Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Gheorghe Pârlea: Ispita Toamnei

Gheorghe Pârlea: Ispita Toamnei

Toamna-şi leapădă veşmântul
Şi-mi aşterne la picioare
Rochia-i clătită-n soare
Ce i-a smuls-o-n grabă vântul.

Goală, parcă-i mai gingaşă
Zâna roadelor rotunde
Şi-o ispită mă pătrunde
Să o chem la mine-n casă

Dar rivalii mă-nconjoară,
Unul ce m-atacă-i Vântul,
Celălalt, măre Pământul –
Şi Toamna rămâne-afară.

Ţine sita-n mână Vântul,
Cerul blând culoarea-şi cerne,
Jos un curcubeu s-aşterne
Şi se bucură Pământul…

Iar eu trist, rămân înfrântul
Şi mă-mbăt, întru-mpăcare,
De parfum şi de culoare,
Prihănit mereu cu gândul…