Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » George PETROVAI: Cui i-e frică de independenți?

George PETROVAI: Cui i-e frică de independenți?

Democrația sau puterea poporului (de la cuvintele grecești demos=popor și kratos=putere) nu este creația omului modern. Istoria, această imprecisă știință a trecutului, ne spune că prima formă a democrației (cea directă și necosmetizată) s-a exercitat în agorele cetăților-state din Grecia antică.

N.B.: Cu certitudine că ea a fost prezentă și în alte locuri, asta deoarece inexplicabilul sincronism cultural a realizat uluitoare apropieri între popoare situate la mari distanțe în spațiu (între culturile traco-getice și cele chineze, între ziguratele babiloniene și piramidele aztece, între zeul Ra al vechilor egipteni și cel al polinezienilor).

Omul modern n-a făcut decât să încerce aplicarea formei primare și necorupte a democrației antice la popoare și națiuni, mai nou la uriașul hibrid european. Dar cum forma directă era inoperantă pentru noile realități politico-sociale, s-a recurs la votul universal și parlamentarism, cele două linii nesigure pe care rulează indirect și cu poticniri locomotiva democrației reprezentative.

Așa se face că din necontenitul proces de rafinare a democrației, au rezultat derapaje de felul ochlocrației (anarhia maselor) și plutocrației (tirania bogaților) („Anarhia este tirania canaliei de jos, iar tirania este anarhia canaliei de sus”), că W. Churchill vedea democrația ca o grozav de imperfectă formă de guvernământ („Dar, zicea el, dați-mi alta mai bună și voi crede în ea…”), că filosoful francez Henri Bergson scotea în evidență viciul de fond al democrației, anume inexistența unui criteriu viabil pentru selecția valorilor, și că actuala campanie americană pentru funcția supremă în stat ilustrează două mari adevăruri:

a)Cele mai consolidate democrații ale lumii își au monștrii lor. Dovada în plus în acest sens ne-o oferă tinerii suedezi: Nu doar că doresc, dar chiar fac presiuni (desigur, democratice) pentru legalizarea incestului și necrofiliei!

b)Oricare dintre cei doi competitori (tusea și junghiul trufașei politici americane) va ajunge președinte, o bună parte din omenire va trebui să tragă ponoasele.

…Revenind la oile noastre, să vedem ce-i cu acești independenți. Dicționarul de neologisme (Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1978) dă următoarele lămuriri pentru termenul „independent”: care nu depinde de nimic sau de nimeni; liber, neatârnat, autonom; cu inițiative personale.

Din aceste explicații se desprinde cu necesitate concluzia că toți candidații propuși/impuși de partide pentru parlamentare, nu doar că sunt neliberi (au un statut, șefi și obligații fiscale), dar n-au dreptul nici la inițiative personale, mai bine spus de capul lor. Toată campania trebuie dusă în spiritul tâlhăresc al partidului care-l susține pe respectivul catindat (la promisiuni nu există restricții), pentru ca în calitate de parlamentar, acesta să-și poată arăta recunoștința nătângă prin disciplină și fidelitate, adică admițând umilitoarea condiție umană și politică de insignifiantă rotiță în mașina de vot.

Vasăzică, independenții nepătați le stau în gât tuturor partidelor, îndeosebi partidelor ca ALDE și PSD, care din nou își impun la modul sfidător candidații certați cu legea. Păi cum altfel, când înșiși președinții celor două formațiuni încumetrite (Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu) sunt penali cu acte în regulă?!…

Iată de ce spun că tocmai de aceea în Maramureș trebuie votat independentul Gheorghe BLEDEA, iar în țară cât mai mulți ca el. Prezența lor în noul Parlament va fi dovada peremptorie că schimbarea de fond este cu putință și pe meleagurile noastre.

Sighetu Marmației,                                                                                      George PETROVAI

5 nov. 2016