redactorii ar fi unicii în proiecte și realizări.

Elena Căruntu, Italia, precum Goga, Coșbuc, Eminescu, la timpul lor, au adresat poeme inestimabile frumuseților țării, așa, acum, ea – “purtătoare a unui dor aspru resimțit”, “dublat de sentimental înstrăinării proprii” – se dovedește a-și manifesta sentimentele patriotice scriind poezii Pași către mine însumi, 2016, cu prefață Armonii Culturale, Adjud, România.

Mihaela Su, Verona-Italia, altă româncă, plecată departe de țară, scrie romanul despre Copilăria unei comuniste, a unei fetițe din  Iași, ea, care nostalgic simte că a pierdut mult, propria copilărie trăită în cartea scrisă pentru noi.

Adrian Silviu Mironescu, Adjud-Vrancea, cu Nopți albe, 2016,  prefață “Poezia –motiv de reinventare continuă  a noțiunii de Om și de Suflet”, cartea unui debut, datorat și profesoarei de limba și literatura română, Alina Elena Zoltan, creează tablouri care impresionează și ne determină să așteptăm optimiști viitoarea întâlnire cu autorul și creațiile sale.

George Petrovai, Sighetul Marmației-Maramureș, din Balade persuasive și prefața intitulată „Dă-mi, Doamne, suflet de poet și inimă de viteaz…”, gândindu-mă și eu la starea țării, cum am făcut  în verticalele – Fragilitate, Trăiri, Apocalipsa, 2016 – aleg ceea ce a scris autorul în Baladă bocet pentru țară: „Tată ceresc mult mai presus/ de-a noastră voie păcătoasă,/ nu te-ntrebăm cum de-ai admis/ această crudă încercare/ pentru a țării-nlăcrimare,/ c-ar însemna să ne-ndoim/ de ne-nțelesul scop divin/ pentru gândirea omenească,/ ci ne rugăm milă să ai/ de morți, răniți și viii toți:/ Pe morții-n chinuri/ iartă-i, Doamne,/ și fă-le parte/ din a Ta dragoste cerească,/ alină-i pe-ntristați,/ pune răniții pe picioare/ și ține România-n veac/ sub mâna Ta ocrotitoare./ Amin”.

Silvia Cinca, București, cu activitate literară din 1966, scoate la iveală noua apariție, Dansezi?, volum într-o grafică impecabilă, realizată la o editură bucureșteană, Anamarol, 2014, motto-ul – Albastru glas de înger, Gheorghe A. Stroia cu recenzia – Darul înțelepciunii – strălucirea adevărului relevat, 2016, face ca autoarea, cu bucuriile pe care ni le împărtășește, să ne convingă, că oriunde în lume, îngerii fac casă bună cu muritorii… “Am primit darul de a fi Oameni, pentru a putea deveni Îngeri ori de câte ori dorim, fără să ne doboare povara aripilor lor”, este motto-ul semnat de dl. Stroia.

Valeriu Marius Ciungan, Mediaș-Sibiu, în  Sisif pe casa scărilor, ed. Adenium, Iași, 2013, al patrulea titlu propriu de carte, care valorifică personajul mitologic, se joacă cu noi, cum spunea cineva, încât transformă banalul cotidian în ceva de ținut minte: „mă plămădea/ cană de cafea/ conturul ei/ rotund/ cu buzele fierbinți/ la mic dejun/ mă-mpresura/ eram/ o creație/ trupul meu/ în rotație/ și-n fugă-mișcarea/ mâinii tale/ mă forța/ cu-o forță/ ba centripetă dimineața/ ba seara centrifugă!”

Vasile Sevastre Ghican,Tecuci-Galați, membru USR, scrie și publică la Sfera, Bârlad, 2015, și Prințesele cerului, convingându-ne și de data aceasta de creația sa, că este și „reprezintă un vârtej de mare forță”, din care poetul iese, ca de obicei, tot mai înțelept în demersurile următoare… Prințesele cerului sunt cumulul gândirii autorului, constată recenzenții volumului…

Cornel C. Costea,Cluj-Napoca, Dor de Lechința, satul natal, din care alege și creionează, cu delicatețe, unele in memoriam, patruzeci de portrete lirice, care, toate își dau întâlnire în cuprinsul volumului, ca să facă dovada, cum susține, pe bună dreptate editorul în prefața pe care o semnează, că autorul este și se numără printre  “oamenii care,  cu sete de frumos, umanitate, altruism, generozitate, iubire și poezie”, creează „o carte-bucurie”  a celor care învingem timpul, timpul și relele lui…

Ionel Sima, Baia Mare-Maramureș, în Copacul iubirii, versuri, la Armonii Culturale, 2016, cu Predoslovie – Fericirea se strecoară, adesea, printr-o ușă pe care ai uitat-o deschisă… – autorul confesându-se își deschide sufletul: „Iubind îngerește/ o inimă/ legată în lanțuri/ vei dezlega/ încet,încet, iubiri.”

Al. Francisc, Toronto-Canada, despre care Alex. Cetățeanu, președintele Asociației Scriitorilor Români din Canada, spune că trăiește doar cu un singur scop – cel de a scoate la iveală din fântânile sufletului versuri cuceritoare, este un scriitor prolific, scrie tot timpul, a scris și volumul Minunea minunilor, ed. Singur, Târgoviște, 2016, din cuvinte bine înnodate: “Am să lustruiesc îndelung/ toate cele văzute și nevăzute/ Să le pun la vedere/ Pentru ca cei mulți/ Să vină aproape”…

Năstase Marin, Galați, Scuzați că mor!!!, o nuvelă cu personaje atent creionate – fiu, noră, nepot, fiică, nepoată…- eroul ei este un bătrânel de 95-96 de ani, dar ce mai contează anii!, aflat în neputință, își anunță moartea și trece în lumea drepților, „fiind îngropat fără de cinstea care i s-ar cuveni unui om care a muncit toată viața pentru copii”. O dovadă în plus a lipsei de respect a copiilor față de părinții lor. Întâmplare, care o face pe Anișoara Ștefan de la Pitești, într-un schimb de replici literare să-i răspundă autorului: (nuvela)” m-a făcut să-mi fie jenă, ba chiar rușine de cât de josnici putem fi în general și în special în fața acestui mister care, aici pe pământ, se numește moarte. Mai zilele trecute, îl auzeam pe marele actor Dorel Vișan într-un interviu, cum constata cu amărăciune”: „atât de tare ne-am înrăit, că nici moartea nu ne mai unește!”

Dominic Diamant, București, pe numele său adevărat Petre Vlad, face dovada că și prin Crepusculare – sonete – Armonii Culturale, 2016, este îndrăgostit realmente de poezie, are o scriere deloc simplă,ci  cuceritoare, eclectică, cu multă diversitate în opinii și măiestria pe care o etalează: “Istorie orală nu există/ Cuvântul scris e singurul tău scut/ De apărare dreaptă, realistă”

Aurel Vasilică, Fundata, com. Perieți-Ialomița,  după volumele de versuri, Lumini și Umbre, 2013, Lumina Vie, 2014, cu Lumină din Lumină, editura Armonii Culturale, 2016, Cuvântul înainte are titlul  “Lumină din Lumină! – Chemare, rugă, credință nestrămutată…”, sinteză a tot ce emană volumul, cum spune și înțeleptul – „dai voință, iei putere”. Putere și talent din care a rezultat o carte frumoasă, dintr-un suflet el însuși luminos.

Cristian Gabriel Moraru, Alexandria Teleorman, cu Genunile Întunericului, 2016,  tocmai pentru a estompa sau îndepărta efectele lui, folosind poezia, abordând speciile genului liric – sonetul, distihul și celelalte – reușește să cucerească orice cititor regăsit.

LiterCritica – Antologie, se încheie cu prezentarea autorului ei, Gheorghe A Stroia, editorul, prezent și în scrierile mele, motiv ca alături de domnia sa, să vă invit și pe dumneavoastră,  să deveniți membri ai Cenaclului nostru, chiar de la prima carte care urmează, antologie, cu tema Familia – taina sfântă a însoțirii. Este doar necesar, proza sau poeziile lucrate, cel mult zece pagini, să fie expediate prin net, Armonii Culturale cunoaște codul, la dubla adresă, Ana Dumitrescu și Ion N. Oprea, Times New Roman, corp 12, cu diacritice, până cel târziu la 1 noiembrie 2016.

Ion N. Oprea