Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » FLORIN T. ROMAN – Observaţii de (-o) viaţă

FLORIN T. ROMAN – Observaţii de (-o) viaţă

Ce n-avem ne trebuieşte,

ce avem nu-i o avere,

ce-i puţin nu ne ajunge,

ce e mult şi mai mult cere.

 

Ce nu-i timp ca timpul curge,

ce nu-i soare străluceşte,

ce nu-i munte se înalţă,

ce nu-i gheaţă se topeşte.

 

Ce e trist tot trist rămâne,

ce e vesel se preface,

ce e bine-n rău se schimbă,

ce e rău mai rău se face.

 

Ce nu-i foc ca focul arde,

ce sunt valuri nu-s albastre,

Heracliţi şi Thaleşi urcă

scara îndoielii noastre.

 

Ce-i din cer spre cer se-înalţă,

Ce e lut în lut coboară,

după zi urmează noapte,

după noapte – noapte iară.

 

Ce-i frumos ne-nfricoşează

ce-i urât ne-ncâtă cult,

ce-i curat gunoi se face,

ce-i gunoi – gunoi mai mult.

 

Ce e mic şi mai mult scade

ce-i înalt se năruie

ce-i furat se-acumulează

ce-i muncit se dăruie.

 

…………………………………

 

Ce e lumea? E o şcoală

unde silitorii-nvaţă

să iubească şi să treacă

în Adevărata Viaţă.

 

Ce e vis e îndrăznire,

ce-i poet e sărbătoare –

călăuză şi îndemn

de-a spera fără-ncetare.

 

Ce-i credinţa? E puterea

de-aţi trăi viaţa curată,

de-a ierta, de-a face bine

fără să aştepţi răsplată.

 

Ce-i nădejdea? E dorinţa

de-a-l găsi pe Dumnezeu.

(De-a învinge suferinţa,

de-a te ridica mereu).

 

Ce-i iubirea? E impulsul

care-animă universul,

care naşte muguri, oameni,

care izvorăşte versul.

 

Însă omul? Ce e omul?

Ce înseamnă a fi viu?

Nu răspundeţi dumneavoastră?

Eu pe asta n-o mai ştiu!