Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Galina Martea: Dascălul satului

Galina Martea: Dascălul satului

 

(poem dedicat părinţilor Vladimir şi Xenia,

foşti pedagogi)

 

Ţi-a-ncărunţit averea peste vreme,

Fiind supusă serilor târzii,

De-a lungul anilor au ştiut să-ţi cheme

Numele doar nişte copii.

 

Şi te-ai simţit cu ei atât de bine,

Fiind atât de sinceri precum tu,

Supus ai fost şi credincios în sine

Când steaua în părul tău căzu.

 

Nu ai ştiut nicicând ce-i nepăsarea,

Mereu în gânduri multe-ai adunat,

În al tău sat ţi-ai presărat sudoarea,

Cu ai ţăranilor copii ai existat.

 

Le-ai pus în mână tocul şi curajul

Să ştie preţul pâinii strâns cu greu,

Ţi-ai revărsat durerea şi amarul

Şi ei te-au înţeles cu tâlc mereu.

 

Dar multă vreme a trecut de-acuma,

Îmbătrânit la drum priveşti, decazi,

Şi-acei copii de ieri naivi cu gluma,

Îşi duc povara zilelor de azi.

 

Iar tu cu-o carte-n mână la fereastră

Mai treci cu ochii nişte povestiri,

Tăcut frămânţi prin lacrima albastră

Comoara vieţii plină de-amintiri.

(Versuri din volumul de poezii/aforisme “Durere Tricoloră”, partea a II-a (autor Galina Martea), Editura Pontos, Chișinău, 2014, pagini 176).