Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Proza » NUVELE » EUGEN ONISCU: POVESTEA UNUI ÎNVINS (7)

EUGEN ONISCU: POVESTEA UNUI ÎNVINS (7)

,,Nu sunt de acord cu ideile pe care tu le-ai enunțat Mihai, și am să-ți spun de ce,” spuse Virgil ce părea că începe să se agite. După care continuă : ,,Eu cred că întru-un astfel de mediu dacă nu lupți nu supraviețuiești, te calcă ceilalți în picioare, și hai să fiu și mai direct, eu am trăit într-un astfel de mediu, mi-am format concepții despre viață acolo. Am muncit din greu, am suferit, am văzut răutatea din oameni așa cum nici unul din voi nici măcar nu bănuiește că ar putea omul să facă grozăviile ce eu le-am văzut. Dar eu am luptat, nu m-am dat bătut, și prin merite proprii, și eforturi, azi am ajuns aici unde sunt, am casă, servici, sunt respectat în societate, și eu la rândul meu îi respect pe cei din jur, am parcurs un drum greu și acum mă bucur de tot ceea ce am realizat. Tu nu ai cum să înțelegi Mihai astfel de lucruri și nici Daniel care este încă cu cașul la gură, și mâine poate că ai să-l vezi pasionat de sport sau de altceva și a lăsat-o baltă cu biserica. Iar acum îți voi spune eu ție istoria vieții tale , pentru că tu poate inconștient ai descris-o pe a mea din punctul tău de vedere.” Virgil se agita tot mai mult, rămase tăcut câteva clipe după care furios spuse:

,,De mic copil ți s-a oferit totul, ai fost răsfățat de părinți, ai mâncat doar ceea ce tu ai vrut, ai mers la școli bune, la voi în casă s-a strâns mereu lume bună, apoi te-ai însurat și în viață ai trăit doar huzurind. Ceea ce eu nu înțeleg la tine este ce tot tragi atâta cu Biblia, ori poate ai găsit un teren de unde scoți ideii ca să faci pe filozoful, bineînțeles tot din răsfăț. Tu vezi demoni care înving oameni peste tot, eu însă am luptat să supraviețuiesc, și îți repet iată rezultatele mele, am reușit în viață și sunt mulțumit de ce nu aș fi, este loc de mult mai bine este adevărat, dar pentru mine locul unde sunt acum este o victorie.” Rămaseră cu toții uimiți de ieșirea lui Virgil, și mai ales de faptul că îi vorbise în acel mod lui Mihai, pe care Virgil îl respectase întotdeauna.

,,M-ai bine schimba-ți discuția asta până la urmă fiecare crede în ce vrea, iar Mihai a vorbit la modul general, iar dacă unele lucruri Virgil au corespuns cu viața ta, nu trebuie să te superi, și eu vin din aceași familie ca și tine și nu m-am supărat, fiecare om este liber să tragă concluziile ce le dorește din viață,” spuse Mirela. După care Florin spuse: ,,Virgil nu te supăra pe Mihai, în parte are dreptate, iar unde nu sunt eu de acord cu el și îți dau ție dreptate prea mult exagerează cu Biblia, vede toată viața umană doar prin prisma acestei Cărți, și totul pentru el are o explicație doar pe baza acestei Cărți. De altfel după cum bine știți, eu vin dintr-o familie de la țară, foarte bine înstărită, tata a ocupat diferite posturi la ferma de vite, unde a lucrat ani de zile, adică mai toată viața până a ieșit la pensie. Pe noi copiii ne-a dat la școli, și fiecare și-a ales drumul său în viață, educație am primit cei drept acasă, însă nu religioasă de așa ceva nici vorbă. Așa că nu avem de ce să ne supărăm, dacă gândim diferit în anumite aspecte.” ,,Da, dar Mihai în seara asta mi-a pus degetul pe rană, și îmi pare rău că am izbucnit așa, cred că nu trebuia,” spuse Virgil. ,,Dar poate că mai ai și tu nevoie de o lecție despre cum trebuie să te comporți, mai ales cu femeile,” spuse Nicoleta. Virgil se uită spre ea încruntându-se și spuse: ,,Tu taci din gură, nu începe cu ale tale. Ce vrei să mă provoci acum când avem musafiri?”

Se așternu-ră câteva clipe de tăcere după care Mihai spuse: ,,Nu a fost intenția mea să te jignesc pe tine Virgil, și nici pe altcineva în seara asta, ci pur și simplu am dat drumul unor convingeri ale mele, ce mi le-am format analizând oamenii și viața, dealtfel m-aș încumeta să mai continuăm puțin discuția noastră pe făgașul ăsta destul de delicat, în speranța că chiar dacă nu suntem de acord cu unele ideii, putem totuși cel puțin să rămânem prieteni gândind diferit. Este adevărat ceea ce tu ai spus Virgil, că eu și cei dintr-un mediu ca cel din care eu provin suntem niște oameni răsfățați, dar hai să-ți spun și care sunt pericolele pentru noi. În primul rând să știi că gradul de căpitan nu mi la făcut nimeni cadou, am studiat, am muncit și dat examene ca să îl dobândesc, iar munca cu oamenii este foarte grea, gândiți-vă că am un întreg echipaj acolo pe capul meu, și eu trebuie să iau mereu deciziile cele mai înțelepte. Însă revenind la cei din mediul în care eu am copilărit și trăit, pentru noi există pericolul mare ca după ce începem să discernem cum funcționează viața, să facem o anumită școală, iar apoi să dobândim o profesie și un loc bun în societate. Pentru noi ispita din partea Satanei vine în felul următor, pur și simplu ne transmite gândul: ,,Păstrează-ți slujba și manierele de om civilizat și ascunzându-te după această imagine de om civilizat ce o proectezi în societate, bălăceștete în toată mocirla viciului și a păcatului pe cât posibil pe ascuns.” Și așa unii își pierd calitatea lor umană și devin perverși din punct de vedere moral, iar totul se transmite copiilor noștri ce devin mai răi ca noi, iar apoi ne speriem că noua generație nu mai ține cont de nici un reper moral în viață. De aceea insist pe ideea că omul fără Dumnezeu și Biblie nu va fi demn și nobil niciodată. Au scris despre asta scriitori precum Dostoievski, Tolstoi, Dickens, și chiar Gorki despre care mulți ani s-a crezut că a fost o emblemă a socialismului, în realitate în ultimii ani ai vieții sale a fost atras de Biblie căutându-L pe Dumnezeu. Pericolul pentru cei ce de mici au avut totul și nu le-a lipsit nimic este ca să facă din practicarea anumitor vicii ceva normal. Și lucrul acesta se întâmplă destul de des în zilele noastre. Mesajul iubirii divine pătrunde și pe treapta socială unde sunt astfel de oameni, iar rezultatele se văd, unii acceptă și urmează Evanghelia ca normă de conduită în viață, pe când alții nu sunt interesați decât cum să se distreze cel mai bine în viață. În acest punct Tolstoi acest profund scriitor și gânditor avea dreptate scriind la sfârșitul cărții sale ,,Învierea” că nu suntem lăsați aici pe pământ pentru a trăi căutându-ne doar plăcerile personale ci avem o menire pe lumea asta pe care trebuie să o descoperim și să o urmăm.”
Va urma…