Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir și Sfântul Dimitrie cel Nou sau Basarabov
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, a viețuit în vremea împăraților Dioclețian și Maximilian. Originar din Tesalonic, el a devenit cunoscut pentru dreapta sa credință. Din acest motiv el a fost întemnițat de Împăratul Maximilian și a trecut la cele veșnice în jurul anului 306, în temniță, devenind martir.
După moarte, Sfântul Dumitru a făcut multe minuni și tămăduiri, iar la scurt timp după moartea sa, o bazilică a fost ridicată pe mormântul său, la Salonic. După cucerirea otomană a fost transformată în moschee, redevenind biserică după cucerirea orașului de către greci, în anul 1912. Moaștele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie sunt așeazate la Biserica Sfântul Dumitru din Salonic.
Intrucât în calendarul nostru este pomenit şi Sfântul Dimitrie cel Nou, Basarabov, este bine să facem de la început cuvenita distincţie: Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, a trăit în a doua jumătate a secolului al III-lea, în cetatea Tesalonicului din Grecia, unde se găsesc şi cinstitele lui moaşte, ziua de pomenire fiind 26 octombrie. Iar Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Basarabov, a trăit cu aprox. 1000 de ani mai târziu, pe pământul Bulgariei de azi, fiind pomenit la 27 octombrie, sfintele lui moaşte aflându-se, din secolul al XVIII-lea, în catedrala patriarhală din Bucureşti.
(crestinortodox.ro)
TRADIȚII DE SFÂNTUL DUMITRU
Sfântul Dimitrie, martir
Și Mare Mucenic creștin,
A fost Izvorâtor de mir
Din moaștele păstrate-n scrin.
Mare Mucenic Dumitru,
Vindecător de suflete,
E al vieții echilibru;
Punând credință-n cugete.
De Mir fiind Izvorâtor,
Credința perpetuează.
De suflete ocrotitor,
Pe credincioși îi veghează.
Cu moaște în sacru veșmânt,
Prin har de tămăduitor
E partron în lăcașul sfânt,
Catedrala Românilor.
Din tradiții moștenite
Și datină strămoșească,
Vin cu suflete smerite,
Pelerinii să-l cinstească.
Întru credință ucenic
La Dimitrie cel Mare,
Sfântul Dumitru Nou sau Mic
Îl urmează-n sărbătoare.
Se spune-n cronici creștine,
Că Dumitru Basarabov
Cu har săvârșea minune,
Când lecuia omul bolnav.
De e vreme rea sau bună,
Cei aflați în suferință
La Sfinte Moaște se-adună
Să biruie prin credință.
La sărbători prăznuite,
Moaștele sunt sărutate
Și-n credință-s preaslăvite;
Spre noroc și sănătate.
De sufletele morților,
Spre veșnica lor odihnă,
Se împarte sămanilor:
Mâncare, vin și lumină.
Sărbători îngemănate
Încheie toamnă târzie,
Vremurile de-a străbate
Cu Sfânta Ortodoxie.
Vremea vine și se duce
Cu tradiții în destine,
Iar credința readuce
Speranța zilei de mâine.
26 octombrie, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie.
Din vol. „Tradiții creștine și ritualuri populare românești”
La mulți ani binecuvântați, celor cu numele Sf. M. Mc. Dimitrie!
Maria Filipoiu
FOCUL LUI SUMEDRU
„Focul lui Sumedru” este aprins în noaptea de 25 spre 26 octombrie și marchează sfârșitul anului pastoral, fiind un ritual de purificare a naturii moarte, pentru a lăsa locul curat renașterii în primăvară.
În preajma unui foc imens, aprins de tineri pe cel mai înalt loc din sat, se adună localnicii ca să strige în cor: „Hai la Focul lui Sumedru!”, iar despre cei care sar peste foc se spune că vor fi sănătoși tot anul.
La final, femeile împart mere, nuci și covrigi, celor adunați la purificare prin „Focul lui Sumedru”
Obiceiul este asociat cu moartea naturii și cu sosirea iernii, celebrând pe Sfântul și Marele Mucenic Dimitrie de la Tesalonic (din calendarul ortodox)
În legende populare sau basme, Sfântul Dumitru era un om obișnuit, crescător de animale sau un sfânt care umbla pe pământ însoțit adesea de Sângiorz, fiecare având cheile vremii în care Dumitru încuia căldura la sfârșitul toamnei (26 octombrie), iar Sfântul Gheorghe încuia frigul la începutul primăverii (23 aprilie).
FOCUL LUI SUMEDRU
În Ajun de Sândumitru
Se-alungă spirite cu foc
Prin ritual de Sumedru,
Menit să purifice loc.
Din vremuri îndepărtate,
Străvechi obicei revine
Cu focuri arzând în noapte,
Ce-ar avea puteri divine.
Prin focul sacru se-alungă
Duhuri rele, rătăcite.
Celor care-l sar în fugă,
Sufletele-s ocrotite.
Focul mistuie tot răul
Din anul ce-i pe sfârșite,
În locu-i să vină altul,
Ducând vremea înainte.
Puteri supranaturale
Au strigoii din morminte.
Cu instinct de posedare
Intră-n chipuri bântuite.
Spiritele încetează,
Puterea să-și manifeste,
În zori, când se luminează
Și se ascund în poveste.
Eu am scris datini păgâne
De la lume adunate,
Prin viața de azi pe mâine;
Spre a fi perpetuate.
PREDICȚII DE SFÂNTUL DUMITRU
La răspântie de vreme
Ce desparte anotimpuri,
Razele din crizanteme
Duc nostalgie-n răstimpuri.
Căldura e amintire,
Iar frigul intră în oase,
Când Dumitru varsă mirul
Pe chipuri evlavioase.
Pășunatul se încheie,
Că ciobanii vin din munte
Și țin a speranței cheie,
Să păstorească mai multe.
Când oile dorm grămadă,
E semn că iarna va fi grea.
Se mai spune că e blândă,
Răsfirate de s-or culca.
Târg negustoresc se face
Cu oile de la munte,
Că se duc la iarmaroace,
Urmând să fie vândute.
Sau vor fi sacrificate,
Moartea celebrând prin ele,
Ca ofrande în bucate;
Păcatul lumii să-l spele.
Preferat este și vinul
Din podgorii renumite,
Că înveselește omul
Prin carafele golite.
Astfel e cinstită viața
Și renașterea ființei,
Să-ncurajeje speranța
Cu puterea biruinței.
Un străvechi proverb grăiește:
,,La Sângeorz, codru-nverzește!
Sândumitru-l desfrunzește!”
Când natura ruginește.
Fauna se-adăpostește
Pentru hibernare-n iarnă,
Până când Sângeorz sosește;
Căldură-n soare să cearnă.
De Șumedru, vremea bună
Preveștește toamnă lungă.
Când pe cer străluce lună,
Iarna va fi îndelungă.
26 Octombrie, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie.
Din vol. „Tradiții creștine și ritualuri populare românești”
Maria Filipoiu