Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Proza » Dr. Cornelia Păun Heinzel : ”Adolescent bogat, adolescent sărac”

Dr. Cornelia Păun Heinzel : ”Adolescent bogat, adolescent sărac”

Dr. Cornelia Păun Heinzel : ”Adolescent bogat, adolescent sărac”

-Să vedeţi ce am păţit eu în Grecia, cu fetele, în programul educaţional religios, povesti o profesoară cu vervă. A trebuit să le căutăm prin paturile turiştilor străini din alte hoteluri, care erau bucuroşi că au găsit gratuit femei, mai experte ca prostituatele, dispuse la orice şi foarte tinere. Erau numai fiice de oameni, cu mulţi bani. Dar nici băieţii din clasa la care sunt dirigintă, din familii modeste, pentru care m-am agitat atât de mult, să le obţin locuri în tabere gratuite, la mare, nu au fost prea fericiţi. S-au întors slabi şi nervoşi. Nu au mâncat mai nimic.

– Dar ce le-or fi dat să mănânce acolo, că ai tăi nu au posibilităţi, sunt cam săraci… Părinţii nu au serviciu şi trăiesc doar din ajutoare, se miră o colegă de a sa, contrariată. În ultimii ani,toți adolescenții noștri care au fost în tabără au venit fericiți. Au fost mulțumiți de program.

– Băieţii spun că le-au dat la masă carne de porc, friptură, pilaf, pireu… Dar lor nu le-a plăcut nimic, spuse profesoara. Poate preparatele nu erau bine gătite. N-ar fi trebuit totuşi, să fie pretenţioşi, în mod normal.

………………………………………………………………………………………………………

Clementin şi colegii săi au ajuns dimineaţa, în tabăra staţiunii de pe litoralul românesc. Organizatorii le pregătiseră cu grijă micul dejun – cereale cu lapte, şuncă de Praga, salam de Sibiu, caşcaval, pâine, unt.

– Ce-i asta ? Eu nu am mâncat în viaţa mea aşa ceva. Şi nu pot consuma ceva cu care eu nu sunt obişnuit. Acasă mănânc numai cartofi prăjiţi şi ciorbă de legume.Iar la școală snacks-uri, bac rolls-uri.

Colegii săi l-au ascultat cu încredere. Şi ei erau în aceeaşi situaţie. Ca urmare au făcut la fel ca liderul lor, Clementin. Nu s-au atins de mâncare.

– Să vedem ce ne servesc la prânz ! răbufni adolescentul nervos.

– Mergem acum la plajă, să vă bronzaţi, să înnotaţi în mare, le explică cu politeţe instructorul asociației cu progamul, care se ocupa de ei.

Au ajuns pe malul mării imediat.

Hotelul în care locuiau era foarte aproape de Marea Neagră.

– Eu, unul, la plajă nu stau. Cum, să ne prăjim la soare ? Ce suntem noi, mititei sau cârnaţi ? spuse mânios Clementin. Şiiii…. Asta-i marea ? Aşa murdară ! Plină de ierburi ! Miroase îngrozitor ! În aşa ceva nu intru nici mort ! Fraţilor, mai bine mergem în camerele noastre de hotel şi ne jucăm pe mobile, pe computere.

Şi băieţii plecară imediat, nervoşi, spre hotelul în care erau cazați.

– Nu uitaţi să veniţi la masa de prânz. Vă aşteptăm în restaurantul hotelului ! le spuse cu ton binevoitor responsabilul de grup.

Adolescenţii intrară în camera lui Clementin şi tăbărâră veseli pe mobile, la jocurile preferate. Orele au trecut atât de rapid, încât nici nu şi-au dat seama. Deodată, unul dintre ei spuse cu voce morocănoasă :

– Măi ! Noi nu mai mâncăm ? Parcă ar fi ora prânzului. Mie, unul, mi s-a făcut foame. Mai ales că nu am mâncat de dimineaţă nimic.

– Ai dreptate, spuse Clementin. Mergem la masă. Să vedem ce-or să ne dea acum ! Că mie, unul, nu prea-mi place ce gătesc şi ce servesc aici.

Sala de mese era aranjată pentru noii oaspeţi, cu feţele de masă albe, curate şi cu flori naturale, parfumate, în vase de sticlă viu colorate.

– Măi, băieţi ! Mie nu-mi place mirosul mimozelor ăstea! spuse băiatul. Le arunc de aici ! Îmi fac rău ! şi mută florile pe mesele libere, aflate la depărtare de masa sa. Colegii săi executară urgent aceleaşi manevre.

Clementin era doar liderul lor şi avea dreptate în tot ceea ce face.

La dejun, primul fel era ciorbă cu perişoare. Din boluri se degajau aburi fierbinţi îmbietori. Nu însă şi pentru Clementin. Adolescentul, strâmbându-se, învârti lingura prin lichidul din vas şi spuse supărat :

– Ce–i asta ? Gogoloaie de orez cu carne tocată ! Şi de porc pe deasupra ! Nu am mai văzut aşa ceva, în viaţa mea ! Nu pot mânca ce nu am mai îmbucat niciodată!Aşa ceva groaznic nici nu-mi bag în gură!

Felul doi era friptură de porc gustoasă, pilaf și salată de varză roșie.

– Ce-i cu orezul acesta ? Mie nu-mi place ! Ce, sunt chinez ? Iar friptura de porc nu-i de mine. Nici nu gust aşa ceva, spuse Clementin.

– Poate vă place alviţa, le spuse îndrumătorul grupului, în timp ce chelnerii veneau cu farfurioarele cu desert, spre mesele clienţilor.

Clementin a luat farfuria, cu cornetul delicios, a dus-o la nas, a mirosit-o îndelung strâmbându-se, apoi îşi introduse degetul în conţinutul dulce,moale,lipicios,balansându-l energic de câteva ori, şi…

– Ştiu la ce este bună ! exclamă el, în timp ce aruncă alviţa cu viteză pe faţa lui Marcel, prietenul său aflat în faţă. Adolescentul se supără întâi, apoi repetă şi el, imediat, mişcarea, către vecinul său din dreapta. În câteva secunde, în grupul de băieţi se încinse o bătaie pe cinste, cu alviţă.

În camerele de hotel ajunseră bineânţeles, fără să fi îngurgitat nimic.

Seara Clementin îşi povăţui prietenii :

-Nici nu mai mergem la masă, să servim porcăriile ce ni le dau. Am descoperit eu, uitându-mă pe fereastră, în faţa hotelului, un chioşc. Strângem bani de la toţi băieții şi mergem să cumpărăm ce mâncăm noi, de obicei: pufuleţi, snacks-uri, perniţe cu cacao şi bake rolls-uri…

Reuşi să facă însă numai câţiva paşi la ieşirea din hotel, când paznicul îl înşfăcă şi-l duse la îndrumătorul grupului, care-i spuse îngrijorat :

– Nu ai voie să ieşi singur, neânsoţit , nici să mănânci de altundeva. Eu răspund pentru tine, de siguranţa şi sănătatea ta cât ești în program. Dacă păţeşti ceva, dacă consumi ceva alterat, eu sunt răspunzător.

Clementin se întoarse bombănind în cameră şi se apucă de jocuri.

Seara se organiză muzică şi dans pentru adolescenţii din tabără.

Clementin veni însoţit de colegii săi de grup.Îşi roti privirile cercetător. Adolescenţii dansau cu plăcere, încântaţi de ritmurile antrenante.

Fete suple, cu feţe de păpuşi aşteptau încântate să fie dansate.            Una dintre ele, delicată, blonduţă, cu ochii albaştri ca marea aruncă imediat o privire chemătoare către Clementin, care părea mai atractiv,  cu aerul său disprețuitor, superior, faţă de cel al celorlalţi adolescenţi.

– Ce-i cu tutele astea? Nu sunt ca cele pe care le vedem noi pe Internet. Eu nu dansez cu ele ! Şi nici nu ştiu ! Haideţi, de aici, măi băieţi! Ce, asta-i muzică ? Nu seamănă deloc cu cea de la jocurile noastre, de pe mobil ! Mai bine puneau manele ! spuse adolescentul sfidător.

Şi băieţii se întoarseră în camere, să se joace. Timp de cinci zile, cât a fost tabăra, grupul lui Clementin nu mai ieşi din camere. Toţi băieţii au jucat continuu jocuri pe computer şi ronţăiau pe ascuns, câțiva pufuleţi, snacks-uri şi bake rolls-uri. Pentru că, plin de idei, Clementin reuși o dată, să facă rost de câteva pungi. O rugă pe cameristă, cu voce plângăcioasă, întinzându-i banii strânşi de la băieţi :

– Tanti, murim de foame ! Cumpăraţi-ne, vă rugăm, nişte pufuleţi şi snacks-uri sau bake rolls-uri de la un chioşc!Nu putem mânca altceva!

………………………………………………………………………………………………………

Pe peronul gării, la sosire, îi aşteptau mamele sau bunicile – deoarece doi dintre elevii grupului, fiind orfani, erau crescuţi de acestea – bucuroase că veneau de la mare dragii lor copii, fiind cazaţi la hotel de lux, gratuit, unde ele nu aveau nicio soluţie să-i ducă vreodată, neavând posibilităţi financiare. De aceea le obţinuseră bilete în tabără.

Băieţii apărură slabi, cu feţele pământii şi nervoase.

– V-a plăcut marea ? întrebă una din ele.

-Deloc ! Marea puteeee ! Şi suntem lihniţi ! Era să murim de foame !

Femeile şi-au îmbrăţişat cu dragoste odraslele.

Iar Clementin ţipă pe tot peronul :

– Mamă, când ajungem acasă, îmi faci cinci şarje de cartofi prăjiţi ! Şi cumpărăm şi nişte snacks-uri şi bake rolls-uri ! Ca la mama acasă !

– Ei, cum a fost băieţi ? îi întrebă și diriginta. M-am agitat atât de mult să vă obţin locuri gratuite. Sper că aţi mâncat şi v-aţi distrat bine.

– Nu, doamna. Nu ştiam că-i aşa de rău, în tabără la mare. Nu mai merg niciodată în viaţa mea ! Am slăbit zece kile ! Era să murim de foame! răspunse Clementin şi povesti tuturor necazurile avute în vacanţă.

………………………………………………………………………………………………………

În Grecia, au ajuns seara, la hotelul din staţiune, în care trebuiau să fie cazaţi. Coordonatoarea programului educaţional religios îi întâmpină cu ospitalitate.

– V-am pregătit cele mai frumoase camere. Cu vedere la mare ! spuse femeia, ştiind că adolescenţii erau copiii unor oameni importanţi.

Tinerii au mers în camerele de hotel, apoi la masă, în restaurant.

Mai târziu s-au retras. Deodată, liniştea hotelului a fost străpunsă de ţipete şi de zgomotul unui geam spart şi muzică de dans, dată la maximum. Adolescenţii au început petrecerea. Niciun turist din hotel nu mai putea pune geană pe geană. Erau cu toţii participanţi fără voie la distracţia tinerilor. Pereţii clădirii vibrau de ritmuri îndrăcite, de zgomote, de râsete stridente și urlete puternice. Cheful a ţinut tot aşa până spre dimineaţă. La micul dejun niciunul dintre elevi nu mai apăru. Dormeau toţi adânc, fără nicio şansă de a se trezi înainte de prânz.

Profesoara, Adela era fericită că în grupul de care răspundea erau numai băieţi. Fericirea i-a fost însă scurtă.

Marcel, unul din adolescenți, fire depresivă se plângea tot timpul, indiferent ce se întâmpla sau vedea în jurul său.

Matei, colegul său făcu febră mare. I-au pus termometrul şi… stupoare! Avea patruzeci de grade! A trebuit să fie chemat de urgenţă un medic !

Adela era bucuroasă că avea şansa de a vizita câteva monumente remarcabile greceşti.Băieţii din grup însă nu au fost încântaţi de idee.

– Doamna, noi vrem să rămânem în camere. Şi şi-au scos fericiţi laptop-urile sofisticate şi au început să le manevreze cu dexteritate.

– Dar suntem la mare, nu vreţi să vă bronzaţi, să faceţi plajă în Grecia, să vă scăldaţi în marea Egee ? întrebă contrariată profesoara.

– Poate coborâm mai târziu în piscină. Fetele au spus că vor fi toată ziua acolo, răspunseră adolescenţii.  

– Fetele ? Nici ele nu vor la plajă ? se miră femeia.

– Nu, doamna. Ele au fost la solar şi sunt deja bronzate perfect, spuse unul dintre băieţi.

Adela a trebuit să rămână şi ea în hotel, pentru că trebuia să aibă grijă de elevi. Adolescenţii au cheltuit sume mari de bani, satisfăcându-şi toate dorinţele, cumpărând suveniruri. Mâncarea la hotel era gustoasă, dar ei şi-au completat-o cu dulciuri și băuturi răcoritoare. Aveau la ei şi băuturi alcoolice, dar şefa programului le-a interzis de la început şi        le-a oprit la recepţie , promiţându-le că la plecare, le vor fi înapoiate.

Seara veni cu greu. Adela s-a plictisit păzindu-i pe tineri. Trimisese şi ea mesaje pe face-book, contactase aproape toate cunoştinţele sale…

Deodată, se trezi cu puternice bătăi în uşă.

– Fetele ! Au dispărut fetele ! năvăli îngrijorată şefa programului.

– Dar, eu nu am fete în îngrijire. Ceilalţi profesori sunt cu ele, spuse Adela.

– Da, dar s-au încuiat în camere şi nu răspund, răspunse organizatoarea.

– Şi, unde să le găsim ? Nu avem nicio şansă. Staţiunea e mare, spuse profesoara. Noi nu suntem detectivi.

– Dau nişte telefoane şi le găsim noi. Sunt în pericol ! Ştiu eu ce pot păţi ! Dacă este omorâtă vreuna, este grav, se declanşează scandal internaţional ! spuse femeia îngrijorată. Nu pot şti de ce sunt în stare turiştii străini din hoteluri să facă ! De obicei folosesc prostituate. Dar acum este o situaţie inedită. Angajaţii hotelurilor le recunosc cu siguranţă şi vom şti unde sunt.

Coordonatoarea programului dădu nişte telefoane, la hotelurile din staţiune şi transmise să fie informată, dacă vreuna dintre fetele noastre s-a dus în vreo cameră cu turiştii străini din staţiune.

Nu trecu mult timp şi telefonul sună. Femeia spuse Adelei :

– Mergem la hotelul din centrul staţiunii. Au găsit-o acolo pe una.

În faţa clădirii le aştepta un taxi, care a pornit cu viteză spre locul căutat.

– Mergeţi la etajul şapte, camera 723, unde este cazat un turist arab, le spuse recepţionerul hotelului. Veţi fi însoţite de directorul nostru.

Femeile urcară în ascensor, împreună cu acesta. Bărbatul deschise uşa cu cartela magnetică şi… în faţă, le apăru o fată blondă subţirică, frumoasă, în braţele unui bărbat de vreo cincizeci de ani, cu pielea închisă la culoare, amândoi dezbrăcaţi…

Fata începu să ţipe isteric :

– O să vedeţi ce o să vă facă tata, când îi voi spune !

 Arabul urlă violent. Nu înţelegea de ce erau deranjaţi în intimitatea lor. Adolescenta cu care era,venise de bună voie. Chiar ea l-a agăţat în piscina hotelului în care fusese el la cină, fiind în vizită la un cunoscut, cazat acolo şi cu care servise împreună masa. Fata l-a vizitat întâi pe prieten şi omul a fost foarte mulţumit de prestaţia fetei, după cum îi povestise acesta amănunţit, cum se distrase şi tot ce a făcut cu ea.

Directorul hotelului îşi ceru politicos scuze şi îi explică situaţia. Fetele erau venite cu şcoala într-un program educaţional religios şi nu erau majore. Dacă i-ar fi spus şi cine era tatăl fetei pe care o ţinea în braţe cine ştie ce ar fi făcut bărbatul…

– De ce nu mă lăsaţi şi pe mine să mă distrez. Nu voi mai avea curând o ocazie ca aceasta, spuse iritată fata, după ce au condus-o la hotel.

Telefonul sună din nou.

– Au găsit-o pe alta, la un hotel de pe plajă, cu un negru, spuse coordonatoarea programului. Trebuie să ajungem rapid acolo !

Când au deschis uşa camerei, directorul, însoţit de femei, văzură un negru beat turtă, cu o brunetă superbă, aflată în aceeaşi stare.

Cu ei a fost mai uşor. Amândoi râdeau cu poftă, de parcă se întâmplase ceva hazliu.

Fata a fost condusă imediat la hotel, în camera sa.

Una după alta, au fost găsite rând pe rând şi celelalte fete. Zorii dimineții își făceau timid apariția când profesoarele realizară fericite că îşi îndepliniseră cu succes sarcina avută. Erau obosite, dar mulţumite în același timp, că au dus la bun sfârşit misiunea încredinţată.

Paznicii hotelului primiră însă instrucţiuni severe, să păzească cu stricteţe fetele, venite cu programul educaţional religios. Toate nopţile însă le lăsară să chefuiască. Zidurile hotelului au răsunat timp de cinci nopţi, cât a durat programul în Grecia, de muzică, distracţie şi veselie.

Băieţii, drăguţi se gândiră să facă o plăcere profesoarei lor şi au mers totuşi o zi la plajă. Profesoara a stat întinsă sub razele intense ale soarelui Greciei, s-a îmbăiat în marea Egee iar tinerii s-au jucat îngropându-se în nisip, într-o groapă săpată adânc, conform ideii unuia dintre ei. Apoi și au făcut selfie și și-au postat pozele pe face-book.

Iar întoarcerea nu a fost lipsită de peripeţii. La vamă, câinii grănicerilor îi lătrau fără oprire. A trebuit să se facă un control riguros la bagaje. Şi au descoperit motivul care întărâtase câinii cu atâta furie. O bătrână turistă avea un sac plin de oase, luate ca amintire din incursiunile sale prin mănăstirile elene. Toţi au fost supăraţi pe femeie. Dar adolescenţii s-au mâniat cel mai tare. Datorită acesteia au trebuit să stea multe ore în vamă, dar au ajuns cu bine în ţară, teferi, nevătămaţi şi fericiţi, că s-au distrat din plin pe meleagurile greceşti.

Notă : Aceasta este o povestire . Orice asemănare cu fapte, personaje, locuri este pur întâmplătoare, deși se știe că uneori viața bate filmul și realitatea poate fi uneori mai crudă decât povestirea scrisă, literară.